Perioada petrecută de opozantul rus Alexei Navalnîi ca „prizonieri de conștiință" pe lista Amnesty International a fost scurtă durată - dar nu pentru că a fost eliberat din arest.
Alexei Navalnîi a intrat pe listă pe 17 ianuarie după ce a fost arestat pe aeroport de autoritățile ruse la întoarcerea din Germania unde a fost tratat după ce a fost otrăvit cu o neurotoxină de tip Noviciok. Autoritățile ruse îl acuză că a încălcat termenii sentinței cu suspendare primite în 2014 pentru acuzații de deturnare de fonduri. Navalnîi și susținătorii săi numesc acuzațiile drept nefondate, motivate politic și absurde.
Convertirea pedepsei cu suspendare în mai mult de 30 de luni de închisoare cu executare permite autoritățile ruse să îl împiedice să organizeze proteste de stradă împotriva lui Vladimir Putin. Situația lui rămâne în atenția protestatarilor anti-guvernamentali și a organizațiilor pentru drepturile omului precum Amnesty.
Dar, pe 23 februarie, Amnesty și-a retras desemnarea, citând afirmațiile din trecut făcute de activistul anti-corupției care au fost catalogate drept „depășind pragul pentru incitare la ură".
Ce înseamnă „prizonier de conștiință”
Termenul de „prizonier de conștiință” este atribuit fondatorului Amnesty International, Peter Benenson, care l-a folosit în 1961 pentru a descrie doi studenți portughezi care au fost condamnați la șapte ani de închisoare pentru că au făcut un apel la libertate sub un guvern dictatorial.
Termenul desemna inițial dizidenții din Uniunea Sovietică și Blocul Estic aflat sub umbrela Moscovei, dar în timp a inclus sute de figuri religioase, opozanți politici și oameni de presă din întreaga lume, inclusiv din fostele state sovietice, dar și din imediata vecinătate.
Potrivit criteriilor aplicate de Amnesty International pentru desemnare, „prizonierii de conștiință" sunt persoane care „nu au militat pentru violență dar au fost arestați pentru ceea ce sunt (orientare sexuală, etnică, națională, origine socială, limbă, loc de naștere, rasă, sex sau statut economic)".
Și chiar dacă grupările pentru drepturile omului recunosc că valul de cereri pentru revizuire pe baza unor comentarii din trecut făcute de Navalnîi par să provină de la persoane apropiate de Kremlin, Amnesty International a decis în final că opozantul nu mai este potrivit pentru a primi această distincție, chiar dacă organizația continuă să ceară eliberarea imediată din pușcărie pentru că „este persecutat din motive pur politice".
Eticheta de „prizonier de conștiință" este un instrument puternic pentru a cere tratament umane pentru persoane care au viziuni religioase, politice sau orientări sexuale diferite - iar în unele cazuri a condus la eliberarea lor.
Cei mai cunoscuți „prizonieri de conștiință"
Rusia
Rusia deține o listă lungă de „prizonieri ai conștiinței", cu figuri politice importante, jurnaliști, activiști pentru drepturile minorității LGBT și activiști pentru drepturile minorităților etnice.
Opozanți politici
Boris Nemstov, lider al opoziție care a fost împușcat mortal în 2015, a primit această etichetă în 2011, alături de activiștii Ilya Yashin și Eduard Limonov, după ce au participat la un miting în Moscova pentru susținerii dreptului la adunări publice.
Fost deputat, Nemstov a fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii.
Mediul de afaceri
Foștii proprietarii ai gigantul Yukos, Mihail Hodorkovsky și Platon Lebedev, au fost adăugați pe listă în același an pentru ceea ce Amnesty a numit acuzații „profund greșite și motivate politic" care duseseră la condamnarea lor la închisoare cu câțiva ani înainte. Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova a condamnat dur această desemnare.
„Rețea teroristă"
În februarie 2020, Amnesty i-a desemnat pe șapte bărbați care au fost aduși în fața instanței în Rusia pentru ceea ce organizația a numit acuzații „absurde" privind apartenența la „o organizație teroristă inexistentă".
La câteva zile, toți cei șapte au fost condamnați la pedepse cu închisoare pentru apartenență la „o celulă teroristă" etichetată de autorități drept „rețeaua" care a plănuit să organizeze o serie de atacuri cu explozibili în Rusia în timpul alegerilor prezidențiale și a Campionatului Mondial de fotbal din 2018.
Persecuție religioasă
Aleksandr Gabyshev - un șaman din regiunea Yakutia din Siberia a făcut mai multe încercări de a merge pe jos până la Moscova pentru „a îl înlătura pe președintele Vladimir Putin de la Kremlin" - a fost plasat într-un spital psihiatric în septembrie 2019 după ce l-a numit pe Putin „demonic" și a parcurs 2.000 de kilometri pe jos în încercarea de a ajunge în capitală.
„Răspunsul autorităților ruse față de acțiunile șamanului sunt grotești", a arătat Amnesty. „Gabyshev ar trebui eliberat pentru a își expune viziunile politice și să își exercite religia și credințele ca orice altă persoană".
În mai 2020, forțele speciale ale poliției i-au percheziționat domiciliu și l-au dus cu forța la un spital psihiatric pentru că ar fi refuzat să fie testat pentru COVID-19. Amnesty a cerut eliberarea lui imediată.
În ianuarie, Gabyshev a fost din nou internat forțat într-o clinică psihiatrică după ce a anunțat că intenționează să își reia călătoria spre Moscova pentru a îl înlătura pe Putin.
Ucraina
Reputatul regizor de film și activist Oleg Sentsov a fost adăugat pe listă după ce a fost arestat în Crimeea în mai 2014 la scurt timp după ce peninsula a fost anexată ilegal de Rusia.
Amnesty a cerut în repetate rânduri eliberarea lui Sentsov după ce a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru acuzații „teroriste" în urma unui proces catalogat de organizația pentru drepturile omului drept „incorect și motivat politic".
După cinci ani petrecuți într-o închisoare din Rusia, Sentsov a fost eliberat în urma unui schimb de prizonieri între Kiev și separatiști pro-ruși care luptă în estul Ucrainei.
Sentsov este departe de a fi singurul ucrainean care a fost arestat pentru că a criticat anexarea Crimeii de către Rusia, ceea ce dus la decizia Amnesty de a cere eliberarea „tuturor prizonierilor politici ucraineni" ținuți în Rusia.
Printre ei se află și primul martor al lui Iehova care a fost condamnat de autoritățile ruse din teritoriul anexat, Serghei Filatov. Cu patru copii, el a fost condamnat la șase ani de închisoare anul trecut pentru că ar fi membru al unei grupări extremiste, fapt ce făcut Amnesty să vorbească despre „ultimul exemplu de exportare a politicilor represive brutale ale Rusiei".
Belarus
În Belarus, unele dintre cele mai mari nume declarate „prizonieri ai conștiinței" sunt membri ai opoziției împotriva lui Aleksandr Lukașenko, liderul autoritar a cărei alegere pentru un al șaselea mandat în august 2020 a dus la luni de proteste anti-guvernamentale.
Viktar Babaryka, un fost bancher a cărei candidatură împotriva lui Lukașenko a dus la arestarea sa într-un proces numit de Amnesty drept „un atac pe toate fronturile împotriva drepturilor omului" înainte de alegeri, a fost trimis în judecată pe 17 februarie pentru spălare de bani, mită și evaziune fiscală.
Un alt membru al opoziției, Pavel Sevyarynets, se află în custodia forțelor de ordine din iunie, fiind acuzat de incitare la revoltă pentru participarea la mitinguri în care protestatarii au strâns semnături pentru contra-candidații lui Lukașenko în alegerile prezidențiale.
Popularul blogger Serghei Tsihanovski a fost arestat după ce și-a exprimat dorința de a candidata împotriva lui Lukașenko și se află în continuare după gratii. Trei dintre asociații săi au fost trimiși în judecată sub acuzații de organizare de revolte în masă ca urmare a protestelor de amploare care au izbucnit după alegeri.
Soția sa, Svetlana Țihanovskaia, a candida în locul său și s-a declarat câștigătorul real al alegerilor din august 2020.
Kazahstan
Aigul Otepova, blogger și jurnalist acuzat de apartenență la organizații interzise, a fost plasată forțat într-o clinică psihiatrică în noiembrie. Amnesty a declarat-o „prizonier de conștiință care este cercetată doar pentru că li-a exprimat pașnic opiniile".
Otepova a negat orice afiliere la mișcarea de opoziție Alegerea Democratică din Kazahstan, care a fost declarată grupare extremistă de autoritățile din Kazahstan, iar fiica sa a spus pentru RFE/RL că autoritățile au încercat să o reducă la tăcere înainte de alegerile parlamentare din Kazahstan din ianuarie.
Otepova a fost eliberată în decembrie.
Iran
Avocatul pentru drepturile omului Nasrin Sotoudeh, care a reprezentant activiști de opoziție inclusiv femei cercetate pentru că și-au îndepărtat eșarfa obligatorie, a fost arestată în 2018 și cercetată pentru spionaj, distribuire de materiale de propagandă și pentru că l-a insultat pe liderul suprem din Iran.
Ea a fost retrimisă după gratii în decembrie, la doar o lună după ce a fost eliberată temporar. Sotoudeh a fost condamnată la 38 de ani și jumătate de închisoare și 148 de lovituri de bici.
Amnesty a numit cazul Sotoudeh drept „șocant" și a desemnat-o „prizonier de conștiință". În cea mai recentă acțiune privindu-o pe Sotoudeh, organizația pentru drepturile omului au cerut eliberarea sa „imediată și necondiționată".
Kîrgîzstan
Amnesty International a numit condamnarea pe viață dată în august 2019 pe numele activistului pentru drepturilor omului Azimjan Askarov drept „triumful nedreptății".
Etnic uzbec Askarov a fost condamnat pentru incitare la revoltă și implicare în decesul unui ofițer de poliție în timpul unor ciocniri interetnice între uzbeci și kîrghîzi din iunie 2010, când peste 450 de persoane, majoritatea uzbece, au fost ucise, iar câteva mii au fost relocate.
Askarov a spus că acuzațiile împotriva sa sunt motivate politic, iar Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a stabilit că nu a avut acces la un proces corect și a fost torturat în arest.
În mai, Curtea Supremă a menținut o decizie a unei instanței inferioare împotriva revizuirii sentinței. Amnesty a numit decizia „10 ani de nedreptate împotriva unui curajos apărător al drepturilor omului ce nu ar fi trebuit încarcerat niciodată".
Pakistan
Amnesty a numit cazul lui Junaid Hafeez „o parodie" și în 2019 a cerut autorităților pakistaneze să îl elibereze „imediat și necondiționat". Lector universitar, Hafeez a condamnat pentru blasfemie în urma unor postări pe Facebook.
Hafeez a fost cercetat în baza controversatei legi a blasfemiei a cărei abrogare a fost cerută de Amnesty. Organizația a descris legea drept „prea cuprinzătoare, vagă și coercitivă" și a spus că „este folosită pentru a ținti minoritățile religioase, pentru răzbunări personale și pentru acte de violență".
Hafeez se află în încarcerat în izolare din iunie 2014.
Azerbaidjan
Activiștii pentru drepturile omului Leyla Yunus și Arif Yunus au fost arestați separat în 2014 și condamnați pentru infracțiuni economice în august 2015 după un proces denunțat de Amnesty drept „șocant de nedrept".
Leyla Yunus a fost condamnată la 8 ani și jumătate de închisoare, iar soțul ei la șapte ani. Amnesty a numit sentințele drept „o incriminare continuă a apărătorilor drepturilor omului din Azerbaidjan.
Cei doi au eliberați pe motive medicale la finalul lui 2015, iar sentințele au fost comutate cu suspendare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Azerbaidjanul să le plătească aproximativ 45.660 de dolari pentru încălcarea drepturilor fundamentale.
În aprilie 2016, le-a fost permis să părăsească țara și s-au mutat în Olanda.
Uzbekistan
În 2009, Amnesty a cerut eliberarea imediată a activiștilor Azam Farmonov și Alisher Karamatov, care au fost reținuți în 2006 în timp ce apăreau drepturile fermierilor din Uzbekistan. Aceștia erau acuzați de oficialii locali de șantaj și corupție.
Amnesty a stabilit că cei doi oameni au fost torturați și i-au declarat „prizonieri de conștiință".
În 2012, Karamatov a fost eliberat după ce a executat două treimi din cei nouă ani de închisoare primiți.
Farmonov a executat 10 ani de închisoare înainte de a fi eliberat în 2017, și și-a reluat activitatea în martie când organizația sa neguvernamentală, Huquiqiy Tayanch, a fost înregistrată cu succes de Ministerul Justiției din Uzbekistan.
