Richard Branson, miliardarul englez cu o avere de „doar” 5,9 miliarde de dolari, i-a bătut pe Jeff Bezos și Elon Musk în cursa către spațiu. Teoretic, altitudinea la care a ajuns Branson e considerată ca fiind „spațiu” de către NASA, dar ONU trage linia cu 20 de kilometri mai sus. Naveta lui Bezos va trece acea limită pe 20 iulie.
Conform Bloomberg, Bezos a vândut în fiecare an acțiuni Amazon de peste 1 miliard de dolari pentru a susține financiar proiectul său spațial, Blue Origin. Branson a investit doar un miliard de dolari în total în Virgin Galactic - dar a compensat pentru „lipsa” sa de fonduri cu carisma și talentul pentru publicitate.
Cu toate acestea, Bezos a câștigat cursa pentru publicitate. Cele 28 de milioane de dolari obținute prin licitarea unui loc în zborul spațial vor fi donate către încurajarea copiilor să studieze științe, iar alt loc din navă va fi ocupat de Wally Funk, o bătrână în vârstă de 82 de ani care s-a antrenat ca astronaut în anii ‘60 dar căreia NASA i-au negat toți acești ani o călătorie în spațiu.
Branson a negat existența unei rivalități între el și Bezos.
Cursa către spațiu a fost, de la bun început, o întrecere ideologică - între SUA capitalistă și Uniunea Sovietică. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, cursa s-a mai domolit, iar americanii de la NASA au rămas principalii exploratori ai spațiului. În lipsa competiției, americanii aproape abandonaseră și acest proiect (doar explorarea planetei Marte mai oferea un pic de entuziasm), până când a apărut Space X, compania lui Elon Musk. Aceasta a început prin a oferi curse pentru marfă și piloți către Stația Spațială Internațională. Space X are de gând să fie pionier și în turismul spațial.
Noua eră spațială nu mai este ideologică, ci comercială. Odată cu deschiderea industriei de turism spațial, resursele și cercetarea care se concentraseră până acum pe explorare se vor duce în schimb către domenii mult mai profitabile.
Cursa către spațiu, efectele asupra mediului și inegalitățile economice
Cursa către spațiu a miliardarilor este proiectul de vanitate cel mai dăunător pentru mediu de până acum. Emisiile de carbon generate de un zbor Virgin Galactic de câteva minute sunt echivalente cu cele ale unui zbor de la Londra la Singapore. Emisiile rachetelor spațiale dăunează și stratului de ozon, pentru că injectează chimicalele dăunătoare direct în zona stratului de ozon, dezechilibrând chimic componența și radiațiile acestuia. Kerosenul folosit de SpaceX depune funingine neagră direct în stratosferă, iar lipsa curenților de aer face ca aceste particule să rămână acolo timp îndelungat.
Conform unui raport Oxfam din 2020, 1% dintre cei mai bogați oameni din lume sunt responsabili pentru o cantitate de două ori mai mare de emisii de carbon decât cei mai săraci 3 miliarde de oameni. Statistic, așadar, povara reducerii emisiilor de carbon ar trebui să cadă pe cei mai mari generatori de emisii, cei mai bogați oameni din lume, nu pe oamenii de rând. Eforturile comerciale în spațiu sunt susținute de guverne și companii private care au promis, în același timp, că vor depune eforturi să reducă emisiile de carbon din atmosferă.
Odată ce inițiativa va deveni comercială, efectele asupra planetei noastre ar putea deveni cu adevărat nocive. Dacă cei care dispun de sute de mii de dolari își vor permite să evadeze către colonii spațiale, oamenii de rând vor trebui să se confrunte cu posibilele efecte devastatoare ale schimbărilor climatice.
Pericolul este atât de nou încât nici nu a putut fi cuantificat cu precizie încă. Atât Virgin Galactic cât și Blue Origin vor să „facă spațiul accesibil pentru toți”, adică să extindă cursele spațiale comerciale.
Domeniul spațiului rămâne încă aproape complet nereglementat, atât la nivel național cât și la nivel internațional, în ceea ce privește condițiile etice, de siguranță, de concurență și de protecție a mediului. Între timp, valoarea sa comercială crește - industria turismului spațial valorează deja 244 de miliarde de dolari, sumă care se va tripla până la sfârșitul acestui deceniu. Firmele-pionier în turismul spațial, care conduc acum domeniul, se opun reglementărilor pentru că acestea le-ar reduce marginea de profit.
Lecții de colonizare corporatistă: Orașele companiei, eșec pe termen lung
Deși cursa comercială către spațiu este nouă, știm deja cum arată o colonie privată a companiilor multi-miliardare sau a unor fabrici anume. Astfel de proiecte s-au desfășurat deja pe Pământ.
În lumea socialistă, orașe precum Prîpeat, orașul de lângă Cernobîl, au fost create pentru muncitorii de la centrala atomică și familiile lor.
În lumea capitalistă, antreprenori înstăriți precum Ford au încercat să construiască orașe corporatiste, care să fie acaparate de o singură companie. Ideea a început din secolul XIX, când angajatorii considerau că trebuie să dicteze normele etice și de trai ale muncitorilor pe care îi angajează, astfel le-au construit case și cartiere pentru a se asigura că angajații se conformă ideilor lor despre clasa de mijloc.
Aceste orașe construite de companiile americane au contribuit la suburbanizare, au distrus oportunitățile economice pentru localnici și au susținut segregarea rasială. Aceste orașe au întărit legătura dintre guvern și companii private, înlesnind accesul companiilor la guvernare și permițându-le să evite regulamentele de mediu, cu efecte devastatoare. Orașele au fost relativ viabile din punct de vedere economic cât timp fabricile au rămas deschise - dar s-au prăbușit în lipsa conducerii politice sau după desființarea industriei.
Până în anii 1920, ideea orașelor industriale a decăzut în SUA și a fost înlocuită de suburbiile din care angajații făceau naveta. Principiul a fost preluat de URSS, dar fără succes de lungă durată. Acum, Google vrea să construiască un oraș pentru angajații săi, și nu este singura companie-gigant cu astfel de planuri.
Elon Musk vrea deja să acapareze un oraș din Texas, aproape de granița cu Mexic - Boca Chica. Compania sa, SpaceX, și-a construit deja o pistă de lansare și o fabrică de rachete. Musk vrea să încorporeze Boca Chica într-un oraș corporatist Starbase și a încercat să cumpere casele localnicilor. Miliardarul s-a mutat acolo din California pentru că autoritățile californiene nu l-au lăsat să încalce restricțiile din pandemie în fabricile sale. Zona naturală din jurul satului Boca Chica, care va fi distrusă de proiectul SpaceX, este un refugiu pentru animale sălbatice, în special țestoase și păsări migratoare.
