Linkuri accesibilitate

Analiză | Cum va afecta criza din Afganistan relațiile Asiei Centrale cu Rusia, China și SUA?


Soldații talibani verifică vehiculele de la intrarea în „zona verde” unde se află majoritatea ambasadelor din Kabul.
Soldații talibani verifică vehiculele de la intrarea în „zona verde” unde se află majoritatea ambasadelor din Kabul.

Au existat mai multe speculații privind efectele pe care retragerea din Afganistan și schimbarea conducerii țării le vor avea asupra relațiilor statelor din Asia Centrală cu restul marilor puteri din lume.

Unii sunt de părere că prezența Rusiei va fi întărită de aceste evenimente, alții stipulează că rolul Chinei va deveni mai important iar alții sunt de părere că influența SUA în regiune va avea de suferit în anii următori.

Însă s-ar putea ca mai puține lucruri decât am crede să se schimbe când vine vorba de relația țărilor din Asia Centrală cu marile puteri.

SUA

Unii experții sunt de părere că retragerea din Afganistan este o lovitură care va afecta reputația Washingtonului în Asia Centrală și reprezintă începutul unor schimbări în relațiile Statelor Unite cu cele cinci țări post-sovietice.

Însă guvernele țărilor Asiei Centrale nu vor uita cu ușurință ce a însemnat intervenția militară condusă de SUA în Afganistan pentru ele.

Mai ales acum că talibanii par să fi recucerit țara, o posibilă perspectivă ar fi aceea că nici o țară din regiune nu a beneficiat mai mult de pe urma prezenței Statelor Unite în Asia Centrală decât Afganistanul.

După ce talibanii au sosit la granițele Asiei Centrale la sfârșitul anilor '90, guvernul Kazahstanului, Kârgâzstanului, Tadjikistanului și al Uzbekistanului se aflau într-o panică generală.

Numai Turkmenistanul, care a implementat o politică a neutralității, a reușit să ajungă la o înțelegere cu gruparea militantă.

După ce SUA au început operațiunile militare din Afganistan în 2001, amenințarea talibană a dispărut din regiune iar nordul Afganistanului a experimentat o perioadă stabilă până în 2013.

În acei ani, Asia Centrală s-a putut dezvolta fiind ferită de instabilitatea afgană datorită eforturilor depuse de SUA, aliații străini și de guvernul afgan.

Chiar dacă retragerea a fost o surpriză pentru fostele state sovietice, acestea au avut la dispoziție 10 ani pentru a se pregăti în urma anunțului făcut de fostul președinte Barack Obama acum 10 ani privind o viitoare retragere a forțelor americane din Afganistan.

Între 2001 și 2021, Statele Unite au ajutat republicile Asiei Centrale să își îmbunătățească competențele militare și să neutralizeze amenințările care proveneau din Afganistan prin furnizarea de instruiri profesionale, finanțare și echipamente pentru forțele de frontieră cât și vehicule militare.

SUA continuă să ofere sprijin Asiei Centrale, cel mai recent prin furnizarea de vaccinuri Covid-19. Statele au mai încercat și sporirea comerțului între țările regiunii și au susținut eforturile țărilor care au dorit să se alăture Organizației Mondiale a Comerțului.

În plus, SUA reprezintă o contrapondere împotriva Rusiei și a Chinei, prezența Washingtonului permițându-le celor cinci state din Asia Centrală să nu ajungă sub controlul Moscovei sau al Beijingului.

Rusia

Alte voci sunt de părere că influența Rusiei în Asia Centrală va fi sporită de retragerea Statelor Unite și a aliaților lor din Afganistan.

În ceea ce privește securitatea în Asia Centrală, Rusia reprezintă de mult timp o prezență importantă în regiune. Acest lucru era valabil dinainte ca SUA să desfășoare operațiuni militare în Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan pentru a susține Afganistanul.

Divizia 201 a Rusiei are baza în Tadjikistan din 1940 iar în baza unui acord din 2012 va rămâne acolo cel puțin până în 2042.

O altă bază militară a Rusiei se află în Kant/Kârgâzstan din 2003. Baza a fost înființată după ce forțele SUA au fost deja plasate în Kârgâzstan iar potrivit unui acord din 2012, forțele ruse vor rămâne în Kant până cel puțin în 2027 cu opțiunea de a prelungi acordul cu încă cinci ani la sfârșitul acestuia.

În teorie, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) (ai cărei membri sunt Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan) supraveghează baza de la Kant însă toate trupele și echipamentul militar aparțin Rusiei.

Nu a existat nici un semn cum că Rusia ar dori să își sporească influența militară în Kârgâzstan sau Tadjikistan sau că ar dori să înființeze noi baze militare în alte țări din Asia Centrală.

Rusia a desfășurat recent exerciții militare cu Tadjikistan și Uzbekistan la granița cu Afganistan, iar CSTO desfășoară exerciții în Kârgâzstan de la data de 24 august.

Un băiat se joacă lângă un tanc rusesc în Kabul.
Un băiat se joacă lângă un tanc rusesc în Kabul.

Însă Rusia face același lucru din anii 1990, când desfășura des astfel de exerciții împreună cu Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan în timp ce SUA se afla în Afganistan. Iar după ce Shavkat Mirziyoev a devenit președintele Uzbekistanului, în 2016, Moscova a reînceput exercițiile militare și cu Uzbekistan.

Cu siguranță Moscova ar putea juca cartea amenințării Afganistanului pentru statele din Asia Centrală pentru a le convinge să devină mai dependente de Rusia și mai puțin de SUA și de China.

Rusia ar putea, de asemenea, convinge Uzbekistanul să se alăture CSTO-ului, organizație căreia Tașkent s-a alăturat deja de două ori, dar a părăsit-o ulterior (1992-1999, 2006-2021). Kremlinul ar putea încerca chiar să mute Turkmenistanul din izolaționism în umbra influenței ruse, proces aflat deja în desfășurare în ultimii ani.

Însă Moscova a trimis semnale neclare în ultimul timp în ceea ce privește amenințarea Afganistanului.

Oficialii ruși încearcă acum minimizarea pericolului pe care îl reprezintă talibanii, iar unii reprezentați au sugerat chiar că ar fi cooperat mai ușor cu militanții talibani decât cu un guvern susținut de Națiunile Unite.

Autoritățile din Moscova susțin acum că amenințarea din Afganistan vine din partea grupărilor islamice extremiste din țară, dintre care unele sunt formate din cetățeni ai țărilor din Asia Centrală, care ar putea trece granițele înapoi în țările din care provin pentru a crea instabilitate.

Guvernele Asiei Centrale ar putea fi de acord cu această perspectivă propusă de Rusia. Nu este însă clar cum ar putea ajuta Rusia în caz că neliniștea s-ar extinde în Asia Centrală.

În afara cazului în care aceste grupări extremiste ar încerca să treacă granițele în masă, forța militară a Rusiei nu poate interveni în nici un alt fel pentru a ajuta Asia Centrală.

Grupări mici de extremiști sau indivizi ar putea trece granițele pentru a executa atacuri teroriste, dar acestea sunt dificil de combătut. Însă aceste atacuri ar reprezenta probleme interne și nu ar necesita intervenția tratelor bi- sau multilaterale pentru intervenția în cazul unei amenințări externe. Mai mult de atât, țările din Asia Centrală nu s-au confruntat până acum niciodată cu astfel de amenințări.

China

Au existat sugestii cum că Beijingul ar putea profita de retragerea SUA din Afganistan pentru a își extinde influența în Asia Centrală.

Însă puterea Chinei în regiune este strict una economică, chiar dacă le-a ajutat pe statele din regiunea post-sovietică să se confrunte cu amenințările de securitate (în principiu pentru ca acestea să nu se reverse în China).

China vinde arme în Asia Centrală și a desfășurat exerciții militare atât în baza acordurilor bilaterale, cât și în cadrul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OSC) din care fac parte Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan dar și Rusia, Pakistan și India.

Beijingul supraveghează, de asemenea, baze militare în estul Tadjikistanului care asigură siguranța frontierei montane cu China.

Unii experți sunt de părere că Beijing ar putea trimite forțe în Asia Centrală dacă aceasta ar fi destabilizată ca urmare a crize din Afganistan.

Însă această intervenție este improbabilă.

Desfășurarea trupelor chineze pentru susținerea unei țări cu o majoritate musulmană s-ar putea adăuga problemelor cu care se confruntă Asia Centrală deja, transformând regiunea într-un magnet pentru jihadism.

Totodată, campania violentă lansată de guvernul Chinei împotriva minorităților musulmane a înfuriat mai multe state din comunitatea internațională.

China a format o armată formidabilă în ultimii 25 de ani însă istoria sa în ceea ce privește acțiunile militare nu este una strălucită.

Forțele chineze au suferit pierderi mari în Coreea la începutul anilor 1950, în 1969 la lupta de la râul Ussuri cu armata sovietică și în 1979 împotriva armatei vietnameze. Beijing nu și-a trimis forțele într-o altă țară în ultimii 40 de ani.

În 2016, doi menținători ai păcii din China au fost uciși în Sudanul de Sud, o veste care a șocat publicul chinez. Pentru autorități ar fi fost complicat să explice pierderea a alte zeci de soldați în străinătate.

China a investit sume mari și a reușit să extragă resurse naturale importante (petrol, gaze naturale, uraniu, fier) din Asia Centrală în ultimele două decenii.

Guvernele regionale au profitat și ele de pe urma acestor întreprinderi și unii dintre cetățenii țărilor asiatice au găsit locuri de muncă prin proiectele Chinei.

Însă aceste proiecte – conducte de gaze, construcții de noi căi ferate și alte proiecte de infrastructură - se aproprie de un sfârșit.

China va continua să investească în Asia Centrală pentru a extrage resurse. Însă Beijingul nu va cheltui sumele de bani pe care le cheltuia acum 10 sau 20 de ani iar împrumuturile luate de autoritățile din regiune de la China sunt restante, lucru care le obligă pe acele țări să se concentreze asupra plății datoriilor.

Sentimentul anti-chinez este în creștere în Asia Centrală și s-ar putea înmulți și mai mult dacă cetățenii ar fi de părere că guvernele lor și-au vândut țara Chinei.

Are Asia Centrală nevoie de ajutor?

Guvernele Asiei Centrale ar putea lua decizii pripite în ceea ce privește parteneriatele internaționale ca urmare a temerilor legate de Afganistan.

Dar adevărul este că nu au nevoie de mult ajutor din afară.

Prima oară când talibanii le-au apărut la granițe, toate cele cinci state din Asia Centrală se declaraseră independente de numai cinci ani în timp ce războiul din Tadjikistan se afla în desfășurare.

La vremea aceea exista un motiv întemeiat pentru liderii țărilor de a fi îngrijorați legat de instabilitatea regiunii.

Astăzi, țările își au independența de 30 de ani, războiul civil din Tadjikistan este gata de aproape 25 de ani iar Asia Centrală este, în general, o regiune stabilă iar relațiile regionale sunt mai bine conturate decât la începutul proiectului de independență.

Forțele lor militare sunt mai mari și mai bine pregătite.

Granițele cu Afganistanul sunt mai bine protejate.

În plus, acum toate țările sunt familiarizate cu talibanii mai bine decât erau în a doua jumătate a anilor 1990 când militanții își croiau pentru prima oară drumul prin Afganistan.

Cea mai bună apărare a regiunii ar putea fi acum coeziunea.

Articol realizat de Bruce Pannier, expertul Europei Libere în Asia Centrală în cadrul blogului „Vocea Satului” (Qishloq Ovozi) care analizează evenimentele din regiune. Traducere și adaptare: Irina Breilean.
XS
SM
MD
LG