Natașa Zotova era în clasa a IX-a când Anna Politkovskaia a fost ucisă.
„La scurt timp după aceea, Novaïa Gazeta a început să apară în căsuța noastră poștală”, a scris Zotova, ziaristă care acum lucrează pentru BBC, în timpul unui recent flash mob virtual. La întâlnirea online, jurnaliștii au descris drumul lor spre profesie și îngrijorările lor cu privire la situația jurnalismului sub președintele Vladimir Putin. „Mai târziu mama mi-a spus că, atunci când a aflat despre crimă, s-a înfuriat foarte tare și că voia să facă ceva, oricât de puțin”.
Așa că s-a abonat la ziarul la care a lucrat Anna, din care adolescenta Natașa a aflat despre demonstrații reprimate cu violență de autorități, de alegeri falsificate și de alte aspecte ale vieții Rusiei sub regimul Putin. Toate aceste informații rareori ajungeau să fie transmise și de televiziunea de stat.
Așa s-a născut visul Natașei de a merge pe urmele jurnalistei Anna Politkovskaia și de a scrie la Novaïa Gazeta. Exact așa s-a întâmplat. După Novaïa Gazeta, a devenit jurnalist la BBC.
Cine a fost Anna Politkovskaia
Politkovskaia avea 48 de ani când a fost ucisă, iar Putin împlinise 54 exact în acea zi.
Cu un cinism înfiorător, Putin avea să declare după moartea ei că „jurnaliștii ar trebui să știe, în orice caz, experții înțeleg foarte bine, că influența ei asupra vieții politice din Rusia a fost extrem de nesemnificativă”.
Politkovskaia l-a acuzat pe Putin că a distrus democrația în Rusia, că „cei care-l critică riscă să fie împușcați, otrăviți sau judecați”. Ea a scris despre brutalitatea războiului purtat de Rusia în Cecenia, despre abuzurile trupelor rusești și ale liderului cecen sprijinit de Kremlin, Ramzan Kadîrov.
„Visul meu este ca el să stea pe banca acuzaților și să aibă loc cel mai dur proces, cu enumerarea și investigarea tuturor crimelor pe care le-a comis”.
Politkovskaia a făcut această declarație la Europa Liberă. Peste două zile avea să fie ucisă.
Liderul cecen Ramzan Kadîrov, este încă la putere, iar suspiciunile privind implicarea sa în acte de crimă și tortură au revenit periodic în discuție în Rusia. Cinci bărbați au fost condamnați pentru uciderea ei, dar nici până acum nu a fost stabilit cine a comandat asasinatul.
Avea doi copii, un băiat și o fată: Ilia și Vera.
Anna Ștefanovna Politkovskaia s-a născut ca Anna Mazepa, la New York, fiică a unui diplomat sovietic de origine ucraineană acreditat la ONU. A absolvit în 1980 facultatea de jurnalism și a lucrat la Izvestia, pentru ca din 1999 să scrie pentru Novaïa Gazeta.
În 2001, s-a refugiat mai multe luni în Austria, după ce a primit amenințări prin poșta electronică. În mesaje se afirma că un ofițer de poliție, pe care îl acuzase de comiterea unor atrocități contra civililor, avea intenția să se răzbune.
Serghei Lapin a fost pus sub acuzare în 2002, cercetările au fost abandonate, dar reluate în 2005. Serghei Lapin a fost condamnat la 11 ani de închisoare.
Politkovskaia a fost o apărătoare înverșunată a victimelor din Cecenia. A vizitat spitale și campusuri de refugiați, unde a intervievat atât militari ruși cât și civili ceceni.
În articolele sale, aduce critici virulente dar documentate abuzurilor comise de forțele de intervenție ruse asupra populației civile și critică tăcerea ultimilor doi prim-miniștri ceceni, Ahmad Kadîrov și a fiului său, Ramzan, ambii apropiați de Moscova.
În septembrie 2004, în timp ce zbura spre Beslan pentru a scrie despre criza ostaticilor, își pierde cunoștința. Avionul se întoarce imediat pentru a fi internată. S-a presupus că a fost otrăvită, dar incidentul nu a fost investigat.
În ultima sa carte, intitulată „Dureroasa Rusie" și publicată în 2006, anul în care a fost asasinată, i-a întocmit un veritabil rechizitoriu lui Vladimir Putin. Atunci a lansat vestita aserțiune: „Dacă va izbucni o revoluție în Rusia, nu va fi nici portocalie, nici de catifea, ci roșie ca sângele".
Anna Politovskaia a fost ucisă pe 7 octombrie 2006 de ziua lui Vladimir Putin.
Trupul jurnalistei a fost găsit în fața ascensorului din blocul în care locuia la Moscova. Alături de cadavrul ei a fost găsit un pistol Makarov și patru gloanțe. A fost ucisă de un asasin plătit, dar cel care a comandat asasinatul a rămas necunoscut până în prezent.
În momentul asasinării sale, Anna investiga cazul atentatelor cu bombă asupra apartamentelor din Rusia care a dus la Al Doilea Război Cecen și la preluarea puterii absolute de Vladimir Putin.
Într-o carieră în care a fost adesea amenințată cu moartea, în care a supraviețuit unei tentative de otrăvire, ea și-a dobândit reputația pentru articolele ei despre încălcarea drepturilor omului, în special în Caucazul de Nord, Cecenia și pentru criticile ei virulente la adresa lui Putin.
„Ne întoarcem într-un abis sovietic, într-un vid informațional care ne va aduce moartea prin ignoranță”, a scris ea în cartea sa publicată în 2004, „Rusia lui Putin.”
„Tot ce ne-a rămas este internetul, unde informațiile sunt încă disponibile la liber. În rest, dacă-ți dorești să rămâi jurnalist, o poți face, dar numai cu un servilism total față de Putin. În caz contrar, alternativa pot fi moartea, glonțul, otrava sau procesul, oricare dintre ele pot fi considerate potrivite de serviciile noastre secrete, câinii de pază ai lui Putin."
La cincisprezece ani de la moartea sa, politica rusească se află sub controlul total al lui Putin, iar jurnaliștii spun că evaluarea făcută de Anna Politkovskaia n-are cusur iar predicțiile ei s-au adeverit cu precizie.
Condiția jurnalistului independent în Rusia lui Putin
„Practic în fiecare zi primim știri despre reprimarea unor platforme media sau jurnaliști independenți”, a declarat pentru Europa Liberă Sofia Rusova, director al Uniunii Jurnaliștilor și a Lucrătorilor Media.
„În ultimul deceniu, situația s-a înrăutățit mult”, a adăugat ea. „Acum adoptă noi legi represive practic în fiecare săptămână”.
Vladimir Soloviov, președintele Uniunii Jurnaliștilor din Rusia a declarat pentru Europa Liberă că semnează scrisori către agențiile de aplicare a legii în sprijinul jurnaliștilor „aproape în fiecare zi”.
Printre legile adoptate în ultimii ani se află și așa-zisa lege a „agenților străini”, justificată pentru a combate extremismul, folosită, însă, pentru a putea închide platforme media, redacții independente sau pentru a le denigra sub eticheta de agent străin, asimilată spionilor, într-o campanie de denigrare și închidere a tot ce înseamnă presă independentă sau organizație a societății civile.
Multe dintre mijloacele de informare pe internet pe care Politkovskaia le considera ultimul bastion al libertății de exprimare și de informare au fost ori închise, ori alungate din țară sau forțate să se închidă. Jurnaliștii au fost desemnați „agenți străini”, închiși sau expulzați.
De fiecare dată când o redacție sau un jurnalist sunt desemnați agenți străini nu este oferită nicio explicație, spune Soloviov.
„Mă bucur că mama nu a trăit să vadă ce ni se întâmplă în ultimul timp”, spune Zotova, care a lucrat la Novaïa Gazeta din 2010 până în 2017. „Cel puțin nu trebuie să-și facă griji că devine mama unui „agent străin”, spune tânăra cu umor amar.
În postarea sa pentru flash mob - creat pentru a populariza haștagul în limba rusă pentru „profesie interzisă” - jurnalistul de la Meduza, Pavel Borisov, s-a referit la modul în care mediul jurnalistic s-a schimbat de la uciderea Annei Politkovskaia.
În 2008, spun el, un jurnalist onest își putea găsi loc de muncă într-o „companie de media privată cu etică și standarde”. În 2011, un astfel de jurnalist trebuia să găsească o companie media privată cu etică și standarde, dar și cu un patron de presă care să nu poată fi controlat de autorități. În 2014, același jurnalist trebuia să-și găsească o redacție înregistrată în străinătate, pentru a mai putea găsi un patron media care să nu poată fi supus presiunilor de autorităților rusești. În 2018, singura șansă pentru un jurnalist onest era să-și găsească de lucru în presa străină, la BBC sau Europa Liberă. În 2020 jurnalistul respectiv a trebuit să-și creeze propriul vehicul media, prin intermediul unui blog, canal YouTube sau ceva similar. Dar în 2021, spune Borisov, un astfel de jurnalist nu mai are nicio șansă.
„Dacă nu noi, atunci cine?”
Nikolai Podosokorski, analist de presă și membru al PEN Clubului din Sankt Petersburg, a declarat că atacul guvernului rus asupra libertății presei nu a vizat doar jurnaliștii și mijloacele de informare în masă, ci și organizațiile societății civile și activiștii care i-ar putea apăra.
„Cu numele, există multe organizații, asociații și mișcări publice", a spus el. „Dar, în realitate, vedem că cei care apără cu adevărat drepturile omului sunt atacați, li se acordă diferite etichete, de la „agenți străini" la organizații „nedorite ”. Aceasta este într-adevăr tragedia noastră comună”.
Galina Arapova, un avocat din presa din Sankt Petersburg, confirmă și spune că ședințele din instanță în cazurile de presă „rareori durează mai mult de 10 sau 15 minute”.
„De aceea, singura speranță pentru jurnaliști este să-și apere drepturile prin Curtea Europeană a Drepturilor Omului", a declarat Arapova pentru Europa Liberă.
Denis Kamaliagîn, redactor-șef al ziarului Pskovskaia Gubernia din Pskov și unul dintre primii jurnaliști ruși care trecut de autorități pe lista „agenților străini” în decembrie 2020, a declarat pentru Europa Liberă că societatea rusă a fost mult prea pasivă în fața represiunilor care au loc sub ochii ei.
„Sunt gata să ceară unui parlamentar de opoziție să-și apere drepturile, dar nu îl vor apăra", a spus Kamaliagîn. „Sunt gata să ceară mass-media să scrie adevărul și să-i apere, dar nu sunt gata să apere mass-media. Aceasta este societatea noastră. Din păcate, culegem roadele istoriei noastre comuniste".
Nadejda Isaieva, jurnalistă pentru Novaïa Gazeta, a scris, de asemenea, un scurt eseu pentru flash mob-ul virtual despre libertatea presei, în care a deplâns distrugerea mijloacelor de presă de renume și eliminarea jurnaliștilor talentați.
„Jurnalismul independent devine într-adevăr o profesie interzisă”, a scris ea pe Facebook.
„Atunci când publici un articol te întrebi întotdeauna dacă nu urmează să-ți fie biroul percheziționat sau dacă nu ți se va deschide dosar penal. Dar apoi te aduni și te apuci de treabă.”
„Trebuie să existe și în această țară cineva care să aibă curajul să scrie adevărul. La Novaïa Gazeta stau în biroul în care lucra Anna Politkovskaia. De fiecare dată când mă uit la fotografia ei, înțeleg că jurnalismul independent este o valoare importantă pentru care trebuie să luptăm. Pentru că dacă noi nu o facem, atunci cine?"
