Experții spun că, prin formulările din lege, SRI-ul va avea puteri sporite asupra funizorilor care oferă spații de găzduire de informații. Aceștia vor trebui să-și creeze sisteme de interceptare și să predea date despre clienți.
Cel care a sesizat în decembrie capcanele din legea prin care România e obligată să transpună o directivă europeană este directorul executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet. Bogdan Manolea spune, pentru Europa Liberă că, în formula adoptată în urmă cu două zile, autoritățile care trebuie să pună în aplicare legea și SRI-ul va putea folosi legea în condițiile pe care numai ei le știu pentru că aceasta conține o multitudine de neclarități.
„La felul cum arată definiția acum, toți funizorii se încadrează, indiferent dacă se află în România, li se aplică tuturor funizorilor. Adică oricui are servicii de găzduire, de la Telecom, Orange, Vodafone până la funizori mai mici – hosting.ro, gazduire.ro, hangarhosting etc”, a spus Bogdan Manolea.
Un alt semnatar al petiției, Ovidiu Voicu, directorul Centrului pentru Inovare Publică, arată că legea e formulată ambiguu.
„Ceea ce în practică înseamnă că oricând atât organele de urmărire judiciară – procuratura, cât și SRI-ul, pentru că menționat explicit, poate să ceară oricărui furnizor de găzduire datele clienților români”, spune Ovidiu Voicu.
Acesta susține că Whatsappul nu mai intră sub incidența legii, așa cum era inițial în decembrie, dar poate fi confiscat dispozitivul de pe care e folosit.
„Practic, orice dispozitiv poate fi confiscate. Dacă folosești Whatsappul sau messengerul de la Facebook pe telefonul propriu, există dreptul de ați lua telefonul respectiv. Este foarte vag formulată legea. Dacă ai acasă un server și găzduiești site-uri, atunci poți intra sub jurisdicție. Orice dispozitiv poate fi subiect al legii. Practic, SRI poate să treacă de hotărârea unui judecător”, a completat Ovidiu Voicu.
Bogdan Manolea susține că funizorii de găzduire trebuie să-și creeze infrastructură de interceptare.
„Adică un sistem prin care să trimită altora conținutul la comunicații. Iar apoi autoritățile de aplicare a legii, plus SRI-ul, o să înceapă să o folosească în condițiile pe care ei le știu”, a spus Bogdan Manolea.
ONG-iștii cer senatorilor să respingă legea în plen
Cele 15 ONG-uri cer senatorilor să respingă, în plen, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice şi pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice. Scopul legii este transpunerea în legislaţia românească a Directivei (UE) 2018/1972 de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice, însă cuprinde prevederi care nu au nicio legătură cu legislația europeană.
„Contrar prevederilor Directivei, Guvernul României, ca iniţiator al proiectului de lege, a adăugat unele măsuri de extindere a interceptării comunicaţiilor electronice, iar aceste prevederi care nu fac parte din legislaţia europeană sunt controversate”, se arată în petiția ONG-urilor, care susțin că lărgirea interceptării comunicaţiilor nu trebuie făcută prin Codul Comunicaţiilor.
Care sunt argumentele aduse de ONG-uri pentru ca legea să nu fie adoptată în formula comisiei:
- Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP nu au nicio legătură şi nu sunt reglementaţi prin Directiva europeană. Adăugarea acestor furnizori în lista celor care au obligaţii de interceptare a comunicaţiilor sau a obligaţiilor suplimentare de interceptare ar putea fi făcută doar prin amendarea Codului de procedură penală, într-un proces transparent şi cu respectarea garanţiilor legale
- Furnizorii de servicii de găzduire electronică (inclusiv cei cu resurse IP) sunt deja reglementaţi de Legea 365/2002 privind comerţul electronic.
- Obligă furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP (şi nu doar pe cei de pe teritoriul României, ci pe toţi cei care oferă servicii pe teritoriul României) să creeze infrastructură de interceptare a conţinutului şi să o pună la dispoziţia organelor de cercetare penală şi SRI nu doar în condiţiile Codului de procedură penală (deci cu mandat de la judecător), ci şi în condiţiile Legii privind securitatea naţională.
- În practică, teoretic, Facebook ar putea fi, de exemplu, obligat să ofere acces la chatul din Facebook Messenger. Dacă un furnizor ca Facebook poate ignora presiunile organelor de cercetare penală care acţionează fără mandat de la judecător, nu la fel vor sta lucrurile şi pentru micile companii româneşti, care furnizează astfel de servicii de găzduire electronică cu resurse IP. Acestea nu vor mai putea garanta confidenţialitatea informaţiilor.
- Proiectul mai impune obligaţii de a pune la dispoziţie anumite date care lărgesc spectrul de interceptări, de exemplu “istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente”, practic orice pagină web cu ora, minutul şi secunda vizitei.
- Articolul 10 indice 2 nu respectă garanţiile Curţii Constituţionale a României care a precizat în mod constant că astfel de texte vagi şi neclare nu pot sa fie constituţionale, în special în domeniul interceptării comunicaţiilor şi a datelor de trafic.
