Prima doamnă a SUA, Jill Biden, se află în România, îi vizitează pe militarii americani de la Mihail Kogălniceanu și va avea întâlniri cu refugiații ucraineni.
Soția președintelui Joe Biden urmează să se întâlnească sâmbătă și cu prima doamnă a României. Potrivit programului, după întâlnirea cu Carmen Iohannis, Jill Biden va vizita o școală publică din București unde învață copii ucraineni. Deocamdată, nu se știe programul pe care l-ar avea împreună. După România, Jill Biden va merge în Slovacia.
În ultimele două luni, singura apariție publică a soției președintelui Klaus Iohannis a fost la slujba de Înviere la care a participat la Sibiu, alături de soțul său.
Atunci, Klaus Iohannis a spus că dorește pace și i-a îndemnat pe români să se roage „pentru cei care suportă ororile războiului şi încă aşteaptă pace”.
Profesoară la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Sibiu, Carmen Iohannis are o prezență discretă în viața publică nu numai în criza refugiaților, ci de când soțul ei este președinte.
Spre deosebire de prima doamnă din România, criza refugiaților le-a determinat pe soțiile președinților din mai multe țări din Europa să acționeze.
De ce nu se implică prima doamnă a României?
Specialist în jurnalism și în științele comunicării, Marcel Tolcea spune că președintele Iohannis nu conștientizează că a face niște lucruri firești, ce nu țin de propagandă, înseamnă mult mai mult decât cuvintele.
„Cred că instituția prezidențială are un organ lipsă de care nu conștientă. Adică acest reflex al comunicării în spațiul public, așa cum de pildă face orice persoană expusă în spațiul public, de la politicieni până la vedetele de cinema”, spune Marcel Tolcea.
Acesta spune că o vorbă bună din partea președintelui Klaus Iohannis sau a primei doamne, un gest firesc și uman, ar face mai mult decât 10.000 de declarații.
„Dar acest lucru nu se regăsește nici în atitudinea față de ceea ce se petrece acum în Ucraina și nu s-a regăsit, din păcate, nici în momentele de cumpănă, și aici mă refer la catastrofe și alte lucruri în care nu trebuiau organizate vizite oficiale”, observă Marcel Tolcea.
Deficit de empatie la Palatul Cotroceni
Profesorul mai spune că la nivelul instituției prezidențiale există un deficit de empatie.
„Ceea ce mă miră la doamna Iohannis este că dumneaei este o profesoară foarte apreciată de către copii. Aici e paradoxul: o persoană care e foarte apreciată, și asta se știe de când Klaus Iohannis era primarul Sibiului. Și domnul Iohannis nu se comportă ca dirigintele iubit al unei țări, din păcate. El se comport ca un pedagog de internat”, a mai spus Marcel Tolcea.
Profesorul mai arată că, în situațiile de criză, cum e cea din Ucraina, se presupune că liderii politici ar trebui să aibă un reflex empatic față de cei aflați în suferință.
„Comunicatorii din preajma Președintelui ar fi cei dintâi care să îl sfătuiască să lase la o parte haina glacială de Președinte și să revină la cea afectivă de profesor preocupat mai ales de copiii ucraineni rătăciți pe aici. Sau, poate, și mai important, să îi spună asta Primei Doamne. E dezamăgitor că acest lucru nu s-a produs din reflex, și nu din calcul de imagine. /.../ Cred că răceala asta vine dinspre președinte, care privilegiază un stil glacial. Or, lumea are nevoie de empatie, are nevoie de căldură, are nevoie de un 'îmi pare rău', de 'sunt cu voi'”, spune Marcel Tolcea.
Tradiția monarhică a acțiunilor de binefacere
Profesorul și politologul Cristian Pîrvulescu spune că România nici nu a avut o instituție a primei doamne după al Doilea Război Mondial încoace.
„Poate că e o tradiție, pentru că nici soția lui Ion Iliescu, nici soția lui Traian Băsescu nu au făcut activități publice. Desigur că poți să ai și curaj și să-și asumi un rol mult mai important. Dar, pe de altă parte, nici președintele Klaus Iohannis nu e foarte activ. Deci o activare foarte energică a doamnei Iohannis ar putea să intre în conflict cu stilul președintelui”, afirmă Cristian Pîrvulescu.
Politologul spune că poate criticile din primul mandat în privința vestimentației doamnei Iohannis au contribuit la diminuarea apetitului pentru acțiuni publice.
„Însă, în contextual ăsta acțiunile publice sunt importante. În SUA, Prima doamnă e o instituție, cu birou, cu angajați. În Franța, de asemenea, prima doamnă dispune de un birou și de o echipă. În România nu e cazul, nu avem instrumentele acestea. Toate lucrurile astea presupun și niște cheltuieli și o orientare instituțională”, spune Cristian Pîrvulescu.
„În România, trebuie să spunem că este o tradiție monarhică prin care toți membrii familiei regale aveau acțiuni de protocol și binefacere. Ne aducem aminte de Regina Maria, care nu a fost șef de stat, dar a fost foarte activă și a devenit foarte populară”, mai arată Pîrvulescu.
„Elena Ceaușescu a lăsat urme, dar ar fi momentul unei schimbări”
El completează că faptul că Elena Ceaușescu a avut funcții și în partid și în stat a contribuit la lipsa unei activități din partea primelor doamne ale României.
„Elena Ceaușescu a lăsat urme care par să fie greu de depășit și la mai bine de 30 de ani de la Revoluție. Probabil că ar fi momentul unei schimbări, dar mă gândesc că tocmai în ultimii ani ai mandatului lui Klaus Iohannis nu o să le vedem”, mai spune Pîrvulescu.
Ce fac alte prime doamne
Una dintre cele mai active soții de președinte este Agata Kornhauser-Duda, soția președintelui Poloniei, Andrzej Duda, care a vizitat săptămâna trecută Bucovina.
Însoțită de ministrul Adam Kwiatkowski, Agata Kornhauser-Duda a fost întâmpinată pe aeroportul din Suceava de către ambasadorul Republicii Polone în România. Prima doamnă s-a întâlnit cu comunitatea poloneză din România, iar apoi a mers în vizită într-o comunitate poloneză din Ucraina.
Primele doamne din Ucraina, Polonia și Franța au ajutat copiii bolnavi de cancer
În luna martie, Agata Kornhauser-Duda a colaborat intens cu soțiile președinților din Ucraina și Franța, Olena Zelenska și Brigitte Macron, unindu-și forțele să ajute copiii bolnavi de cancer din Ucraina.
Cele trei prime doamne au ajutat 20 de copii ucraineni bolnavi de cancer să ajungă la Paris pentru a fi îngrijiți. Micuții au fost evacuați cu avionul din Polonia, cu ajutorul primei doamne poloneze.
De 8 martie, Agata Kornhauser-Duda a făcut un apel la femeile din întreaga lume să nu rămână indiferente în fața războiului din Ucraina.
„Propun ca marți, 8 martie, fiecare dintre noi să publicăm pe rețelele de socializare un autoportret cu mesajul: #RussianWomenStopTheWar. Cred că dacă această campanie va deveni virală la nivel global, va sparge cenzura rusă și va ajunge în cele din urmă la inimile și mințile a mii de femei ruse. Acționând împreună, femeile pot face ca lucrurile să se întâmple – și cred că pot chiar să oprească războiul din Ucraina!”, spunea atunci doamna Duda.
Prima doamnă din Lituania participă la evenimente publice dedicate ucrainenilor
Sprijinul pentru refugiați l-a manifestat și prima doamnă lituaniană Diana Nausėdienė. Aceasta s-a întâlnit în primele zile de după începerea războiului cu soția președintelui Poloniei și au convenit ca cele două țări să își consolideze eforturile pentru a organiza transferul răniților din Ucraina, femeilor și copiilor pentru acordarea de ajutor umanitar.
Pe 1 aprilie, Diana Nausėdienė a vorbit într-un discurs la o universitatea Vytautas Magnus despre importanța ajutorării refugiaților. La acea universitate au fost primiți o sută de studenți și 10 profesori universitari ucraineni.
Diana Nausėdienė a spus atunci că toate gândurile se îndreaptă către ucraineni: „Astăzi, miliarde de oameni sunt afectați și suferă ororile războiului împreună cu Ucraina și, cel mai important, se alătură mișcării de rezistență de pe tot globul, opunându-se agresiunii militare și căutând să apere dreptul la viață al ucrainenilor. Acest drept este firesc”.
Prima doamnă din Letonia a deschis un concert caritabil
Letonia este o altă țară unde prima doamnă Andra Levite s-a implicat în sprijinirea refugiaților și a dat mesaje publice prin care își arăta sprijinul față de ucraineni.
Pe 26 martie, doamna Levine a ținut un discurs emoționant în deschiderea unui concert de caritate „Helping to Rise Up” pentru familiile de refugiați ucraineni cu copii.
