Linkuri accesibilitate

Cine este Elena Caragiani-Stoenescu, femeia aviator sărbătorită de Google


Pentru că autoritățile române nu i-au permis să zboare în România, pleacă în Franța și devine primul corespondent de război din lume, care scrie „reportaje din avion”.
Pentru că autoritățile române nu i-au permis să zboare în România, pleacă în Franța și devine primul corespondent de război din lume, care scrie „reportaje din avion”.

Un „doodle” special, adică un instrument prin care Google marchează pe tiparul unui calendar, evenimente și personalități, sărbătorite sau comemorate de întreaga omenire, i-a fost consacrat vineri Elenei Caragiani-Stoenescu, prima femeie aviator din România.

Vineri, 13 mai, s-au împlinit 135 de ani de la nașterea Elenei Caragiani-Stoenescu.

Imaginea cu care Google o omagiază pe Elena Caragiani - Stoenescu
Imaginea cu care Google o omagiază pe Elena Caragiani - Stoenescu

Elena Caragiani-Stoenescu s-a născut pe 13 mai 1887 la Tecuci, reședință de județ la acea vreme, pentru că Tecuciul a fost județ până la venirea comuniștilor în România.

A fost fiica doctorului Alexandru Caragiani, angajat al spitalului din oraș, iar în 1913 și-a luat licența în drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice.

A murit pe 29 martie 1929, la București și a fost prima femeie aviator din România.

Cu doar un an înainte să-și ia licența în drept, a făcut primul său zbor, în 1912 cu un avion Wright adus special în țară pentru școlarizarea piloților, însoțită de profesorul său de echitație și de cel care a sprijinit-o permanent, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație.

Și-a luat brevetul de pilot aviator cu numărul 1591 pe 22 ianuarie 1914, eliberat de Federația Aeronautică Internațională din Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer, care funcționa la Mourmelon le Grand, în Paris.

Pentru că autoritățile române nu i-au permis să zboare în România, pleacă în Franța și devine primul corespondent de război din lume, care scrie „reportaje din avion”.

Face apoi o deplasare în America, pentru a participa la survolarea oceanului alături de piloții americani, pe 26 februarie 1914.

Revenită în țară în 1916, a fost infirmieră la Iași și apoi la Tecuci.

Fără să mai aștepte sfârșitul războiului, s-a decis să plece în Franța, pentru a-și relua cariera de reporter, unde s-a și căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu și s-a stabilit la Paris.

După ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a revenit în țară unde și-a aflat sfârșitul. A fost înmormântată într-o criptă la Cimitirul Bellu.

A mai avut ca pasiune echitația și l-a avut ca profesor pe locotenentul de cavalerie Mircea Zorileanu.

XS
SM
MD
LG