„Ne reafirmăm angajamentul față de politica ușilor deschise a NATO. Astăzi, am decis să invităm Finlanda și Suedia să devină membre ale NATO și am convenit să semnăm protocoalele de aderare”, se arată în declarația comună a celor 30 de țări membre NATO.
În opinia profesorului de relații internaționale Valentin Naumescu, momentul invitării celor două țări și aderarea lor, probabil în câteva luni, reprezintă un beneficiu substanțial pentru NATO și pentru securitatea flancului estic. Și un eșec pentru Vladimir Putin.
„Occidentul a înțeles, în ceasul al 12-lea, gravitatea acestui moment al istoriei în care Rusia a atacat ordinea de securitate europeană post Război Rece. În 2022, Alianța Nord Atlantică e reinventată și definită ca o expresie a forței și a hotărârii Occidentului de a-și apăra valorile și ordinea de securitate”, spune expertul în politică internațională.
Importanța strategică
Aderarea Finlandei va adăuga încă 1.300 de kilometri la granița Rusiei cu NATO. O graniță pe care Rusia o dorea micșorată, invocând-o printre motivele invadării Ucrainei.
Acum, așa cum spunea secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în urmă cu câteva luni, și amintea și azi președintele SUA, Joe Biden, Rusia, care a dorit mai puțin NATO, primește mai mult. Rusia care dorea finlandizarea Europei, neutralitate și distanță față de forțe militare capabile să îi țină piept, obține „NATO-izarea” Europei.
În mod concret, spune profesorul Valentin Naumescu, „un stat care consideră NATO drept dușman, adică Rusia, va trebui să ia măsuri și să desfășoare trupe de-a lungul unei frontiere care crește cu 1.300 de kilometri. O frontieră care până azi era frontiera unui stat neutru, iar Rusia era foarte sigură de o relație de prietenie și de neimplicare a Finlandei în chestiunile care privesc ordinea de securitate europeană”.
Această stare de fapt se va schimba odată cu ratificarea aderării celor două state, „iar Rusia va trebui practic să ia de undeva capacități militare pentru a le desfășura în zona de nord, ceea ce înseamnă indirect o scădere a presiunii asupra Ucrainei”.
Câștigul militar
Ca parte a NATO, Finlanda și Suedia devin beneficiare ale Articolului V din tratatul Alianței, cel care spune că un atac asupra unui stat membru e considerat un atac asupra tuturor, reacția devenind astfel colectivă și beneficiind de sprijinul celei mai mari puteri militare a lumii, Statele Unite.
De altfel, presa din SUA remarcă succesul înregistrat de președintele Joe Biden odată cu decizia de invitare a celor două țări. Acesta ar fi inițiat discuții în acest sens încă din decembrie, dinainte ca invadarea Ucrainei să fi devenit realitate.
Momentul 24 februarie a marcat însă schimbarea categorică de atitudine din cele două țări candidate.
În Finlanda, memoria colectivă nu uitase momentul 1939, când trupele sovietice au invadat țara. După trei luni de lupte, finlandezii au evitat ocupația, dar pierdeau 10 la sută din teritoriu. Ce le-ar fi putut garanta acum că situația din Ucraina nu se va repeta și în cazul lor?
În Suedia, temerile începuseră să crească după 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea, iar Rusia a avut o serie de incursiuni în apele teritoriale și în spațiul aerian al țării. Renunțarea la neutralitate a devenit tot mai mult o opțiune, iar Suedia și-a sporit bugetul militar și a reluat recrutările pentru armată.
Prin aderarea la NATO, nu câștigă doar cele două țări, ci și Alianța, remarcă Valentin Naumescu.
„Din punct de vedere militar, e un câștig pentru că atât Suedia, cât și Finlanda, în pofida lungilor tradiții de neutralitate politico-militară, sunt state cu armate dezvoltate. Sunt pe deplin compatibile din punct de vedere tehnologic, al armamentului cu sistemele defensive NATO. Ele se vor integra din punct de vedere militar foarte ușor și vor aduce o contribuție semnificativă la consolidarea zonei de nord a flancului estic”, afirmă acesta.
Semnalul politic și simbolistica
În opinia profesorului Valentin Naumescu, mesajul transmis de invitarea celor două țări să devină membre NATO are și o puternică importanță politică.
În primul rând, ea arată că „NATO nu se divizează, nu se rupe, așa cum a crezut Putin la începutul invaziei, ci dimpotrivă. NATO se întărește, se consolidează, strânge rândurile, ba chiar se extinde și înglobează două democrații solide, avansate, două țări prospere care au nu numai o lungă tradiție democratică, dar au și o experiență îndelungată a relației cu imperiul rus”.
Demonstrarea unității Occidentului a fost, de altfel, una dintre marile provocări ale acestuia după invadarea Ucrainei, iar refuzul inițial al Turciei de a accepta aderarea celor două țări intra tocmai în această logică a punctelor slabe (viziunile diferite din cadrul Uniunii Europene, dependența energetică etc.), a fisurilor de care Vladimir Putin nu putea decât să profite.
Acum însă, crede Valentin Naumescu, Occidentul nu câștigă doar puncte în demonstrarea hotărârii de a-i ține piept lui Vladimir Putin, ci face și pasul major înspre o reală consolidare a apărării în estul Alianței.
Cu Suedia și Finlanda parte a Alianței în nord, NATO adaugă noi resurse militare pe flancul estic.
Valentin Naumescu remarcă existența unei reticențe a Occidentului în a folosi expresia prezență militară permanentă pe flancul estic. Dar această nu schimbă faptul că deciziile de la Madrid marchează, în fapt, tocmai instituirea unei astfel de prezențe. Iar România este una dintre principalii beneficiari.
Printre noile elemente de securitate în estul Alianței, care, deși nu sunt numite astfel, devin, practic, o prezență militară permanentă, Valentin Naumescu remarcă:
- considerarea zonei Mării Negre ca zonă de importanță strategică deosebită pentru NATO;
- poziționarea de armament greu și echipamente militare în regiune;
- creșterea rangului unităților de la grup de luptă la brigadă;
- sporirea forței de intervenție de la 40.000 la 300.000;
De altfel, miercuri, la Madrid, președintele Joe Biden a anunțat o nouă sporire a prezenței SUA în regiune.
„Vom avea și brigada rotativă de 3.000 de soldați și 2.000 de angajați stabiliți în România, ne vom îmbunătăți prezența rotativă în statele baltice și vom trimite încă două escadrile de avioane F-35 în Regatul Unit și elemente de apărare aeriană în Germania și Italia”, a spus Joe Biden.
„În Spania vom crește numărul de distrugătoare pe care le avem la baza navală Rota, de la patru la șase. În Polonia, vom stabili un cartier general permanent al Corpului 5 Armată al SUA și vom consolida interoperabilitatea SUA-NATO pe întregul flanc estic”, a adăugat acesta.
Consolidarea flancului estic al NATO „este cu adevărat de luat în seamă și este prima dată după 2014 - după aceasta lungă serie de summituri începută în 2014, în Țara Galilor, când a început să se vorbească de pivotarea NATO spre flancul estic - când putem spune cu adevărat că există măsuri și decizii concrete de întărire militară semnificativă a apărării statelor NATO aflate pe frontiera răsăriteană a Alianței”, spune Valentin Naumescu.
Răspunsul Kremlinului
Rusia a transmis, miercuri, că nu va fi intimidată de întărirea puterii militare NATO în Europa.
Adjunctul ministrului rus de Externe, Serghei Riabkov, a declarat, potrivit AFP, că securitatea țărilor în care va spori prezența NATO „nu va fi întărită, perspectivele stabilității se vor îndepărta, riscurile vor spori”. Rusia are resursele necesare pentru a răspunde, a adăugat acesta.
Declarații și amenințări din partea Rusiei vor mai fi, spune Valentin Naumescu, dar nu și reacții militare semnificative, crede acesta.
„Rusia deja dă semne de epuizare militară în Ucraina, deci nu va fi un atac al Rusiei asupra celor două state candidate la aderarea la NATO. /.../ Va exista, probabil, o deplasare ostentativă de trupe și rachete spre frontiera finlandeză, poate și anumite măsuri de retorsiune economică în ceea ce privește contractele pe care le au cele două state, poate de furnizare de gaz, dar reacțiile vor rămâne în această zonă a amenințărilor. Nu există în opinia mea riscul ca Rusia să atace statele scandinave în acest moment”.
În plus, spune Valentin Naumescu, chiar dacă pe termen scurt Rusia va obține Donbas-ul (estul Ucrainei) și își va concentra atacurile asupra sudului Ucrainei, pe termen mediu și lung, „faptul că NATO s-a impus ca principală alianță politico-militară la nivel global, că democrațiile occidentale se arată în continuare solidare, că Rusia este considerată pentru prima dată în mod explicit un agresor și o amenințare directă la adresa ordinii de securitate europene, toate aceste semnale vor da de gândit Moscovei”.
„Nu știm dacă va fi peste câteva luni sau peste un an, dar Rusia post-Putin își va reconsidera semnificativ tendințele imperialiste și expansioniste în Europa și va fi nevoită să se adapteze realităților și normelor dreptului internațional”, afirmă expertul în relații internaționale.
NATO se gândește deja la ce va fi după, remarcă acesta. Includerea Chinei în noul concept strategic vizează tocmai era post-război și „globalizarea NATO”.
„Acest război se va încheia și Rusia va fi învinsă pe termen mediu și lung, nu avem nicio îndoială, iar după ce acest război se va fi încheiat vom reveni la realitățile pre-invazie, cele pe care, de fapt, strategii americani le indicau de multă vreme: nevoia ca NATO să se globalizeze și să privească mult mai lucid, mai responsabil, spre provocările de securitate pe care le prezintă, de fapt, China, la adresa ordinii de securitate globale”.
