Anunțul vine la scurt timp după ce miniștrii Educației și ai Irlandei de Nord, dar și alți zeci de politicieni conservatori, și-au dat demisia din Guvernul Marii Britanii. Un val de demisii a început marți seara, când ministrul de Finanțe al Marii Britanii, Rishi Sunak, alături de cel al Sănătății, Sajid Javid, și-au depus mandatele.
Boris Johnson a anunțat, joi, că renunță la conducerea Partidului Conservator, însă va rămâne în funcția de prim-ministru până la toamnă, transmite BBC.
Într-o conferință de presă susținută după o zi în care i s-a cerut insistent demisia, Boris Johnson a lăudat rezultatele Guvernului său și le-a mulțumit milioanelor de oameni care au votat pentru Partidul Conservator în decembrie 2019, când au avut loc ultimele alegeri parlamentare.
„Este clar acum că dorința deputaților conservatori din Parlament este ca Partidul (Conservator, n.r.) să aibă un nou lider și, ca urmare, un nou premier. Iar eu sunt de acord cu Brady (Sir Graham Stuard Brady, n.r.), președintele Comitetului 1922, ca procedeul de numire a următorului lider să înceapă acum”, a transmis Johnson reporterilor adunați la Downing Street.
Premierul Britanic a explicat că în ultimele zile a încercat să-și convingă colegii că ar fi „excentric” din partea lor să schimbe Guvernul în mijlocul atâtor reforme ce au loc pe plan politic și în fața greutăților cu care se confruntă societatea.
„Regret că argumentele mele nu au avut succes”, a continuat el, precizând că va sprijini viitoarea persoană nominalizată în funcția de lider al Partidului Conservator și, implicit, viitor prim-ministru al țării.
După două zile de demisii în masă din Guvernul britanic, a devenit aproape un truism pentru comentatori să se refere la politica internă a Regatului Unit ca fiind în criză. O conducere care până recent se mândrea cu o guvernare parțial stabilă și care reușise să negocieze într-un final Brexitul, se prăbușește acum sub greutatea scandalurilor din ultimul an.
Boris Johnson a părut că lasă în urma problemele interne în urma atitudinii sale cu privire la invadarea Ucrainei. A criticat vehement Kremlinul, a anunțat rapid ajutor militar, financiar și umanitar pentru Ucraina și a fost primul lider G7 care a vizitat Kievul în plin război.
La manifestările dedicate Jubileului Reginei Elisabeta a II-a a fost huiduit, dar depășise și acel moment.
Finalul unui șir lung de controverse a venit odată cu acuzația că a ignorat scandalul provocat de Chris Pincher, responsabil de disciplina deputaților conservatori, care a atins necorespunzător doi colegi de-ai săi.
Ultimii 5 ani: crize politice, război și pandemie
Diviziunile din interiorul Partidului Conservator au culminat cu anunțul demisiei lui Johnson, însă instabilitatea din politica internă britanică nu a început odată cu ultimul premier al Marii Britanii.
Ea s-a manifestat pregnant în ultimii ani, în special de la votul asupra Brexitului, din 2016, când o majoritate relativ mică de britanici, de doar 51.89%, a decis să părăsească Uniunea Europeană. Și lui Johnson i se reproșează acum propaganda și dezinformările care au influențat decizia de vot.
Au urmat cinci ani de instabilitate politică, presărați cu opinii puternic divizate asupra felului în care Brexit ar trebui implementat, atât între Partidul Conservator și opoziție, cât și în rândul politicenilor conservatori.
Premierul de atunci al Marii Britanii, Theresa May, a rezistat în funcție timp de 3 ani și 11 zile în fruntea unui guvern minoritar, rezultatul nedorit al unor alegeri organizate în iunie 2017, în speranța că Partidul Conservator își poate consolida puterea în Parlament.
Guvernul May a rezistat cu doar câteva săptămâni în plus față de premierul proaspăt demisionat din funcție.
Înlăturarea Theresei May de la putere a venit pe fondul dorinței acesteia de a negocia un Brexit ușor, în care Marea Britanie să fi rămas în piața unică a Uniunii Europene, lucru nedorit de colegii săi eurosceptici, în frunte cu actualul premier.
Boris Johnson deținea atunci funcția de ministru de Externe în Guvernul May. El a militat pentru negocierea unui Brexit fără acord.
Imediat după demisia lui May, noul premier, aflat în fruntea unui guvern minoritar, a anunțat noi alegeri parlamentare ca să-și consolideze puterea și să „rezolve treaba cu Brexitul” („get Brexit done”).
În urma noilor alegeri din decembrie 2019, Partidul Conservator a câștigat 48 de locuri în Camera Comunelor din Parlament, formând majoritatea necesară pentru a nu avea nevoie de o coaliție.
Însă în următorii aproape trei ani, noul Guvern a trebuit să se confrunte cu o pandemie, un război și o creștere excesivă a inflației și a costurilor de trai în Marea Britanie.
Nemulțumirea oamenilor e vizibilă într-un sondaj efectuat de Politico, care plasează Partidul Laburist pe locul 1 în rândul preferințelor de vot (40%), urmat la 7 procente distanță de cel Conservator (33%).
Cum au încercat politicienii și instituțiile să-l tragă la răspundere pe Johnson
De-a lungul timpului, Boris Johnson a fost adesea comparat cu Donald Trump, încălcând adesea convenții în mod normal respectate de politicienii britanici, atacând instituțiile democratice ale țării și supraviețuind unui vot de neîncredere în iunie, pe fondul guvernării sale haotice.
La finalul lunii august 2019, cu doar câteva săptămâni înaintea implementării Brexitului și pe fondul nemulțumirilor tot mai mari ale politicienilor, legate de felul în care a fost negociat acordul, cabinetul lui Johnson a ordonat suspendarea activității Parlamentului britanic.
Astfel, premierul britanic a sperat că Guvernul său va scăpa de criticile parlamentarilor și o eventuală blocare a noului plan Brexit.
Separarea puterilor în stat este un lucru consfințit în Marea Britanie, judecătorii britanici evitând de-a lungul timpului să se implice în decizii pur politice.
Însă scandalul provocat de decizia lui Johnson de a suspenda Parlamentul a ajuns în fața judecătorilor, iar la finalul lunii septembrie 2019, Curtea Supremă a Marii Britanii a calificat mișcarea drept una neconstituțională.
Marea Britanie nu are o constituție codificată, ea fiind formată din totalul legilor, spețelor, convențiilor politice și tratatelor internaționale.
În condițiile în care oamenii din sistem evită să se refere la o „constituție” anume pentru a nu crea confuzie, folosirea termenului de „neconstituțional” a venit ca o palmă pentru Guvernul lui Johnson de atunci.
Iar pe plan politic, 21 de deputați conservatori alături de membrii Opoziției au votat pentru suspendarea controlului Guvernului asupra agendei Brexit. Lucrul acesta le-a permis parlamentarilor ce se opuneau unui Brexit fără acord să întârzie termenul de ieșire al Marii Britanii din UE astfel încât Guvernul să negocieze în final un acord cu blocul comunitar.
Pandemia de Covid și „Partygate”
La începutul pandemiei de Covid, guvernul condus de Boris Johnson a dorit inițial să evite luarea unor măsuri de distanțare socială și să permită răspândirea virusului pentru a putea obține așa-numita „imunitate de turmă”.
Însă, odată ce mortalitatea cauzată de virusul SARS-CoV-2 a crescut, țara a impus lockdown-uri, iar problema a devenit una personală pentru Johnson când el însuși s-a îmbolnăvit de Covid la finalul lunii martie 2020, ajungând la terapie intensivă.
După ieșirea din spital, Executivul de la Londra și-a consolidat lupta împotriva virusului, iar în decembrie 2020, Marea Britanie a devenit prima țară care a aprobat imunizarea cu vaccinul Pfizer.
Însă, în noiembrie 2021, mai multe rapoarte au scos la iveală faptul că Boris Johnson a organizat mai multe evenimente sociale la Downing Street.
Situația a culminat în momentul în care fostul purtător de cuvânt al Guvernului, Allegra Stratton, a tratat în glumă felul în care Guvernul ar răspunde unor asemenea posibile acuzații în decembrie 2020, când pandemia omora sute de oameni zilnic în țară.
„Potrivit unor surse de pe Twitter, o petrecere a avut loc vineri noaptea la Downing Street. Sunteți de acord cu aceste informații?” se arată în întrebarea de exercițiu primită din partea unui coleg conservator.
„Am plecat acasă”, răspunde în glumă Stratton, după care ea și colegii ei cad de acord amuzați să numească petrecerea un eveniment cu „vin și brânză”.
Înregistrarea video a discuției informale a fost făcută publică un an mai târziu, în decembrie 2021, și a dus la demisia lui Stratton câteva săptămâni mai târziu. Pe fondul scandalului provocat de „Partygate”, conservatorii au căzut în sondaje, iar înlăturarea lui Johnson părea aproape iminentă.
Un raport publicat de Susan Gray, un angajat al Guvernului, în mai 2022, a documentat în detaliu mai multe întâlniri între membrii cabinetului britanic, care au avut loc în timpul lockdown-urilor. Evenimentele sociale au fost ulterior anchetate și amendate de Poliția Metropolitană din Londra.
Drept rezultat, 54 de deputați conservatori au trimis scrisori Comitetului 1922, responsabil de organizarea unui vot de neîncredere, în care au cerut demisia lui Johnson. În urma votului din interiorul Partidului Conservator, Guvernul său a supraviețuit la limită, cu 211 de voturi împotriva suspendării sale din funcție și 148 pentru.
Vizibil slăbit după ce și-a pierdut susținerea a o treime din membrii conservatori în Parlament, Boris Johnson a ales să se țină cu disperare de putere. Regulile Comitetului 1922 impun ca următorul vot de neîncredere poate avea loc doar la un an distanță, iar singurul fel prin care un alt vot de neîncredere ar fi putut avea loc împotriva Guvernului conservator ar fi fost la nivelul Camerei Comunelor.
După demisiile din ultimele zile și refuzul de până joi dimineața a lui Boris Johnson de a renunța la funcția de premier, Comitetul 1922 a luat în calcul inclusiv schimbarea regulilor, astfel încât să permită un vot de neîncredere mai devreme. Cu toate acestea, membrii Comisiei au amânat o astfel de decizie, sperând însă ca Boris Johnson să-și dea demisia până luni, 11 iulie.
Rămânerea lui în funcția de prim-ministru nu face nimic altceva decât să întârzie inevitabilul și să ducă la blocarea reformelor promise de conservatori, în absența sprijinului din partea colegilor și Opoziției britanice.
