„Astăzi, copiii au la dispoziție mii de filme pe telefon, prin Youtube, Netflix și alte rețele. Această situație creează o responsabilitate serioasă pe umerii noștri ca părinți sau specialiști implicați în protecția drepturilor copilului”, spune George Roman, director programe la asociația Salvați Copiii, pentru Europa Liberă.
„Filmele de obicei iau o temă din viața reală și în subansamble reușesc să o dezvolte, să o oglindească, să creeze o metaforă. De aceea este important să facem din vizionările de filme o oportunitate de creștere”, afirmă Yolanda Crețescu, psihoterapeut, pentru Europa Liberă.
Multe filme sau seriale reprezintă o provocare pentru părinți: se pot uita copiii la acel tip de film, de la ce vârstă pot fi expuși acelor imagini? Este bine să îi expunem unor astfel de informații și imagini?
„Reprezintă o oportunitate să luăm o informație, să deschidem un subiect tabu, să vorbim despre anumite subiecte cu copiii, să li se clarifice anumite lucruri și să capete o direcție mai sănătoasă”, a adăugat psihoterapeuta.
Yolanda Crețescu menționează că filmele și serialele pot fi constructive „atâta timp cât le folosim așa cum sunt ele făcute, respectându-le conținutul specific vârstei și selectând conținutul”.
„Creierul unui copil are niște etape de dezvoltare și o informație care, dacă vine timpuriu, poate să fie abuzatoare. Filmele interzise vizionate la o vârsta timpurie creează o traumă puternică copilului, pentru că sunt imagini violente pentru care creierul acestuia nu este suficient de dezvoltat emoțional. Atunci copilul nu poate să proceseze și să facă față unei asemenea informații așa cum un adult procesează în urma experienței pe care o are”, a mai declarat ea.
„Cel mai mare risc pentru sănătatea emoțională a copiilor și adolescenților este expunerea lor la conținut inadecvat vârstei”, spune George Roman, director la asociația Salvați Copiii.
Un serial care încurajează întrebări controversate cu privire la limita de vârstă permisă este Stranger Things.
Stranger Things urmărește în primul rând un grup de copii care trăiesc în orășelul fictiv Hawkins, Indiana, USA. Acest grup de copii se confruntă cu o serie de evenimente supranaturale și amenințări care sunt generate de misteriosul plan extraterestru supranumit „The Upside-Down”.
Filmele sunt o oportunitate să acumulăm o informație, să deschidem un subiect tabu, să vorbim despre anumite subiecte cu copiii, să li se clarifice anumite lucruri si să capete o direcție mai sanatoasăYolanda Crețescu, psihoterapeut
Fiecare nou sezon le prezintă copiilor o nouă amenințare monstruoasă care încearcă să existe pe tărâmul lor.
Serialul prezintă copilăria americană din anii 1980, dar există situații de violență fizică, folosirea injurăturilor, sexualitate ușoară și multe altele.
Sezoanele 1-3 au fost clasificate TV-14, adică programul conține materiale pe care majoritatea părinților le-ar considera nepotrivite pentru copiii cu vârsta sub 14 ani.
Sezonul 4 din Stranger Things este mai înfricoșător și mai brutal decât orice alt sezon.
Acesta este clasificat TV-MA pentru elemente de groază și limbaj, ceea ce înseamnă că o parte din conținut ar putea să nu fie potrivit pentru copiii sub 17 ani.
„Copiii nu ar trebui să urmărească deloc filmele horror sau cele în care apar adulți comițând acte violente, fizice, verbale sau de altă natură, consumând alcool, țigări sau care sunt implicați în scene ce înfățișează nuditate”, a mai spus Roman.
„Devine din ce în ce mai evident faptul că, pentru a proteja copiii împotriva conținuturilor nepotrivite vârstelor lor, părinții ar trebui să fie informați sau consiliați de către specialiști, așa cum facem de altfel când vorbim despre siguranța pe Internet”, a adăugat directorul programelor Salvați Copiii.
„Aceste reguli de vizionare trebuie să fie făcute cu bunătate și fermitate, cu dragoste pentru copil, căruia să i se explice de ce are voie sau nu să vizioneze un anumit film. Este nevoie de o alianță cu copilul”, a indicat psihoterapeuta Crețescu.
„Nu filmele sunt cele care ne afectează copiii, ci lipsa părinților de decizie cu privire la ce dăm acces și când. Aici este important să avem o înțelegere comună cu copilul”, adaugă ea.
„Prin intermediul atenției active a părintelui, [copilul] devine conștient de sine”, a observat psihoterapeuta Daniela Irimia.
În ciuda evaluării oficiale al serialului Stranger Things, vârsta medie indicată de părinți pe Common Sense Media este de 12+.
Common Sense Media
Common Sense Media (CSM) este o organizație care analizează și oferă ratinguri pentru media și tehnologie, cu scopul de a oferi informații cu privire la caracterul adecvat al acestora pentru copii.
„Copilul meu de 12 ani este obsedat și a terminat sezonul 4 în ziua în care a ieșit. Este un serial cu adevărat grozav, chiar dacă este văzut ca un serial de groază”, spune recenzia unui părinte.
O altă recenzie spune că serialul nu este potrivit pentru copii mai mici de 14-16 ani deoarece „problema este reprezentarea unor scene de sex pentru elevi, folosirea înjurăturilor, copii care își mint mereu părinții, un adolescent care se dă la mama altuia, lucruri care încurajează semnificativ comportamentul negativ.”
Recenziile părinților variază în mod semnificativ. Unii consideră că vârsta de 8 ani este suficientă pentru a viziona acest serial. Alții spun că persoanele sub 18 ani nu ar trebui să se uite la Stranger Things.
Atunci când părintele vizionează alături de copil un anumit film, se împărtășesc „emoții, impresii, gânduri, care construiesc un proces subtil de mentalizare”, a observat psihoterapeuta Daniela Irimia.
„Copilul, care nu are încă un self conștient, își poate identifica și numi emoțiile, gândurile folosindu-se de mintea noastră [ a părinților] acordată la experiența lui”, spune ea.
George Roman mai specifică faptul că „dacă copiii sunt abandonați într-o totală imersiune în lumea fantastică a filmelor, fără ca vreun adult să fie prezent alături de ei, vor avea dificultăți să separe lumea plină de magie a filmelor de realitate, putând fi afectați și de întârzieri semnificative în dezvoltarea limbajului”.
George Roman informează că platforma Netflix, la fel ca celelalte, pune la dispoziția părinților un sistem de control parental, prin care aceștia pot să creeze conturi de utilizatori pe baza unui cod PIN.
Yolanda Crețescu este de părere că documentarea părintelui este foarte importantă mai ales când un film sau serial are o limită de vârstă. Iar decizia, dacă filmul poate fi vizionat sau nu, trebuie luată „împreună” cu copilul evitând „parentajul restricțional”.
„Copilul crescut doar cu supunere, fără explicații va fi un copil timorat și instabil. Va căuta să fructifice orice lipsă de vigilență ca să saboteze regula, care este ceva impus”, a mai declarat psihoterapeuta.
Ea recomandă ca părinții să folosească întrebări precum „Cum de te-ai gândit să vezi [filmul]? Cum crezi că o să fie dupa ce îl vezi? Cum o să te simți? Cum ai aflat de acest film/serial?”, pentru a construi o relație în care părintele și copilul să ia decizii împreună.
