Viktor Bout, în vârstă de 55 de ani, este un fost traducător militar sovietic care a devenit cel mai cunoscut traficant ilegal de arme din lume.
El este în arest în SUA din 2008. Rusia speră să îi obțină eliberarea la schimb pentru jucătoarea americană de baschet Britney Griner, deținută din Rusia în februarie 2022. Diferența infracțiunilor de care sunt acuzați cei doi e uriașă.
Potrivit TIME, rusul ar fi transportat zeci de milioane de arme pe care le-a furnizat către miliții și rebeli implicați în conflicte din Africa și Asia între 1990 - 2000.
Născut în Dushanbe, Tadjikistan, Bout a urmat cursurile unui colegiu militar rus și a fost ofițer al forțelor aeriene sovietice, scrie The New York Times.
Relațiile sale din anii '90 cu talibanii au determinat Los Angeles Times să îi facă un profil în 2002, citând un fost oficial guvernamental american care l-a descris ca fiind „Donald Trump sau Bill Gates” al traficului de arme. De asemenea, era cunoscut ca având legături cu Charles Taylor din Liberia și Moammar Gaddafi din Libia.
La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, Statele Unite și națiunile europene erau sigure că transporturile de arme ale lui Viktor Bout nu numai că alimentau moartea și mizeria, dar încălcau și embargourile impuse de ONU, scrie The New York Times. Informațiile sugerau că acesta ar fi făcut afaceri cu talibanii afgani și chiar cu Al Qaeda, acuzații pe care Bout le neagă.
Bout a inspirat personajul lui Nicolas Cage, traficantul de arme din filmul „Lord of War”, din 2005.
Rusul a fost condamnat în 2011 pentru acuzații de terorism. Procurorii au declarat că era pregătit să vândă arme în valoare de până la 20 de milioane de dolari, inclusiv rachete sol-aer pentru doborârea elicopterelor americane.
Prizoniera la schimb pentru întoarcerea acestuia în Rusia ar fi Brittney Griner, baschetbalista de două ori medaliată cu aur la Jocurile Olimpice și vedetă a WNBA, care joacă, de asemenea, la nivel profesionist în Rusia.
Griner a fost arestată la Moscova la 17 februarie, după ce poliția vamală a declarat că a găsit în bagajele sale ulei produs din hașiș, scrie Europa Liberă.
Nu este singurul caz - SUA încearcă să îi recupereze și pe Paul Whelan și Marc Fogel, potrivit fostului ambasador al SUA în Rusia, Michael McFaul, într-un interviu pentru NPR.
Whelan, un cetățean american și fost infanterist marin a fost reținut într-un hotel din Moscova în decembrie 2018 și arestat sub acuzația de spionaj, iar Marc Fogel este un alt american condamnat la 14 ani de închisoare în Rusia pentru aceeași presupusă infracțiune ca și Brittney Griner.
„Odată ce ești arestat, există o rată de condamnare de 99%, cred. Așa că șansele ca ea [Griner] să scape prin pledoaria nevinovat, cred că erau foarte mici”, a spus McFaul pentru NPR. „Când am fost ambasador și am lucrat la Casa Albă chiar și înainte de asta, Viktor Bout era în închisoare în acea perioadă. [Rușii] Au vrut să îl scoată de foarte mult timp. Reprezintă o problemă pentru sistemul Statelor Unite, pentru că este un adevărat criminal, iar Departamentul de Justiție l-a condamnat și se află în închisoare pentru un motiv întemeiat. Brittney Griner nu este un infractor adevărat, așa că [americanii] nu se simt confortabil cu a face astfel de schimburi”.
Shira A. Scheindlin, judecătoarea din cazul Bout, a declarat într-un interviu că schimbarea lui Bout cu Griner ar fi nepotrivită, având în vedere amploarea infracțiunii lui în raport cu presupusa infracțiune a acesteia.
Public, oficialii ruși au susținut că Bout era un antreprenor vizat în mod nedrept, din motive politice. El a devenit un fel de caz celebru în Rusia, iar anul trecut, în clădirile guvernamentale din Moscova au fost expuse operele sale de artă realizate în închisoare.
„Guvernul Statelor Unite și-a propus să construiască un caz împotriva lui pentru infracțiuni care ar putea fi investigate și judecate de o instanță americană, așa că l-au ademenit într-o operațiune sub acoperire”, a spus Zissou, avocatul lui Bout în Statele Unite, pentru The Washington Post. „Această luare în vizor a unuia dintre cetățenii săi este văzută în Rusia ca un atac direct la adresa suveranității sale.”
Roman Seleznev, care este încarcerat în Statele Unite din 2011 pentru acuzații legate de piraterie informatică și fraudă, este un alt prizonier cerut de guvernul rus.
Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jen Psaki, a declarat că administrația Biden „va continua să facă tot ce poate” pentru a asigura eliberarea lui Whelan, Griner și a altor americani încă reținuți în Rusia, potrivit CNN, iar secretarul de stat american Antony Blinken a declarat că nu are „nicio prioritate mai mare decât să se asigure că americanii care sunt reținuți ilegal într-un fel sau altul în întreaga lume se întorc acasă”.
Schimburi precedente de succes
Deși astfel de schimburi de prizonieri între Washington și Moscova sunt neobișnuite, ele nu sunt fără precedent.
În 1986, jurnalistul american deținut Nicholas Daniloff a fost schimbat cu fizicianul sovietic Gennadi Zakharov.
În timpul Războiului Rece, cele două superputeri făceau schimb de prizonieri, adesea în ceața nopții, pe podul Glienicke din Berlinul divizat, supranumit „Podul spionilor”, arăta NBC.
De atunci, cel mai mare schimb de spioni între SUA și Rusia a avut loc în 2010, scrie NBC. În schimbul a 10 agenți ruși, SUA au obținut libertatea și accesul la doi foști oficiali ai serviciilor secrete rusești care au fost condamnați în țara lor de origine pentru compromiterea a zeci de agenți valoroși din epoca sovietică și agenți ruși care acționau în Occident.
În aprilie 2022, un alt prizonier american deținut la Moscova, fostul infanterist marin Trevor Reed, a fost eliberat în schimbul unui rus condamnat în Statele Unite, a scris Washington Post. Reed, care își vizita prietena la Moscova, a negat toate acuzațiile și a descris cazul său ca fiind „în mod clar politic”.
Reed a fost arestat în vara anului 2019, după ce autoritățile ruse au declarat că a agresat un ofițer în timp ce era condus la o secție de poliție după o noapte în care a consumat alcool, potrivit AP.
Ulterior, el a fost condamnat la nouă ani de închisoare, deși guvernul SUA l-a descris ca fiind deținut pe nedrept și a făcut presiuni pentru eliberarea sa, în timp ce familia sa i-a afirmat nevinovăția și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la deteriorarea stării sale de sănătate, care a inclus tuse cu sânge și o grevă a foamei.
Deținutul de la celălalt capăt al schimbului, fostul pilot Konstantin Yaroshenko, în vârstă de 53 de ani, ispășea o pedeapsă de 20 de ani pentru acuzația de complot în vederea introducerii de droguri în Statele Unite.
În 2010, Yaroshenko s-a întâlnit cu doi bărbați în legătură cu transportarea unor încărcături mari de cocaină din America de Sud în Liberia și apoi spre alte destinații, inclusiv Statele Unite, potrivit documentelor judiciare.
Yaroshenko este un pilot rus care fusese reținut în Liberia de agenți sub acoperire ai Agenției americane de combatere a drogurilor în 28 mai 2010 și adus în SUA, potrivit agenției ruse de presă de stat TASS, a transmis CNN. El a fost declarat vinovat de contrabandă cu droguri în 2011 și condamnat la 20 de ani de închisoare.
Departamentul de Justiție l-a descris pe rus ca fiind „un traficant internațional de droguri cu experiență” care a complotat pentru a distribui mii de kilograme de cocaină în întreaga lume, scrie AP.
Guvernul SUA nu este de obicei de acord cu astfel de schimburi, scrie AP. Acesta se teme că ar putea încuraja guvernele străine să ia alți americani ca prizonieri pentru a obține concesii.
De asemenea, guvernul american este preocupat de o potențială falsă echivalare între un american deținut pe nedrept, precum Reed sau Griner, și un infractor condamnat în mod corespunzător, precum Bout.
Scopul schimbului de prizonieri
„În 2010, când eram în guvern și lucram la Casa Albă, am făcut schimb de spioni: o duzină de spioni pe care i-am arestat aici, în Statele Unite, în schimbul a patru ruși pe care voiam să îi scoatem din închisorile rusești. Deci există un precedent pentru ca aceste lucruri să se întâmple”, mai spune Michael McFaul.
„Folosirea detenției abuzive ca monedă de schimb reprezintă o amenințare la adresa siguranței tuturor celor care călătoresc, lucrează și trăiesc în străinătate”, a declarat Ned Price, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA.
Dani Gilbert, cercetător Rosenwald Fellow în domeniul politicii externe americane și al securității internaționale la Centrul John Sloan Dickey pentru înțelegere internațională de la Dartmouth College, vede în joc un fenomen numit „diplomația ostaticilor”, atunci când un stat se folosește de pretextul legii pentru a lua ostatici străini.
„În esență, își folosesc sistemul de justiție penală cu acuzații false, cu mascarada unui proces legitim, când tot ceea ce fac este să se folosească de străin ca pârghie în negocieri”, a declarat Gilbert pentru USA TODAY Sports.
Gilbert a explicat că un schimb de prizonieri are loc printr-o combinație de procese diplomatice tradiționale și de intervenții ale organizațiilor neguvernamentale.
În cadrul Departamentului de Stat, cazul lui Griner este gestionat de Trimisul prezidențial special pentru afaceri cu ostatici, care a fost creat în 2015. Acesta este, în esență, negociatorul-șef al guvernului pentru ostatici, a declarat Gilbert, și prima entitate pe care o urmărește atunci când încearcă să înțeleagă cazurile de luare de ostatici.
Urmează Bill Richardson Center, un grup neguvernamental, non-profit, care călătorește prin lume pentru a ajuta la negocierea eliberării americanilor ținuți ostatici sau reținuți pe nedrept.
În general, un american care este reținut de un guvern străin în scopul de a influența politica americană sau de a obține concesii politice sau economice de la Washington este considerat „reținut pe nedrept”.
Cetățenii americani sunt ținte din ce în ce mai atractive pentru adversarii SUA, inclusiv China, Rusia, Iran și Venezuela, care doresc să îi folosească ca pioni politici în luptele cu Statele Unite, scrie The New York Times.
Potrivit publicației americane, unul dintre americanii reținuți de cel mai mult timp este Tice, un jurnalist independent care a fost capturat în Siria în 2012. Oficialii americani cred că acesta este deținut de guvernul sirian, care neagă acest lucru.
Siamak Namazi, un american deținut în Iran, a declarat luna trecută că, aparent, guvernul iranian l-ar elibera pe el și pe ceilalți prizonieri, inclusiv pe tatăl său, numai dacă administrația Biden ar oferi „suficiente stimulente”.
După ce Griner a pledat vinovată la acuzațiile de trafic de droguri în această lună, susținând că nu a intenționat să încalce legea, ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei A. Ryabkov, a declarat că „agitația și publicitatea” din jurul detenției sale „creează interferențe în cel mai adevărat sens al cuvântului”, scrie POLITICO.
Ryabkov a mai avertizat că criticile SUA, inclusiv descrierea lui Griner ca fiind reținută pe nedrept și comentariile disprețuitoare despre sistemul judiciar rusesc, „îngreunează angajarea unei discuții detaliate cu privire la orice posibil schimb”.
În unele situații, în special atunci când americanii sunt deja bine cunoscuți, oficialul Departamentului de Stat a spus că atenția publică ar putea ajuta. Dar, de cele mai multe ori, și chiar și atunci când în exterior pare că negocierile sunt în impas, oficialii lucrează în liniște la acest caz, a spus acesta.
Schimbul de prizonieri între Ucraina și Rusia
De la începutul războiului din estul Ucrainei, în 2014, sute de prizonieri au fost schimbați între guvernul ucrainean și zonele separatiste pro-rusești. În martie, 10 soldați ruși au fost schimbați cu 10 soldați ucraineni, iar 41 de ucraineni au fost eliberați la începutul lunii mai, potrivit cifrelor rusești.
Un schimb de replici din 2017 între Ucraina și rebelii pro-ruși din zonele controlate de separatiști în estul țării a inclus un blogger din Luhansk și doi fani de fotbal de la clubul Sorja Luhansk, potrivit Deutsche Welle. Aceștia din urmă au fost închiși pentru că au ars un steag rusesc, iar separatiștii l-au condamnat pe blogger pentru trădare.
În schimbul din 2017, Kievul și rebelii, cu medierea unor clerici ortodocși din Ucraina și Rusia, au convenit să schimbe 306 separatiști pro-ruși cu 74 de soldați și civili ucraineni, a scris publicația germană.
Rusia și Ucraina au schimbat câte 10 prizonieri de război în martie, în ceea ce vicepremierul ucrainean Iryna Vereshchuk a numit primul schimb de prizonieri de război în adevăratul sens al cuvântului din timpul conflictului. Schimbul a permis, de asemenea, eliberarea a 19 marinari civili ucraineni care au fost capturați în timp ce nava lor încerca să ducă trupe ucrainene în largul insulei Șerpilor la sfârșitul lunii februarie.
Iulia Paievska, un paramedic ucrainean, a fost capturată de ruși în Mariupol și eliberată recent într-un schimb de prizonieri.
Alți 17 ucraineni au fost eliberați din captivitate de ruşi, în cadrul unui nou schimb de prizonieri cu Moscova in iunie 2022. Ucraina a eliberat la rândul său 15 prizonieri ruşi în cadrul acestui schimb.
Tot în luna iunie, Ministerul ucrainean al Apărării a anunțat un schimb de prizonieri care implică 144 de soldați ucraineni, inclusiv zeci de apărători ai uzinei siderurgice Azovstal din orașul portuar Mariupol, situat în sudul țării, scrie Europa Liberă.
Posibilul schimb între Belgia și Iran
Un grup de 11 organizații pentru drepturile omului au făcut apel la Belgia să anuleze un acord recent cu Iranul privind schimbul reciproc de prizonieri.
Potrivit cotidianului belgian De Morgen, se aștepta ca acordul să deschidă calea pentru eliberarea lui Ahmadreza Djalali, un profesor universitar din Bruxelles cu dublă cetățenie iraniano-suedeză, deținut în Iran din 2016 și condamnat pentru spionaj, și a lui Olivier Vandecasteele, un lucrător umanitar belgian care este ținut în izolare în Iran de cinci luni după ce a fost acuzat de spionaj.
Iranul a cerut eliberarea lui Assadollah Assadi, condamnat la 20 de ani de închisoare în Belgia în 2021 în legătură cu un complot de atentat cu bombă la un miting al Consiliului Național al Rezistenței Iranului (CNRI), un grup de opoziție în exil, în afara Parisului, în iunie 2018, scrie Europa Liberă.
Sesiunea parlamentului belgian care urma să decidă asupra unui tratat de schimb de prizonieri între Teheran și Bruxelles, programată pentru 14 iulie, a fost amânată până marți, 19 iulie.
