„Faptul că 80% din consumul energetic european este produs din activitățile urbane, face ca orașele să fie mai vulnerabile când se confruntă cu șocurile de pe piața energetică”, atrage atenția Grațian Mihăilescu fondator al UrbanizeHub, un „agregator de idei, opinii, proiecte și știri despre orașe inteligente şi dezvoltarea urbană durabilă”.
Proaspăt ales membru al boardului Misiunii Uniunii Europene pentru orașe inteligente și neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei, Grațian Mihăilescu spune în interviul pentru Europa Liberă că România trebuie să recupereze întârzierile față de alte țări în privința dezvoltării durabile și are șansa, tocmai pentru că are multe de construit, să pună baze „sănătoase” – inclusiv mai puțin beton, mai multă iarbă.
Din cele 100 de orașe selectate de Uniunea Europeană pentru participa „la misiunea UE pentru orașe inteligente și neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2030” fac parte Suceava, Cluj-Napoca și Sectorul 2 din București. Grațian Mihăilescu spune că e șansa acestor orașe de a obține finanțare și cunoștințele necesare pentru a-și reduce amprenta de carbon și pentru a influența alte comunități locale.
1. Trei orașe din România au fost selectate printre cele 100: Suceava, sectorul 2 din București și Cluj-Napoca. E suficient?
Grațian Mihăilescu: E excelent că avem aceste trei orașe, se știa de la început că vor fi doar trei. Din România au aplicat mai multe orașe care doresc să urmeze calea asta verde și sustenabilă, inclusiv orașe ca Timișoara, Brașov, Buzău, Piatra Neamț, orașe care și-au dorit să facă parte din această misiune.
Asta înseamnă că la nivel de leadership politic, în aceste orașe există o viziune pentru viitor legată de sustenabilitate și ăsta e mare lucru pentru România. Sigur, trebui să vedem și cum înaintează cele trei orașe care fac parte din misiune, ce proiecte vor desfășura și să vedem și ce se va întâmpla cu orașele care au aplicat și nu au reușit să devină membre în misiunea celor 100 de orașe.
Acestea se pot bucura totuși de transfer de cunoștințe și de anumite proiecte pilot pe care să le asume ca așa-numite orașe „follower”. Vor exista bugete și pentru acestea.
2. Analizați de mai mulți ani evoluția orașelor europene spre sustenabilitate, care ar fi exemplele de succes în Europa și în România?
Grațian Mihăilescu: Partea bună e că avem exemple și în România, dar putem să ne uităm la toate lucrurile bune care se întâmplă afară și să învățăm de acolo. Noi, când am început proiectele cu UrbanizeHub ne uitam la proiectele de afară. Acum, după cinci – șase ani, putem să ne uităm la proiectele din țară, pentru că metoda prin care poți influența, modela, stimula orașe este să le arăți ce fac vecinii și ca un efect de domino, noi sperăm ca acest bulgăre a dezvoltării urbane sustenabile să crească și să fie cât mai multe orașe care gândesc genul ăsta de proiecte.
„Smart city” înseamnă calitatea vieții, înseamnă cetățeni mulțumiți de viață și de orașele în care trăiesc.
Sigur, sunt exemplele mari din Europa – Viena, Copenhaga, Amsterdam, Barcelona, orașe pe care mulți români le vizitează și văd că acolo există o planificare pe termen lung, există încurajarea mobilității alternative, investiții în cât mai multe zone verzi, există o conectare a cetățeanului cu administrația prin diverse facilități digitale. Cam asta se dorește și prin proiectele pe care comisia Europeană le susține și cred că ăsta e viitorul și îl vedem și în unele orașe și în România.
Cred că cea mai bună evoluție în ultimul timp a fost în Cluj-Napoca și vedem că există o viziune pe termen lung, acolo există o planificare pe 10 ani, pe 15 ani. Când privești dezvoltarea pe o perioadă mai lungă de un mandat de primar, din start o gândești mai strategic. Asta se întâmplă la Cluj.
Am văzut proiecte pilot frumoase și în Brașov și Sibiu și la Iași, depinde ce vrei să scoți în evidență. Acum e clar că administrația din România nu e cea mai iubită de cetățenii ei, dar mai mult ca sigur că pot găsi proiecte pilot frumoase în orașele din România.
3. Ce înseamnă un smart city? Trebuie să fie mai mult decât a putea să îți încarci telefonul stând pe bancă în parc. Unde ar trebui să ajungă Suceava, de exemplu, dacă participarea ei la misiunea celor 100 de orașe va fi 100% succes?
Grațian Mihăilescu: Cred că termenul de smart city începe să își piardă puțin din conținut și, da, de obicei, când spui smart te gândești la senzori. Și dacă dai căutare cu smart city pe google, poate ajungi tot la senzori și tehnologii, dar lumea trebuie să înțeleagă că, de fapt, „smart city” înseamnă calitatea vieții, înseamnă cetățeni mulțumiți de viața și de orașele în care trăiesc.
Conceptul de „smart” e conceptul prin care cetățeanul e mulțumit de orașul în care trăiește și de interacțiunea cu administrația și de felul în care arată orașul în care își petrece ziua.
Pornind de la serviciile publice până la interacțiunea cu administrația, până la felul în care arată designul orașului în care trăiește. Să fie un design cât mai prietenos cu oamenii și nu cu mașinile.
Din punct de vedere al comunității pe care o reprezint, smart city nu se referă la tehnologie, tehnologia este doar un instrument prin care cetățenii să se simtă bine în orașul lor.
4. Există însă nesfârșite dezbateri despre ce e smart și ce nu: trotinetele electrice ajung sa polueze cât sunt duse la încărcat, pietonalele înseamnă prea multă betonare etc. Cât de doritoare sunt de fapt comunitățile de schimbare? Până unde ce e verde e și sustenabil și invers?
Grațian Mihăilescu: În primul rând, comunitățile urbane din România ar trebui să înțeleagă mai mult tot ceea ce înseamnă procesul de dezvoltare. Un proiect de dezvoltarea nu se întâmplă în patru ani, ci durează mult mai mult. Apoi, ar trebui să înțelegem că niciun cetățean nu e mulțumit de orașul în care trăiește.
Locuitorii Clujului nu sunt mulțumiți, oricât a evoluat orașul în ultimii 10 ani ca viziune și planificare. Nici la Amsterdam cetățenii nu sunt mulțumiți de toate lucrurile. Dar, cum spun un prieten de la Cluj-Napoca – „nemulțumirea aduce progres”. Cu cât avem mai multe contraargumente la proiecte de dezvoltare, cu cat avem mai mulți oameni implicați constructiv, cu atât se naște progresul.
5. Care sunt principalele provocări pentru cele trei orașe din România?
Grațian Mihăilescu: Fiecare au fost ales pentru motive foarte clare. Cluj-Napoca – vizibilitate bună la nivel european și o politică de înverzire și pietonalizare a orașului apreciată la nivel european, au parte de un lobby european foarte bun, sunt prezenți în multe proiecte europene, probabil au avut și o aplicație bună și atunci a fost din start ca prim oraș din România.
Al doilea a fost Sectorul 2 din București pentru că și pentru cei din misiunea Comisiei e o onoare să aibă dacă nu o capitală, atunci un sector de capitală. Sectorul 2, deși nu are proiecte implementate foarte clar în acest moment, a fost ales pentru vizibilitatea pe care o poate oferi o primărie de sector in cadrul programului.
Suceava este un oraș mai mic, era nevoie și de astfel de orașe, pentru a avea tot spectrul urban din România. Suceava are deja niște proiecte pe sustenabilitate, pe economie circulară din câte îmi amintesc. Am făcut lucruri pe energie alternativă și asta le-a dat vizibilitate la nivel european..
6. Pe parcursul întregului drum al comunităților locale în acest proiect, au vreun rol comunitățile naționale?
Grațian Mihăilescu: Absolut. Ele ar trebui să se gândească cum pot sprijini și alte orașe să dezvolte genul ăsta de proiecte, pentru a atinge obiectivele Uniunii Europene de reducere a amprentei de carbon până în 2050.
Aceste 100 de orașe sunt orașele care vor da tendința, care vor stabili anumite viziuni, care vor arăta cu trebuie să facă și alții. Și atunci e important ca eforturile orașelor care nu fac parte din misiune să fie susținute de administrația centrală sau de agenții guvernamentale prin anumite fonduri care să le stimuleze să facă genul acesta de investiții.
Vedem în valul de caniculă ce important e să ai plantat un copac într-o piață.
E foarte important să ai fonduri specifice care să înverzească orașele din România și care să încurajeze primăriile să aplice – să depună cereri pentru a genera astfel de proiecte – proiecte care să sporească gradul de calitate a vieții.
Vedem în valul de caniculă ce important e să ai plantat un copac într-o piață. Să existe la nivelul asfaltului niște plante care să mai reducă praful, să răcească puțin din zonă. Să nu mai construim având în minte doar asfalt – beton, să ne gândim că, de fapt, Europa se îndreaptă spre o investiție cât mai verde și de genul ăsta de investiții trebuie să țină cont viitoarele finanțări, astfel încât administrațiile să fie încurajate să facă proiecte cu specialiști, cu oameni care înțeleg asta – cu arhitecți , cu peisagiști, care stimulează genul acesta de investiții.
7. Evenimentele meteo extreme au însă loc acum, cum schimbă asta planificarea până în 2050, sau 2030, în cazul celor 100 de orașe?
Grațian Mihăilescu: Este clar că, de fapt, toate stimulentele astea care vin de la Uniunea Europeană vin pentru a deveni mai independenți energetici, pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, pentru a deveni noi, ca cetățeni, mai responsabili cu consumul pe care îl facem.
Sunt foarte multe exemple, de exemplu, Eindhoven, din Olanda, stimulează cetățenii să intre în cooperative energetice, pentru a produce energie regenerabilă, direcționată către mici furnizori și către alte proiecte care produc, la rândul lor, energie din surse regenerabile.
Nu e singurul proiect de acest gen – există parteneriate cu mediul privat pentru dezvoltarea unor parcuri „urban low carbon” - zone unde toate clădirile vor fi alimentate de la energie electrică din surse nepoluante, cu un sistem centralizat de încălzire bazat pe biomasă și pe solar-termal.
80% din consumul energetic european este produs din activitățile urbane. Orașele sunt mai vulnerabile când se confruntă cu șocurile de pe piața energetică.
Până și în Timișoara, de exemplu, se oferă facilități fiscale pentru cetățenii care instalează sisteme de încălzire solare și geo-termale.
Ăsta e viitorul, spre asta ne îndreptăm, pentru că avem nevoie să fim sustenabili energetic, vedem acum și războiul cu Ucraina ne obligă și ne împinge să ne gândim la asta și acea energie să fie cumva din resurse alternative.
8. În discuțiile europene din mediul „smart, green city”, există vreo îngrijorare că războiul din Ucraina va duce la o ajustare a obiectivelor europene? La întoarcerea la surse la care s-ar fi renunțat? Cărbune, de exemplu.
Grațian Mihăilescu: Liderii UE au decis sa reducă consumul de gaz. Faptul că 80% din consumul energetic european este produs din activitățile urbane, face ca orașele să fie mai vulnerabile când se confruntă cu șocurile de pe piața energetică.
Atunci, trebuie să stimulăm administrațiile publice locale să își producă energia lor, energie verde, astfel încât să nu mai fie dependente, inclusiv de Gazprom, iar pe cetățeni să reducă consumul, să devină mai responsabili.
9. Romania, spun unele voci, nu face atât de rău la obiectivele stabilite de EU. A redus masiv emisiile în ultimii 30 de ani. E timp ca ceilalți să acționeze. Cum vi se pare această abordare?
Grațian Mihăilescu: Nu poți să te compari cu Norvegia, nici măcar cu Germania sau Austria, noi suntem în continuare departe la producția de energie alternativă, noi suntem la început.
Resursele naturale ca biomasă sunt foarte mari in România, avem resurse hidro, avem pe ce să construim și dacă investim mai mulți bani pentru a stimula descentralizat genul acesta de investiții, producerea de energie verde, la nivel local, pentru școli și spitale, de exemplu, acesta e viitorul.
Poate că România nu este un mare poluator, dar noi avem o întârziere de dezvoltare cu 20- 30 de ani. Or, noi trebui să recuperăm această întârziere.
Oricum viziunea autorităților locale din România este de a construi și a nu construi sustenabil. Noi vedem la nivel local ca avem o întârziere, dar credem ca trebuie să construim doar betoane. Da, trebuie să avem și noi autostrăzi, dar le construim acum, deci putem beneficia de ce a învățat Europa până acum și să ținem cont acum de proiectele sustenabile, de mobilitatea urbană, de alternative de transport.
10. În ce măsură se regăsesc obiectivele europene în planurile educaționale ale României? Președintele Klaus Iohannis spunea în weekend că educația rămâne cheia unui viitor mai „verde”, a unei societăți durabile” și invoca proiectul România Educată. Vedeți România „verde” în acest proiect?
Grațian Mihăilescu: E mult de lucru în domeniul educației și majoritatea conferințelor de gen, mai mici sau mari, mai instituționale sau civice pun accent pe educație și importanța educației, dar noi, ca structură, Urbanize Hub, ne chinuim de trei ani de zile să găsim finanțare pentru un program de educație alternativă în domeniul sustenabilității și nu găsim. Toate lumea vorbește despre nevoia educației, dar nimeni nu o finanțează. Oricum, dacă am avea bugetul de care e nevoie, am merge spre oamenii interesați de schimbare, pentru că nu poți să faci schimbare decât cu oamenii care vor să fie implicați.
Nu aș implementa neapărat proiecte la liceu sau școala generală, ci, pur și simplu, aș încerca să iau oameni din comunități, oameni interesați să afle și să se dezvolte, dar aș lua oameni și din administrație publică și din zona corporate și aș face un program interdisciplinar pe domenii de activitate – de la arhitectură/urbanism/ peisagistică la leadership.
E o lume tot mai conectată și mai interdisciplinară și abilitățile pe care trebuie să le aibă cetățenii orașelor noastre sunt interdisciplinare. Și trebuie să fie din domenii diferite – și administrație și corporate și societate civilă astfel încât să înțeleagă puterea colaborării între ei și interdisciplinaritatea de care are nevoie orașele viitorului.
