Milioane de români care trăiesc în mediul rural sunt nevoiți să consume apă nepotabilă. Victime ale unui lanț al neputinței în care autoritățile locale și cele de sănătate publică dau vina una pe alta, românii care încă beau apă de la fântâni sau cișmele neverificate se expun unor riscuri de sănătate de care, de multe ori, nu sunt conștienți.

Pe domnul și Doamna Popescu i-am găsit la o cișmea din comuna Frumușica/jud. Botoșani, în timp ce își umpleau câteva butoaie cu apă.

Cei doi locuiesc la câțiva kilometri distanță de sursa de apă și, când rămân fără prețioasa resursă, se urcă în mașina personală, o Dacia Sandero, merg până la o cișmea și înghesuie în portbagaj butoaiele cu apă de care au nevoie.

E unul dintre locurile cu cea mai „bună” apă din comună, spun soții Popescu, în timp ce umplu cu apă butoaiele albastre din portbagaj. Nici ei, nici ceilalți săteni care se alimentează din aceeași sursă, nu știu că Direcția de Sănătate Publică (DSP) Botoșani a stabilit că apa pe care o beau e, de fapt, contaminată. Nu e bună de băut.

Gospodăria familiei Popescu, la fel ca alte câteva din comuna Frumușica, este conectată la rețeaua publică de apă curentă. Doar că prin rețeaua modernă instalată de operatorul de apă din Botoșani în comuna Frumușica nu curge și apa.

„Avem conductele trase de doi ani, dar nu și apă. Nu înțeleg de ce ne-au mai chemat să ne racordăm”, spune dl Popescu.

Frustarea oamenilor din Frumușica a fost cu atât mai mare astă-vară când, din cauza secetei, puținele fântâni și cișmele din comună au secat, iar oamenii s-au organizat și au mers la Primărie să protesteze.

„Vrem apă”, s-au plâns sătenii din comuna cu una dintre cele mai noi, dar și uscate, infrastructuri de apă din județ.

Apă cu porția și la oraș

Situația absurdă din comuna botoșăneană Frumușica datează deja de doi ani și este cunoscută de toți reprezentanții județului. Primarul comunei spune că, scriptic, trei sferturi din comuna Frumușica ar avea acces la rețea. Doar că, pentru că apa nu curge prin țevi, oamenii au ezitat să își racordeze și gospodăriile.

Doar 30 de gospodării ceruseră racordarea până la finele verii, în condițiile în care comuna are în jur de 5.500 de locuitori. Rețeaua de apă este, momentan, un element de decor în comuna Frumușica.

„În comună avem instalații de apă și canal, dar apă nu avem”, spune și primarul Constantin Bălășanu.

Acesta explică: „Noi suntem pe aglomerația Botoșani – Flămânzi (n.r. de apă). Adică noi suntem așa-zis înțepați de la Flămânzi. Până la Flămânzi sunt și celelalte comune care folosesc apa de pe rețea. Conducta care alimentează Flămânziul este subdimensionată.” Cu alte cuvinte, apa care ajunge pe magistrala principală în zonă nu face față cererii.

Primarul mai spune că operatorul de apă, Nova ApaServ din Botoșani, este cel care a realizat rețeaua de apă care deservește comuna Frumușica.

„Ei au plătit, ei au recepționat”, spune Bălășanu, care dă vina pe proiectul inițial, care nu a luat în calcul că, pe lângă rețeaua propriu-zisă din Frumușica și satele învecinate, ar fi trebuit modernizată și magistrala care o alimentează cu apă.

Magistrala a fost construită în anii ’80, pentru o fabrică și câteva blocuri câteva existau atunci în Flămânzi, cel mai apropiat oraș de Frumușica.

Reprezentanții Apan Novaserv au considerat că se pot baza pe ea atunci când au extins rețeaua pentru alte opt sate din jurul Flămânziului. Consecința: nu doar la Frumușica, ci inclusiv în orașul Flămânzi, vara, oamenii rămân frecvent fără apă curentă, pentru că instalația nu face față.

Astă-vară, nemulțumirile oamenilor din zona Flămânzi au ajuns și la urechile șefilor județului. „Din 2016 în fiecare vară strig neputința cetățenilor din orașul Flămânzi, care au apă doar trei ore pe zi și săptămâni întregi nici măcar atât”, spunea, la o ședință a CJ Botoșani, Rodică Abăcioaei, cadru didactic în Flămânzi.

Răspunsul venit de la președintele operatorului de apă a fost tranșant: „Minuni peste noapte nu se pot face”, spunea Liviu Ștefan, președintele Apa Novaserv, citat de Monitorul de Botoșani.

„Vom găsi probabil o soluție, dar pe termen scurt, pe perioadele prelungite de secetă, cum este și acum, mai mult decât să o raționalizăm și să mulțumim cât mai mulți clienți de pe traseul conductei, nu cred că putem face”, mai spunea Ștefan, care anunța că operatorul de apă caută soluții de finanțare, însă pentru cel puțin trei ani e puțin probabil ca situația să se rezolve.

Europa Liberă a solicitat un punct de vedere de la companie, însă reprezentanții Apa Novaserv Botoșani au refuzat să ne răspundă la întrebări pe această temă.

Locuitorii beau apă din fântâni, care e contaminată

Cu țeava în fața porții, locuitorii din comuna Frumușica sunt nevoiți să bea apă din puținele fântâni sau cișmele care nu au secat sau, dacă au bani, să cumpere apă plată.

Ce nu știu mulți dintre ei e că apa pe care o beau nu este potabilă.

DSP Botoșani a verificat, în luna august, apa din fântânile situate în apropierea a două grădinițe și o școală din comună. Rezultatele au ieșit proaste la toate: apa are nu doar nitriți peste valorile admise, ci și bacterii precum E.coli sau enterococi.

„UAT va avertiza populația prin afișarea, la loc vizibil și protejat, «APA NU ESTE BUNĂ DE BĂUT» și va informa consumatorii față de calitatea apei”, a stabilit DSP, printr-o adresă trimisă Primăriei Frumușica.

Europa Liberă a verificat cele trei fântâni la care făcea referire adresa DSP și niciuna nu avea avertismentul privind calitatea apei. Una dintre fântâni e situată în curtea Școlii din Storești. Acolo, un cadru didactic, ne-a precizat că elevii nu beau apă din ea și că fiecare își aduce de acasă propria apă.

Doar că „propria apă”, în Frumușica, la fel ca în sute de alte sate românești populate de oameni fără posibilități materiale, înseamnă din celelalte fântâni sau cișmele din sat.

Primarul din Frumușica admite că niciuna dintre sursele de apă din comună nu respectă normele DSP privind calitatea. Nici măcar un șipot pe care l-a amenajat astă-vară pentru ca locuitorii să nu moară de sete din cauza caniculei.

Astă-vară, în doar două ore după ce a devenit funcțional, de acolo s-au luat șase tone de apă. După inaugurare, inspectorii DSP au transmis că apa nu este, însă, bună de băut.

Frumușica este doar un exemplu de comună unde lipsa de investiții sau de viziune a autorităților se refrânge asupra populației. Județul Botoșani este înzestrat de natură cu mai multe surse de apă naturală, cu o rețea hidrografică de ape curgătoare de peste 2.000 de kilometri din care fac parte râuri importante precum Prut, Siret sau Jijia.

Cu toate acestea, județul este codaș în privința accesului populației la apă curentă. Doar 44% din gospodăriile din județul Botoșani sunt branșate la sistemul centralizat cu apă potabilă, potrivit unui răspuns pe care l-am primit de la Consiliul Județean Botoșani.

În acest procent intră și 16 comune care și-au dezvoltat propria rețea de furnizare a apei, ceea ce reprezentă aproximativ 5% din populația județului. Potrivit DSP, din cele 16 comune, doar una are autorizație de funcționare pentru a livra apă populației.

Adesea, la verificările care sunt efectuate de DSP, apa livrată populației este neconformă, deoarece primăriile nu au capacitatea proprie de a o trata corespunzător. DSP admite inclusiv în documente oficiale lipsa autorizațiilor, însă nu a închis până acum niciuna dintre rețele.

Însă marea problemă e reprezentată de puținele date pe care autoritățile sanitare le au despre fântânile și cișmele din județ, din care bea apă peste jumătate din populație.

Calitatea apei din aceste surse este, de cele mai multe ori, necunoscută pentru autoritățile de sănătate publică. Iar când e verificată, rezultatele sunt proaste.

La nivelul Direcției de Sănătate Publică din Botoșani există un departament din care fac parte doi medici și patru asistenți, al căror rol este de a analiza calitatea apei din toate sursele din județ: centralizate și individuale.

Felicia Beleca, șefa departamentului, spune că reprezentanții instituției se confruntă cu o lipsă de interes a reprezentanților primăriilor, care nu doar că nu se implică pentru a se asigura că apa din fântâni este bună de băut, dar nici nu transmit DSP, anual, situația surselor publice din care populația se alimentează.

Potrivit raportului privind calitatea apei din 2021, DSP Botoșani a luat în evidență în acel an doar 228 de fântâni publice, de trei ori mai puțin decât ar exista în județ cu adevărat.

Această evidență este realizată în baza unor informații pe care, conform legii, primarii sunt obligați să le furnizeze anual direcției de sănătate publică. Ea nu include și situația fântânilor sau puțurilor private, acolo unde responsabilitatea verificării calității apei aparține proprietarului.

Din cauza poluării și a faptului că multe dintre fântânile din mediul rural sunt de suprafață, cele mai multe teste prelevate de autoritățile sanitare relevă că apa nu este bună de băut.

Procedura spune că, după ce DSP constată acest lucru, instituția notifică primăria că trebuie să monteze un anunț prin care populația să fie avertizată că apa nu e potabilă. În realitate, primarii nu fac aproape niciodată asta, fie din indolență, fie pentru că în multe sate oamenii pur și simplu nu au alte alternative de apă.

Am verificat, de pildă, două fântâni din comuna Curtești unde apa analizată în 2022 de DSP este neconformă. La niciuna nu am găsit un astfel de afiș. E drept că în Curtești, comună de lângă Botoșani, există apă curentă, însă la care nu are acces, încă, toată populația. Spre deosebire de Frumușica, prin țevi chiar curge apă.

Liviu Chiru, un bărbat pensionar, din Mănăstirea Doamnei/Curtești, locuiește chiar lângă una dintre aceste fântâni. Spune că familia sa nu mai bea apă de acolo pentru că știe că nu e bună de băut, însă cei care nu știu se mai alimentează din ea.

Procedura INSP

La nivel național, situația apelor și cișmelelor din care beau apă milioane de români este rezumată, succint, în niște rapoarte pe care direcțiile de sănătate publică le întocmesc anual. Acestea sunt, ulterior, comprimate într-un raport privind calitatea apei la nivel național, întocmit și publicat de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).

Găsim în el și situații absurde, fără legătură cu realitatea din teren. La Brăila, de pildă, anul trecut, autoritățile de sănătate publică au raportat că nu există nicio fântână publică. În fapt, nicio fântână de pe domeniul public nu a fost raportată de autoritățile locale, ceea ce înseamnă și că niciuna nu a fost verificată în privința calității apei.

DSP nu știe astfel câte fântâni există în județul Brăila și dacă apa din ele e bună de băut. Situații asemănătoare, cu subraportări evidente ale numărului real de fântâni sau izvoare găsim și în alte județe.

INSP este instituția statului român cu cele mai importante atribuții în privința verificării apei pe care cetățenii României o beau.

Într-un răspuns oferit Europei Libere, instituția invocă obligația pe care primarii de peste tot o au pentru a identifica și raporta toate sursele de apă destinată consumului din comunele și orașele pe care le conduc.

„Această evidență este actualizată anual și este adusă la cunoștința autorității teritoriale de sănătate publică în vederea întocmirii planului de monitorizare a calității apei potabile”, arată INSP.

Primarii nu se înghesuie să raporteze fântâni despre care știu că ar putea să le închidă, iar autoritățile județene se fac că nu știu că există surse de apă, unele contaminate, care, astfel, nu sunt verificate niciodată. Cazul cu zero fântâni, din județul Brăila, este relevant.

Însă nici măcar toate fântânile sau puțurile care ajung să fie raportate la DSP-uri nu sunt verificate. Iată traseul cifrelor din Botoșani, de pildă: estimare fântâni publice – 613; fântâni raportate de primării – 228; fântâni verificate efectiv de DSP – 139; fântâni care ar fi trebuit închise – 35.

Situații similare au fost raportate și în celelalte județe.

Din răspunsul INSP reiese și un alt motiv pentru care unii primari ezită să raporteze adevăratul număr de fântâni din comuna lor: „Costurile de monitorizare (prelevare și analiză a probelor) a apei din fântânile publice și izvoare desfășurată de autoritatea teritorială de sănătate publică sunt suportate de autoritățile locale, inclusiv costurile pentru asigurarea respectării parametrilot de calitate în caz de neconformitate.”

În 2021, INSP; prin structurile teritoriale, a verificat 1.528 de fântâni și surse arteziene de apă, din 38 de județe. Dacă din punct de vedere fizico-chimic cele mai multe probe au ieșit bune, microbiologic situația relevată de demersul INSP este gravă.

„Din punct de vedere microbiologic, s-au înregistrat frecvente neconformități pentru parametrul Escheria Coli (în 51,6% din probe), enterococi (44,8% din probe)” și bacterii coliforme (29,3%)”.

Important: în multe cazuri, vizual, fântânile din care au fost prelevate probe arătau bine, fiind îngrijite, însă apa din ele era, totuși, contaminată.

Pe hârtie, dacă într-o fântănă se descoperă apă neconformă, primăriile au obligația să le curețe și dezinfecteze cu substanțe dezinfectante avizate de Comisia Națională de Produse Biocide. Ulterior, pe banii lor, să ceară DSP un nou set de verificări.

În realitate, după cum ne-a explicat primarul din Frumușica, acest lucru nu se întâmplă la nivel local. Primăriile, mai ales cele cu bugete mici, nu au nici măcar un angajat, darămite un departament, care să aibă această responsabilitate.