Cele patru rânduri de alegeri care vor avea loc în 2024 ridică miza prezidențialelor, candidații putând juca, mai mult ca altă dată, rolul de locomotivă pentru partide. Cu condiția ca partidele să aibă candidați viabili sau doritorii să găsească partide care să-i accepte.
Deocamdată este anotimpul tatonărilor, al plasării jaloanelor la nivel discursiv, dar care prefigurează viitoarele așezări politice.
Mai multe elemente converg spre un start al campaniei electorale: întâmplător, sau mai degrabă nu, șeful SRI și numărul doi din NATO, Eduard Hellvig și Mircea Geoană, au ieșit la scurt timp unul după altul cu discursuri care se ating într-un punct important: naționalismul.
Partidul din jurul lui Dacian Cioloș a prezentat un Manifest, un bruion al unui program de guvernare, în timp ce USR, PMP și Forța Dreptei discută despre un pol de dreapta, iar în spatele ușilor închise din partide se elaborează de zor strategii și se caută candidați pentru prezidențiale.
Discursurile lui Hellvig și Geoană au trasat jaloanele temelor de campanie
La nici trei săptămâni de la discursul șefului SRI, Eduard Hellvig, la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, Mircea Geoană, numărul 2 din NATO, a ținut un discurs cu vădit caracter electoral, în care a anunțat un proiect politic național „ambițos” pentru următorul deceniu. Cei doi par să fi dat startul campaniei electorale, trasând totodată și temele.
Ambele discursuri s-au centrat pe recuperarea naționalismului, din perspective diferite, e adevărat, spune pentru Europa Liberă profesorul și analistul Cristian Pîrvulescu.
„Cele două texte sunt de dimensiuni asemănătoare. În textul lui Geoană, care a fost unul prezidențiabil, nu găsești cuvântul libertate, democrație, liberalism, este aproape suveranist. Merge pe recuperarea electoratului naționalist. Ideea lui Hellvig este că nu trebuie să lăsăm naționalismul naționaliștilor, Geoană merge un pas mai departe”, susține Cristian Pîrvulescu.
Recuperarea naționalismului ar putea înseamna în conjunctura politică românească a nu-l lăsa exclusiv pe mâna AUR, dar, de fapt, și PNL și PSD au curentele lor naționaliste, cu voci nu o dată stridente.
Discursul lui Geoană este considerat de analistul și profesorul Andrei Țăranu unul „impecabil”, desigur, prin comparație cu cele ale altor politicieni români, cum ar fi premierul Nicolae Ciucă.
Importanța acestor discursuri nu este de neglijat: ele au lansat temele pentru campania prezidențială, care va fi mai importantă în 2024, va fi campania-far a alegerilor.
Partidele vor fi nevoite să se raporteze la aceste teme și candidații la valorile puse în discuție, spune profesorul Cristian Pîrvulescu.
„Au pus jaloanele acum în 2022 și nu mai târziu pentru a obliga partidele să țină cont de situația dată. Partidele încă nu și-au găsit candidații și vor trebui să joace în acest perimetru care a fost desenat și nu în afara lui. Candidații vor trebui să se raporteze la valorile enunțate în aceste două discursuri”, precizează pentru Europa Liberă Cristian Pîrvulescu.
Șansele lui Geoană în PSD
Emblema NATO din spatele lui Geoană, al cărui mandat se încheie în octombrie 2023, este importantă în contextul războiul declanșat de Putin în Ucraina, dar poate fi insuficientă ca să șteargă din memoria românilor imaginea celui care țopăia încântat în noaptea alegerilor din 2009 și striga „Mihaela, dragostea mea”, sau eticheta de „prostănac” pusă de Ion Iliescu.
Mai e și povestea neîncheiată a celor trei ceasuri de lux pe care Mircea Geoană le-a primit de la Marian Vanghelie, fostul primar al sectorului 5. Dincolo de slăbiciunile sale, Geoană a avut mereu sprijinul Washingtonului, fiind un proamerican convins, lucru care joacă în favoarea lui.
Dar Geoană are nevoie de un partid puternic pentru a avea șanse reale, mai exact are nevoie de PSD. A reușit să păstreze relatii bune cu mulți social-democrați, nu neapărat cu cei din actuala conducere.
Marcel Ciolacu repetă cu prea multă insistență că nu este interesat de o candidatură la prezidențiale, dar deocamdată cutuma spune că președintele partidului este candidatul. Dacă totul merge ca la carte, adică dacă se respectă protocolul cu PNL și se face rocada, Ciolacu va fi premierul în funcție. Un atu important, dar care se poate transforma și într-un dezavantaj.
Cine s-a mai oferit pentru cursa prezidențială
Actualul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, cochetează cu o candidatură la prezidențialele din 2024. „O astfel de postură este onorantă”, a spus el. Replica lui Marcel Ciolacu poate fi citită și în cheie ironică: „Să ştiţi că şi domnul ministrul Daea, care este lângă mine nu este de neglijat ca şi candidat”.
Cum PSD nu dă pe dinafară de personalități care să aibă profil de candidat, chestiunea Geoană se discută intens, iar informațiile că acesta și-a făcut un comitet de sprijin, de care se ocupă chiar soția sa, merg în direcția unei candidaturi.
Sorin Grindeanu, de pildă, declara într-un interviu pentru Europa Liberă că Geoană trebuie să fie membru PSD ca să fie candidat, aceasta fiind o condiție obligatorie: „Geoană ar putea să fie un candidat redutabil, de forță, mi-aș dori să reintre în partid”.
Marcel Ciolacu este însă mai reticent și spune că „trebuie să vedem mai întâi prioritățile românilor”.
„PSD nu a luat nicio decizie și îmi mențin părerea (...) că statutul PSD trebuie modificat și candidatul pentru funcția de președinte al României trebuie ales de baza partidului și nu de un număr limitat de oameni. Trebuie să aibă loc o competiție internă pentru această desemnare”, declara Ciolacu la începutul lui iulie.
În opinia lui Cristian Pîrvulescu, recentul discurs al lui Geoană a trasat direcția pentru și pentru PSD, care ar putea să nu fie chiar fericit cu ea.
„Discursul ăsta trasează jaloanele inclusiv pentru PSD, care va fi obligat să meargă în această direcție. Nu vor mai putea să evadeze într-o direcție foarte socială, așa cum e intenția lor”, spune el.
Miza prezidențialelor pentru PSD și lecțiile istoriei
PSD, care a reușit în 32 de ani să dea doar un singur președinte, pe Ion Iliescu, fiind mereu înfrânt de candidatul dreptei, oricare ar fi fost acesta, își pune mari speranțe în alegerile din 2024.
Fiind simultane - locale, parlamentare, prezidențiale și europene - forța partidului poate constitui un atu suplimentar pentru candidatul la prezidențiale. La rândul său, acesta poate deveni locomotiva partidului, implicându-se în toate rândurile de alegeri pentru a se potența reciproc.
Cu toate acestea, exemplul lui 2004, an cu mai multe rânduri de alegeri, ar trebui să fie o temă de meditație pentru PSD: Adrian Năstase, premier în funcție, cu cel mai puternic partid în spate, care câștigase deja parlamentarele, a pierdut prezidențialele în fața lui Traian Băsescu.
„Un candidat bun ar putea să joace rolul de catalizator mai mult decât altă dată”, spune profesorul Andrei Țăranu.
Dar este acest candidat Marcel Ciolacu? Va prelua guvernarea cu un an înainte de alegeri, într-un moment de criză economică și cu nepopularele reforme asumate prin PNRR pe cap, a căror neîndeplinire duce la pierderea banilor europeni. Premierul în funcție ar putea deconta toate eșecurile guvernării, ceea ce nu e o bună premisă pentru prezidențiale.
Mobilizarea structurilor teritoriale pentru alegerile locale va fi exemplară, PSD având din acest punct de vedere un avantaj net cu cei 1.438 de primari și 20 de șefi de Consilii Județene ai săi.
„Problema este dacă după ce se văd cu sacii în căruță și dacă nu au încredere în candidat vor continua să tragă în continuare. La locale, având în vedere că minunata noastră democrație tot nu a reușit să le facă în două tururi, se vor cheltui enorm de mulți bani, pentru că e totul sau nimic, motiv pentru care la alegerile generale și prezidențiale nu știu dacă primarii vor mai putea trage atât de tare”, explică pentru Europa Liberă profesorul Andrei Țăranu.
PNL caută candidat. Ciucă sau Hellvig?
Pentru liberali, problema alegerilor și a candidatului la prezidențiale este chiar mai complicată decât la PSD. Nicolae Ciucă ar putea să nu mai fie premier la data alegerilor, iar autoritatea sa ca președinte PNL vine, în mare măsură, din funcția de la palatul Victoria.
Partidul riscă să intre, din nou, în ecuația luptei pentru putere. Problema plagiatului va fi o piatră de moară de gâtul de candidat al lui Ciucă și va putea fi folosită fără reținere de adversari.
Până în acest moment, PNL nu are o alternativă la Nicolae Ciucă, lucru confirmat și de purtătorul de cuvânt Ionuț Stroe.
„Nu trebuie să ne ascundem, în momentul de faţă Nicolae Ciucă este omul pe care ne bazăm, este principala opţiune a PNL şi cea mai la îndemână şi mai naturală (…) Eu am încredere maximă că Nicolae Ciucă va duce PNL acolo unde merită acest partid, cred că undeva la peste 30 de procente”, spune el.
Stroe susține că Nicolae Ciucă va conduce PNL mult timp de acum înainte, fiind „un lider pe termen lung”.
Rămâne de văzut, pentru că în interiorul partidului se discută serios despre găsirea unui candidat la prezidențiale, altul decât Nicolae Ciucă, al cărui discurs bolovănos nemulțumește pe mulți.
O variantă luată în calcul este cea a actualului șef al SRI, Eduard Hellvig, spun surse din partid pentru Europa Liberă. Are relații bune cu mulți liberali, cu mediul academic și chiar cu societatea civilă, ținând cont că zeci, dacă nu chiar sute de personalități predau la Academia de Informații, spun sursele noastre.
Iar sensul discursului său de la Babeș Bolyai ar fi exact acesta: ieșirea din conul de umbră rezervat șefului spionilor și creionarea unor teme de campanie.
Intrarea în politica mare a unor personaje provenind din serviciile secrete nu este atipică pentru România. Mihai Răzvan Ungureanu era director al Serviciului de Informații Externe (SIE) când a fost propus, în 2012, de fostul președinte Traian Băsescu drept premier, funcție în care a stat doar câteva luni. Teodor Meleșcanu și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din 2014 când încă era șef SIE. Și-a dat demisia din această funcție cu doar o zi înainte de expirarea termenului pentru depunerea candidaturilor.
Lebăda neagră poate veni în zbor cu polul de drepta
Frământată și fărâmițată, parte a opoziției caută soluții nu doar de supraviețuire, ci și de relansare pe scena politică. Trei partide - USR, PMP și Forța Dreptei - au discuții pentru crearea unui pol de dreapta ca alternativă la PNL.
Cătălin Drulă, Ludovic Orban și Eugen Tomac transmit la unison mesaje de solidaritate și unitate. În acest moment, Reper, partidul fondat de Dacian Cioloș, este lăsat pe dinafară.
Cele trei partide au toate motivele să caute soluții, pentru că de unele singure nu au șanse prea mari în alegeri, neavând structuri teritoriale semnificative și imaginea încă șifonată de scandaluri și secesiuni.
USR nu reușește să sară în sondaje de 9-10%, schimbarea de gardă de la vârful partidului nu a ajutat prea mult, ca dovadă că se confruntă cu tot mai multe plecări din partid, după pierderile deja semnificative provocate de divorțul de Dacian Cioloș.
Acum o săptămână, de exemplu, au părăsit partidul peste 100 de membri din filiala Prahova, în frunte cu deputatul Mihai Polițeanu, iar primarul de Alba Iulia, Gabriel Pleșa, a anunțat că demisionează din USR și s-ar putea întoarce la PNL, de unde a și venit.
Situația este departe de a fi roză, mai ales că USR este supus unui atac constant și agresiv din partea PNL și PSD, care vor să-l transfome în țap ispășitor al propriilor eșecuri.
Forța Dreptei, desprinsă din PNL, gravitează exclusiv în jurul numelui lui Ludovic Orban, iar PMP s-a divizat și el după înlăturarea din funcția de președinte a lui Cristian Diaconescu.
Așa încât încercările de a forma o coaliție care să fie o alternativă la PNL nu surprind. Din informațiile Europei Libere, cele trei partide vor să participe împreună la toate rândurile de alegeri și să aibă un candidat comun la prezidențiale.
Acest pol ar putea să fie o lebădă neagră care să schimbe lucrurile în alegeri, consideră analistul politic Andrei Țăranu.
„Lucrurile s-ar putea schimba, dacă USR și alte partide din zona asta vor înțelege să se unească și să facă o mișcare de opoziție cu adevărat importantă, care ar putea arunca în aer toate planurile pe care partidele mari și le fac astăzi. Acum în afară de PNL și PSD nu există ceva important pe piață, dar dacă USR, Forța Dreptei, Reper și alt partid mai spălățel, cu sprijinul sau fără sprijinul organismelor de ocupație din serviciile secrete, vor înțelege să reacționeze și să se unească, atunci cred că lucrurile se pot schimba dramatic”, spune pentru Europa Liberă Andrei Țăranu.
Pentru alegerile parlamentare ar putea fi o variantă de succes, dar pentru prezidențiale, atrage atenția Cristian Pîrvulescu, electoratul acestui pol de dreapta, „care poate fi unul consistent”, va face diferența în turul doi al alegerilor. O va face în favoarea PNL.
„Cele trei partide nu au altă opțiune decât să meargă împreună. Vor încerca să prezinte un candidat comun la prezidențiale și să seteze oarecum spațiul dreptei și asta va avantaja de fapt PNL, care va avea un candidat-iepuraș de turul doi”, spune pentru Europa Liberă Cristian Pîrvulescu.
Ce face Reperul lui Cioloș
Manifestul prezentat de Reper, partidul constituit în jurul lui Dacian Cioloș, se axează mai mult pe teme precum criza energetică, digitalizare, transparență, pe care acesta le susținea și când era șeful USR. Ruptura dintre USR și Reper pare profundă în acest moment, dar nu este exclus ca riscul canibalizării electoratului celor două partide să le aducă la sentimente mai bune.
