Tatsiana Khomich a fugit din Belarus înainte ca rezultatul alegerilor prezidențiale din august 2020 să stârnească proteste masive în toată țara. Liderul autoritar Aleksandr Lukașenko, care este în funcția de președinte încă din 1994, mai mult decât oricare alt șef de stat european, și-a adjudecat, prin fraudă, 80% din voturi.
Sora Tatsianei, muziciana Maria Kolesnikova, a decis să rămână.
Maria făcea parte din trio-ul feminin care a condus opoziția, împreună cu Svetlana Țihanovskaia și Veranika Tsapkala. Svetlana Țihanovskaia a intrat în cursa prezidențială în locul soțului ei care a fost arestat după ce și-a anunțat candidatura.
Pe lângă a încerca să își elibereze apropiații, trio-ul a încercat să își elibereze țara de dictatura care dura deja de mai mult de 20 de ani după căderea comunismului. Svetlana Țihanovskaia promitea că în cazul în care va câștiga va organiza noi alegeri, corecte și democratice. Majoritatea părea să fie de partea ei.
După fraudarea alegerilor, Svetlana Țihanovskaia a fost nevoită să se refugieze în Lituania împreună cu copiii ei. A continuat să atragă atenția asupra situației din Belarus prin numeroase întâlniri cu oficiali Europeni și conferințe internaționale. Luni, 28 noiembrie, ea va ține un discurs la Universitatea București.
Sora Tatsianei a fost închisă, precum și mulți alți protestatari. Maria și-ar fi rupt pașaportul ca să nu poată fi expulzată forțat în Ucraina de către autoritățile belaruse. Ministerul de Interne Ucrainean a confirmat faptele.
„Astăzi avem un fel de număr oficial de 1.350 de prizonieri politici. Dar știm că acest număr nu este corectă. De fapt, mai sunt sute de care nu știm, despre care, din anumite motive, rudelor le este frică să vorbească,” a declarat Tatsiana Komich pentru Europa Liberă.
După ce sora ei a fost deținută, Tatsiana, care lucra înainte în IT și are 36 de ani, a devenit activistă pentru drepturile omului. Ea este reprezentata Consiliului de coordonare în chestiunea deținuților politici. Asociația a fost creată la inițiativa Svetlanei Țihanovskaia pentru rezolvarea crizei politice din Belarus.
„Nu eram implicată în activism sau politică înainte de 2020, dar după ce sora mea a fost arestată, în septembrie 2020, nu am fost incapabilă să fac orice altceva în afară de a lupta pentru eliberarea ei. Apoi am început prin diferite activități să pledez pentru eliberarea tuturor deținuților politici din Belarus.”
Tatsiana spune că a fugit din Belarus din cauza riscului la care s-a expus susținându-l împreună cu sora ei pe Victor Babarica, un alt candidat alternativ care a fost arestat înainte de alegeri, dar și pentru că era conștientă că cineva trebuie să continue lupta împotriva lui Lukașenko, iar din interiorul țării devenise imposibil.
De la concerte în Ucraina, Polonia, Olanda, Germania, până la propuneri către parlamentari din Germania sau Marea Britanie pentru adoptarea simbolică a deținuților politici, Tatsiana a organizat mai multe evenimente pentru a atrage atenția asupra situației politice din Belarus.
„În 2020, multe țări au aflat de Belarus când au văzut protestele masive, cu participarea a sute de mii de oameni cu frumoasele steaguri roșu - alb - roșu! Dar câteva luni după, Belarus a dispărut de pe agenda internațională și din media. Dar problema este că criza politică din țara noastră nu este rezolvată și toate aceste represiuni continuă de mai bine de doi ani.”
Prizonierii politici din Belarus sunt torturați mai ales psihic
În urma înăbușirii violente a protestelor de către forțele de ordine, mii de oameni au fost arestați și trăiesc astăzi în condiții precare, fără a avea posibilitatea de a se revolta împotriva regimului.
Sora Tatsianei, Maria Kolesnikova, a fost de curând pusă în izolare fără permisiunea de a-și contacta avocatul sau familia. Svetlana Țihanovskaia a postat un mesaj de susținere pe Twitter pe 22 noiembrie: „Am primit vestea groaznică că Maria Kolesnikova a fost plasată într-o celulă de pedeapsă și că avocatului ei i s-a interzis accesul. Nu se știe cât timp va rămâne izolată. Dar știu că Masha este puternică și că nu se va lăsa. Vom continua să luptăm pentru ea și pentru toți prizonierii politici.”
În ultimii doi ani Tatsiana a vorbit cu sora ei la telefon doar de șase ori. „Prima dată când ne-am văzut, am plâns pentru că trecuse un an și jumătate de când nu ne văzusem.”
Maria se află într-o „colonie” de femei din orașul Gomel, la 40 de kilometri de granița cu Ucraina. Aici deținutele sunt forțate să coasă haine militare. Maria nu are voie să vorbească cu alte femei din colonie.
„Maria înțelege că poate ea nu va fi pedepsită, dar administrația coloniei va pedepsi ceilalți prizonieri dacă vor vorbi cu ea sau o vor ajuta în orice fel. Nici nu încearcă să vorbească cu alte persoane”, povestește Tatsiana.
„Oamenii care ies din colonie nu vorbesc despre asta pentru că le e frică de ei înșiși, de familiile lor, de alți disidenți politici. Este o problemă pe care, cu siguranță, va trebui să o tratăm în viitor,” a adăugat disidenta.
Fiind la câțiva kilometri de graniță, Tatsiana spune că Maria a auzit trupele rusești în februarie 2022 îndreptându-se spre Ucraina. Dar când surorile au ocazia să vorbească, era complicat să discute despre războiul din Ucraina. Până când Maria a fost pusă în izolare, familia ei mai putea comunica cu ea, prin intermediul unui avocat.
„Nu putem discuta despre condițiile ei, despre situația politică din Belarus, despre războiul din Ucraina. Nu este permis și pot opri apelul în orice moment dacă pur și simplu nu le place subiectul conversației,” spune sora Mariei.
Zâmbetul Mariei Kolesnikova
„De fiecare dată când ne vedem, zâmbește. Noi are trebui să fim cei care o susținem, dar ea ne susține pe noi. Arată atât de puternică încât inspiră cu adevărat milioane de oameni din Belarus și din toată lumea prin puterea ei,” a spus Tatsiana despre sora ei.
În 2021, Tatsiana a ridicat premiul Vaclav Havel pentru apărarea drepturilor omului oferit Mariei Kolesnikova.
„Înțelegem că lupta pentru libertate va fi lungă, dar vom continua!,” a declarat atunci Tatsiana ținând poza surorii ei. În 2022, trio-ul Svetlana Țihanovskaia, Maria Kolesnikova și Veronika Tsipkala au primit premiul Charlemagne pentru munca depusă în efortul de unificare a Europei.
Încă din înaintea campaniei prezidențiale, Maria a fost o sursă de inspirație pentru oamenii din Belarus. Cântăreață la flaut, cu studii în Germania, a organizat mai multe concerte în Belarus cu artiști internaționali recunoscuți, a creat un curs de educație muzicală pentru adulți și a contribuit la crearea unei orchestre de roboți.
În 2019, la invitația lui Victor Babarica, care a candidat ulterior la alegerile prezidențiale, Maria a devenit directoarea culturală a OK16 Cultural Hub, un centru cultural modern și influent din Minsk, capitala Belarusului.
