Proiectul de lege are ca scop reducerea numărului de copii care intră în sistemul de protecție specială a statului, precum și sprijinirea familiilor vulnerabile, pentru a fi evitată separarea acestora de copii, din cauza sărăciei, a șomajului părinților sau a dizabilității copilului.
„În România, încă există practici ale unor autorități locale, mai ales din comunitățile mai slab dezvoltate și lipsite de servicii pentru copil și familie, de a separa cu ușurință copilul de familie, pe motiv că familia este săracă, comunitatea neputincioasă, iar copilului i-ar fi mai bine într-un serviciu de tip rezidențial al DGASPC, căci centrele modernizate ar oferi toate condițiile ce îi lipsesc copilului în familie”, se arată în expunerea de motive.
Proiectul este unul binevenit și așteptat de ani buni, deoarece până acum era în vigoare doar o hotărâre de guvern din 2015, care făcea referire la modul de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, spune Ștefan Dărăbuș, director național al Hope & Homes for Children Romania, pentru Europa Liberă.
„Nu era niciun fel de legislație pentru prevenirea separării copilului de familie, lucru pe care noi l-am tot trâmbițat de vreo 10-15 ani. Primul ghid metodologic l-am publicat în 2011. Am tot susținut nevoia unei legi care să vină să specifice efectiv felul în care să fie sprijinite familiile extrem de vulnerabile și copiii care sunt pe punctul de a fi rupți de părinții lor”, spune el.
Apare Observatorul Național al Copiilor
Prin același proiect se înfiinţează Observatorul Național al Copiilor, o platformă prin intermediul căreia vor fi „identificaţi şi înregistraţi toţi copiii aflaţi în situaţie de risc de separare de familie”.
„E un fel de recensământ, o inventariere a copiilor aflați în risc de separare familială”, spune Ștefan Dărăbuș.
Potrivit proiectului de lege, Observatorul Copiilor va asigura la nivel central „o evidență clară a copiilor aflați în situație de risc de separare de familie, evidențierea zonelor comunitare în care riscul de separare a copiilor de familie este mai ridicat, ceea ce va permite o coordonare mai eficientă a implementării măsurilor și strategiilor”.
Odată cu implementarea acestei platforme, autoritățile schimbă modul în care vor fi finanțate serviciilor sociale destinate copiilor.
„Autoritățile locale care vor resurse de la bugetul de stat pot obține până la jumătate din necesar. Banii de la buget vor veni doar în funcție de numărul copiilor înscriși în Observator. Marcăm un moment crucial pentru reformarea serviciilor sociale de prevenire a separării copilului de familie”, a declarat Gabriela Firea, ministrul Familiei, Tineretului şi Egalității de Șanse, inițiator al proiectului.
Astfel, serviciile publice de asistență socială vor avea un termen de un an pentru a evalua, prin vizite la domiciliu, și de a înscrie toți copiii care se află în riscul de a fi separați de familiile lor.
În plus, potrivit ministrului, în fiecare comunitate va exista o structură consultativă prin care pot fi incluși copiii în platformă, iar munca celor care vor face parte din această structură va fi plătită. „Indemnizația de ședință este egală cu 1% din salariul primarului”, a precizat Gabriela Firea.
Din această structură pot face parte persoane care cunosc familiile nevoiașe, precum directorii școlari, polițiștii, preoții, medicii de familiei ori membrii organizațiilor non-guvernamentale.
„Eu cred că aici ar trebui deja să treacă cel puțin o treime dintre copiii care sunt la ora actuală în România. Unul din trei copii din țara noastră se află în risc de sărăcie severă și care intră automat sub incidența acestei legi. Sunt sute mii de copii care pot să intre într-o formă de protecție a statului, doar că lucrul ăsta nu se întâmplă din cauza unui sistem care e blocat undeva în jurul cifrei de 60.000 de copii pot să beneficieze de servicii sociale”, completează directorul Hope and Homes for Romania.
El este încrezător că legea va ține mai mult în atenția autorităților locale și județene situația familiilor defavorizate, o problemă care a fost ignorată sistematic.
Înființarea de noi centre de zi
Legea mai prevede și înființarea a 150 de centre de zi, față de cele 724 existente la nivelul anului trecut, iar autoritățile locale pot trimite cereri de finanțare până pe 9 februarie anul acesta.
„Pot depune proiecte autoritățile locale din toată țara, individual sau în parteneriat cu organisme private. Fondurile vin pentru construcții de la zero sau pentru modernizarea unor clădiri existente, dar și pentru funcționarea acestor centre o perioadă. Avem peste 50 de milioane de euro, fonduri asigurate prin PNRR”, a spus ministrul Familiei.
În plus, legea va permite și finanțarea prin donații, sponsorizări sau orice alte surse legal constituite, acolo unde este posibil.
Potrivit expunerii de motive, nevoile cele mai mari în acest sens sunt la nivelul orașelor mici (care nu sunt municipii) și a comunelor, iar costurile vor fi suportate în mod egal, de la bugetul național și cel local.
Dacă la nivel urban, doar 30% dintre orașe au resursele esențiale, adică centre de zi și specialiști, pentru prevenirea separării copilului de familie, situația la sate este dezastruoasă: numai 7% au resursele pentru ca minorii să rămână în grija familiei.
Ajutoare de urgență acordate familiilor. Expert: E o investiție
În ceea ce privește programele de finanțare a activității de prevenire, Ștefan Dărăbuș așteaptă clarificările din normele metodologice de aplicare a legii.
Deocamdată, proiectul prevede ca programele destinate activității de prevenire să aibă în vedere inclusiv „acordarea de ajutoare de urgență familiilor care au în îngrijire copii expuși riscului de separare”.
De asemenea, o altă componentă este abilitarea/reabilitarea copilului cu dizabilități expus riscului de separare de familie.
În plus, vor fi acordate servicii de intervenție psihologică și psihoterapeutică pentru copii care se află în această situație, în timp ce pentru adulți sunt prevăzute cursuri de dezvoltare a abilităților parentale.
„Aici cred că e loc de mai bine, pentru că dacă ceva e necesar pentru părinții și copiii care se află într-un risc maxim de separare, atunci e necesară intervenția concretă”, spune directorul național al Hope & Homes for Children România.
„Intervenția concretă, de cele mai multe ori, înseamnă sprijin financiar, fie pentru depistarea unei unități locative, pentru că au rămas fără chirie și n-au unde să locuiască, și să-i ajut să aibă acces la o locuință socială sau la o chirie. Înseamnă ajutor alimentar și material: taxe pentru școală, ajutor pentru renovarea locuințelor. Astea sunt cheltuielile concrete pe care eu mi-aș dori să le văd specificate în normele metodologice”, subliniază Dărăbuș.
El nu le vede neapărat ca pe niște cheltuieli, ci ca pe niște investiții.
„Noi le trecem la cheltuieli, dar în situația cumplită din punct de vedere demografic în care ne aflăm ca țară, orice ban pe care noi îl investim pentru copiii care sunt în risc de a fi rupți de părinții lor sunt banii cel mai bine investiți, pentru că acei copii rămân lângă părinții lor și au parte de afecțiune, de atașament, de iubirea părintească și au șanse exponențial mai mari să devină activi din punct de vedere social, să se angajeze și să devină oameni care să contribuie la mersul înainte al societății noastre și al comunității lor”, explică Ștefan Dărăbuș.
Criterii clare de selecție pentru copiii în prag de separare
Legea vine și cu situații clare și detaliate care pot fi identificate și astfel să fie prevenită despărțirea copilului de familie, iar potrivit lui Ștefan Dărăbuș acesta este „marele plus”.
„Aduce criteriile de selecție a grupului de copii care sunt în situații de separare familială și, prin urmare, creează exact modul de lucru în care asistenții sociali de la nivel local pot să acționeze”, explică el.
Astfel, potrivi legii, un copil este considerat în situație de risc de separare de familie dacă familia care se ocupă cu creșterea și îngrijirea lui se confruntă cu una sau multe dintre următoarele situații:
- situația economică și condițiile de locuit precare existente în mediul său familial și/sau în comunitate, cum ar fi sărăcia monetară sau sărăcia extremă;
- situația socială și mediul social necorespunzător, care pot exercita influențe negative asupra copilului;
- starea de sănătate precară a unuia sau a mai multor membri ai familiei, inclusiv dizabilitatea acestora;
- nivelul de educație scăzut al membrilor familiei;
- mediul abuziv, violent existent în familie și comportamentele la risc care pot afecta negativ relațiile dintre adulți, dintre copii și dintre adulți și copii.
De asemenea, legea menționează că un minor este considerat a fi în situație de risc de separare și din cauza „comportamentului delincvent, părăsirea repetată a domiciliului, consumului de alcool și de droguri, tentativei de suicid și abandonului școlar”.
Alte criterii: părinți analfabeți sau condamnați la închisoare
În plus, legea enumeră și următoarele situații cu care se poate confrunta o familie vulnerabilă:
- are venituri reduse și nu primește beneficii de asistență socială;
- are părintele unic susținător sau ambii părinți fără ocupație sau în șomaj;
- ocupă fără drept de ședere anumite spații de locuit, inclusiv spații construite ilegal sau locuințe improvizate ori spații care nu sunt destinate locuirii;
- nu dispune de spațiu locuibil suficient raportat la numărul de persoane, respectiv locuința este supraaglomerată;
- locuiește în spații improprii sau întâmpină probleme privind siguranța și igiena locuinței;
- are în îngrijire o mamă minoră sau o minoră gravidă;
- părintele unic susținător sau ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate;
- are unul sau mai mulți copii care au revenit în țara de origine după o experiență de peste un an de migrație;
- are membri cu dizabilități care le afectează semnificativ calitatea vieții și participarea lor la viața socială;
- are cel puțin un membru al familiei care nu are acte de stare civilă;
- a avut sau are unul sau mai mulți copii pentru care a fost stabilită o măsură de protecție specială, în condițiile legii;
- a avut sau are unul sau mai mulți copii părăsiți în unitățile sanitare;
- a avut sau are unul sau mai mulți membri condamnați la o pedeapsă privativă de libertate.
- are unul sau mai mulți membri neînscriși pe lista unui medic de familie;
- are unul sau mai mulți copii nevaccinați cu schema obligatorie;
- are unul sau mai mulți copii polispitalizați;
- are unul sau mai mulți membri cu boli cronice și/sau transmisibile.
- are unul sau ambii părinți analfabeți;
- are unul sau mai mulți copii de vârstă școlară care nu au fost înscriși într-o formă de învățământ sau care nu frecventează cursurile unei forme de învățământ obligatoriu;
- are unul sau mai mulți copii cu performanțe școlare slabe sau cu frecvență școlară redusă;
- are unul sau mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale.
Potrivit legii, asistentul social trebuie să analizeze cu prioritate aspecte precum caracterul permanent sau ocazional al situației de risc și să ffacă distincție între dificultățile temporare în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului, susceptibile de a fi ameliorate într-o perioadă de timp rezonabilă, și dificultățile majore care necesită o abordare susținută pe termen lung.
De asemenea, trebuie să țină cont de nivelul de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate ale copilului, precum și de apartenența lui la familie și relațiile intrafamiliale.
În plus, o atenție deosebită este necesară în ceea ce privește capacitatea părinților de a înțelege riscul la care este expus copilul, gradul lor de mobilizare și de acceptare a propunerilor de sprijin, precum și abilitățile parentale.
