„Desigur, îmi amintesc”, spune Ivan Koretnikov, un artist în vârstă de 84 de ani din orașul Perm din regiunea Ural, despre ziua în care a început războiul.
„A fost ca un trăsnet pe un cer senin. Așa m-am simțit. 24 februarie a fost ca un fulger. Până în ultimul moment, am refuzat să cred.”
Deși majoritatea covârșitoare a rușilor au susținut pasiv sau activ războiul, mii de oameni au fost îngroziți de decizia președintelui Vladimir Putin de a invada Ucraina.
Idel.Realities de la RFE/RL a intervievat zeci de ruși din această categorie, pe unii chiar după ce au fost amendați sau închiși pentru protestul lor anti-război.
„Mi-am ieșit din minți”
„Am fost pur și simplu în stare de șoc”, își amintește Polina Mukhacheva, proaspăt absolventă de drept în orașul Kirov, situat la 900 de kilometri nord-est de Moscova.
„La început am crezut că va însemna instabilitate financiară și asta m-a speriat cel mai mult. Dar apoi mi-am dat seama că era un adevărat război și oamenii erau uciși și mi-am ieșit din minți.”
„Mi-am petrecut următoarele zile în confuzie”, continuă ea. „Nu știam ce să fac sau cum vom trăi cu asta... Mă simțeam pierdută.”
O poveste asemănătoare are Ilmira Rakhmutullina, o coregrafă din orașul Ufa, din Bashkortostan.„Eu și sora mea nu am dormit deloc în noaptea de 23-24 februarie”, își amintește Rakhmutullina.
„Am fost atât de îngrijorate încât pur și simplu nu am putut dormi. Am aflat aproape imediat că războiul a început. Desigur, eram șocate și îngrozite de ceea ce se întâmpla.”
În Samara, la aproximativ 450 de kilometri sud-vest de Ufa, activistul Vladimir Avdonin spune că odată cu războiul, lumea lui s-a schimbat.
„Veștile războiului m-au luat pe nepregătite”, a spune el.
„Inițial, am fost șocat. Dar am ajuns repede la concluzia că trebuie să acționez. Că era imposibil să taci. Că noi toți cetățenii Rusiei purtăm responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă. Chiar în acea zi, am început să mă pregătesc să organizez un protest solitar.”
În Rusia, protestele individuale sunt, teoretic, legale. Totuși, persoanele care le fac sunt de obicei reținute de poliție.
„Dacă nu faci nimic și taci, devii un părtaș la o crimă”, spune Avdonin. „Nu intenționez să devin un părtaș la crimele lui Putin”.
„Discuțiile politice ne vor distruge familia”
În timp ce armata rusă pătrundea prin Ucraina, războiului a afectat și familiile din Rusia.
Polina Muhacheva din Kirov a fost reținută în aprilie pentru că purta o panglică verde în păr, simbol al păcii. Ea spune că părinții ei au îndemnat-o să nu-și mai arate opoziția față de război.
„Ei cred că cel mai bine este să tacă și să nu atragă atenția”, spune tânăra. „Cel mai mult vor vorbi între ei în bucătărie.”
„Mama mea e neutră, dar tatăl meu este pentru război, în timp ce bunica mea și cu mine suntem împotrivă”, a spus Polina Muhacheva. „Nimeni nu îl poate face pe celălalt să se răzgândească. Mama este foarte îngrijorată că discuțiile politice ne vor distruge familia, așa că încearcă să păstreze tăcerea și să evite conflictele.”
Și disidentul anti-război Iskander Gabrakhmanov, din capitala Tatarstanului, Kazan, are o poveste similară.
„Mama nici nu condamnă, nici nu sprijină ceea ce se întâmplă”, spune el. „Dar tatăl meu vrea restaurarea Uniunii Sovietice. Aceasta este țara în care a copilărit, unde și-a petrecut tinerețea, prin urmare crede că a fost o perioadă minunată. Îi înțeleg părerea, dar o dezaprob în mod fundamental.”
Un trecător a chemat poliția
Elena Baibekova era profesoară de matematică în orașul Astrakhan din sud, când Rusia a invadat Ucraina. Ea avea deja probleme când a aflat vestea începerii războiului, pentru că organizase încă de pe 22 februarie un protest într-o piață centrală a orașului.
„Stăteam lângă un centru comercial cu o pancartă pe care scria: „Putin = Război = Criză = Degradare = Dușmănie internațională”, a spus Baibekova.
„Am văzut cum un trecător s-a supărat și a sunat la poliție, așa că m-am mutat pe altă stradă.”
Poliția a venit la Elena acasă două zile mai târziu și a reținut-o pentru că o vecină reclamase un prosop atârnat pe balconul ei, cu culorile albastru și galben, ale drapelului ucrainean.
„Audierea mea a durat trei minute”, își amintește Elena Baibekova, adăugând că a fost condamnată la cinci zile de închisoare. „Apoi am fost aruncat într-o celulă cu niște alcoolici care fumau în continuu.”
Când a fost eliberată, directorul școlii ei a sancționat-o pentru că a lipsit de la muncă. În aprilie, a fost concediată.
În primele săptămâni după invazie, peste 13.000 de ruși au fost reținuți, uneori cu brutalitate, pentru că au protestat împotriva războiului, potrivit OVD-Info, organizație care monitorizează represiunea în Rusia.
Guvernul de la Moscova a adoptat rapid legi draconice care condamnă disidența împotriva războiului sub toate formele. Instituțiile de presă independente și grupurile pentru drepturile omului au fost închise sau alungate din țară. Până la sfârșitul anului, dizidenții anti-război au primit pedepse lungi de închisoare.
În ciuda unui val reînnoit de nemulțumiri generate de mobilizarea militară în septembrie, nicio mișcare publică importantă împotriva războiului nu a apărut în Rusia.
„Accept riscurile”
Lyaisan Sultangareyeva, o tânără de 25 de ani din micul oraș Tuimazy din Bashkortostan, a fost amendată în mod repetat pentru proteste împotriva războiului.
„Am protestat pentru că nu puteam să tac”, spune ea. „Nu puteam să stau deoparte și să privesc. Era prea mult. Nu cunosc o singură persoană din Tuimazy care să fi protestat deschis împotriva războiului.”
„Desigur, îmi este frică să nu ajung la închisoare”, spune Lyaisan. „Fac tot ce pot pentru a evita asta. Dar sunt pregătită psihologic... Știu că îmi va distruge viața și pe cea a familiei mele, dar cred că nu există altă cale. Accept riscurile.”
Lyaisan Sultangareyeva e în continuare în Rusia, la fel și colegii dizidenți anti-război Polina Muhacheva, Vladimir Avdonin, Ivan Koretnikov și Iskander Gabrakhmanov.
Profesoara de matematică concediată, Elena Baibekova, a părăsit Rusia la câteva luni după invazie și a cerut azil politic în Germania. Ilmira Rakhmatullina și sora ei au părăsit Rusia și se află în Armenia.
*Articol de Idel.Realities și Robert Coalson tradus și adaptat pentru limba română.
