Pentru a ajuta țările membre să își revină după pandemia de Covid, Comisia Europeană a aplicat Mecanismul de Redresare și Reziliență (MRR).
Țările membre aveau la dispoziție o sumă totală de 723,8 miliarde de euro (prin împrumuturi sau granturi) pentru a face reforme și investiții în acord cu prioritățile UE și cu problemele identificate pentru fiecare țară în parte împreună cu specialiștii Comisiei.
Țările care au dorit să acceseze mecanismul au întocmit planuri naționale specifice, cu termene, angajamente și calendare concrete de realizare a reformelor și investițiilor.
În cazul României, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) venea cu reforme în domenii esențiale precum justiție și pensii, dar și cu 29,2 miliarde de euro.
Chiar dacă nu cu pensiile speciale, și alte țări au dificultăți în îndeplinirea angajamentelor de reformă a sistemului de pensii.
Neîndeplinirea angajamentelor din PNRR, înseamnă pierderea banilor, iar pericolul nu este valabil doar pentru România, ci și pentru Spania sau Italia. Iar în unele cazuri, precum în cazul României, sumele sunt semnificative.
În alte țări, însă, chiar dacă nu în toate, problema nu este la fel de gravă, din simplul fapt că acele guverne nu au cerut atât de mulți bani.
Miza este diferită pentru un stat ca România, care se va baza pe aceste fonduri europene echivalente cu 12,15% din Produsul Intern Brut (PIB), în comparație cu o țară precum Olanda sau Danemarca, pentru care o eventuală pierdere a acestor sume cerute de la Bruxelles nu ar fi atât de semnificativă.
În plus, multe dintre țările vest-europene nu au trecut de faza de prefinanțare, așa că nu au cerut încă niciun ban (nici în granturi, nici în împrumuturi).
Aceste fonduri sunt așadar legate, pentru prima oară, de un set de condiții foarte stricte și constant analizate de către Comisia Europeană. Așadar, presupun un angajament fără precedent față de executarea unor măsuri stabilite împreună de către statul membru și autoritățile de la Bruxelles.
Pentru unele state, precum Belgia, este un grad prea mare de control asupra politicilor interne, despre care spun că ar trebui să se afle doar în mâinile instituțiilor naționale.
Probleme cu pensiile în Spania și Belgia. Cine are nevoie de bani?
Spania se confruntă cu probleme similare cu cele ale României, guvernul de la Madrid fiind blocat tot pe tema reformei pensiilor asumate prin PNRR.
Madridul a limitat deja accesul la pensiile anticipate, dar sustenabilitatea financiară a sistemului rămâne prioritară. Guvernul spaniol intenționează să crească stagiul de cotizare de la 25 de ani, la 30, cu posibilitatea de a scoate din calcul cele mai scăzute 24 de contribuții lunare.
Potrivit El Pais, previziunile veniturilor și cheltuielilor nu se potrivesc cu scenariile demografice, așa că spaniolii trebuie să recalculeze bugetul de pensii și să convingă Bruxelles-ul că noul plan este mai fezabil. Reprezentanții europeni și cei spanioli au dispute, de câteva săptămâni, pe această temă.
Tot cu reforma pensiilor se luptă și Belgia, care riscă să piardă 4,5 miliarde de euro din pricina politicii naționale încâlcite.
Legile pensiilor din Belgia permit oamenilor, în acest moment, să mai lucreze după vârsta de pensionare. Ei primesc un bonus pentru timpul în plus petrecut la muncă, ceea ce va acapara cu 0,1-0,3% mai mult din PIB în următorii 50 de ani.
Banii se adună astfel mai ales pentru cei din sectorul public, care se bucură de un stagiu de cotizare de doar 20 de ani, în timp ce restul belgienilor trebuie să cotizeze 30 de ani.
Sistemul de pensii belgian nu ține pasul nici cu noile modalități de muncă, astfel că un belgian care a fost șomer de la 18 la 60 de ani ar primi o pensie de două ori mai mai mare decât un liber profesionist care a lucrat 29 de ani, dar a fost șomer timp de un an. În acest scenariu, liberul profesionist ar trebui să mai lucreze cel puțin un an pentru a se califica pentru o pensie decentă.
Guvernul de la Bruxelles trebuie să găsească un mod de a face sistemul de pensii mai echitabil și mai sustenabil din punct de vedere financiar, dar unii politicieni se întreabă dacă Uniunea Europeană nu se amestecă prea mult în legile lor naționale, cerându-le o astfel de reformă.
Unii politicieni din coaliția de șapte partide din Belgia sugerează chiar că ar fi mai bine să refuze cu totul banii europeni, decât să lase Uniunea Europeană să hotărască forma legii pensiilor.
Belgia nu a depus nicio cerere pentru alocări PNRR, ratând astfel prima tranșă de 850 de milioane de euro.
Germania, Finlanda, Danemarca, Austria și Luxemburg au accesat fonduri puține prin PNRR, în general sub 1% din PIB.
Suedia, Olanda și Irlanda nu au accesat niciun ban prin PNRR. Unele dintre aceste state au depus cereri de prefinanțare din 2021, dar nu au cerut nicio plată.
O a doua categorie o constituie țările care au cerut fonduri echivalente cu 2-8% din PIB, precum Cehia (2,96%), Spania (5,77%), Cipru (5,15%) sau Portugalia (7,86%).
Alte țări europene mai „nevoiașe”, din sudul și estul continentului, nu au ezitat să ceară fonduri și împrumuturi prin MRR.
Ungaria nu a primit fonduri MRR pentru că acestea au fost blocate până la sfârșitul anului trecut, sub condiția asigurării independenței justiției.
La sfârșitul lunii noiembrie, PNRR-ul Ungariei a fost aprobat la Bruxelles, dar alocarea fondurilor rămâne legată de 27 de „superjaloane” care vor trebui îndeplinite integral.
Majoritatea superjaloanelor țin de statul de drept și de sistemul judiciar, aflat în momentul de față sub controlul politic al guvernului de la Budapesta. Comisia Europeană spune că înghețarea acestor fonduri este justificată, pentru că altfel s-ar fi dus către achiziții publice prea puțin transparente sub regimul Orban.
Negocieri dure la Bruxelles: Banii pentru Lituania, suspendați
Situația fondurilor PNRR este extrem de delicată în Lituania, către care autoritățile europene au suspendat plățile, la sfârșitul lunii februarie. Este prima țară ale cărei plăți sunt suspendate.
Țara baltică riscă să piardă parte din cele 565 de milioane de euro cerute prin PNRR pentru că nu a reușit să respecte două din cele 33 de jaloane, referitoare la reforma sistemului de taxe și impozite.
Lituania va avea la dispoziție șapte luni pentru a reforma sistemul fiscal, timp în care va primi fondurile legate de jaloanele completate.
Spre deosebire de alte instrumente financiare ale Uniunii Europene, prin PNRR plățile sunt făcute țărilor europene doar dacă jaloanele promise au fost îndeplinite în mod satisfăcător.
Până acum, sistemul a funcționat în următorul mod: un stat ori îndeplinește jalonul și primește 100% din fondurile promise, ori nu îndeplinește condițiile necesare și astfel, nu primește niciun ban; toate acestea, fără a reveni cu un audit asupra durabilității reformelor.
Potrivit Curții Europene de Conturi, sistemului de control îi lipsește un mod de a cuantifica îndeplinirea jaloanelor și de a se asigura că ele rămân îndeplinite pe termen lung. Experții instituției sugerează și schimbarea sistemului prin care plățile ori sunt trimise integral ori nu sunt trimise deloc, cu unul care să permită plăți parțiale pentru jaloanele îndeplinite.
În martie, Curtea Europeană de Conturi a rugat Comisia Europeană să introducă măsuri care să asigure conformitatea proiectelor cu legile europene și naționale, înainte de a fi aprobate și să stabilească un mecanism de răspuns la revocarea unui jalon considerat îndeplinit.
Italia riscă să piardă 19 miliarde de euro
Nici Italia nu stă bine la capitolul plăților prin PNRR, pentru că s-a angajat la reforme pe care nu le poate realiza. Planul, negociat de guvernul lui Mario Draghi și lăsat neterminat la sfârșitul anului trecut, este acum responsabilitatea Guvernului Giorgiei Meloni.
O tranșă de 19 miliarde de euro este blocată pentru că Italia nu a reușit să îndeplinească cele 55 de criterii necesare până la sfârșitul lui 2022. Fondurile au rămas suspendate pe câteva teme cheie: concesiunile porturilor, sistemele regionale de încălzire și planurile urbane pentru dezvoltarea suburbiilor din Veneția și Florența.
Autoritățile de la Bruxelles trebuiau să aprobe plata până la sfârșitul lunii februarie, dar Guvernul de la Roma va avea acum timp până la sfârșitul lui aprilie pentru a demonstra că îndeplinește jaloanele rămase restante de anul trecut.
Cât despre jaloanele care trebuie îndeplinite în prima parte a anului curent, niciunul dintre ele nu a fost îndeplinit complet, conform fundației pentru transparență în date publice Openpolis. Acestea țin de domeniul tranziției ecologice, administrația publică, incluziunea socială și digitalizare. Nouă dintre ele sunt în lucru și doar trei sunt într-un stadiu avansat.
Ministrul Afacerilor Europene din Italia, Raffaele Fitto, a precizat că guvernul său renegociază la Bruxelles o parte dintre jaloanele care ar fi imposibil de îndeplinit până în 2026. Acestea vor fi înlocuite cu alte programe mai puțin ambițioase, conform Reuters.
Italia este în urmă și la absorbția fondurilor europene: mai puțin de jumătate din fondurile pe care Guvernul de la Roma plănuia să le folosească până anul trecut au fost alocate. Deși Italia avea la dispoziție 40 de miliarde de euro în 2022, au fost depuse proiecte în valoare de mai puțin de 30 de miliarde.
Problema absorbției este mai gravă decât au anticipat politicienii: autoritatea de audit din Italia afirmă că, din banii europeni primiți până acum prin PNRR, cheltuielile reale ajung la doar 6%.
Problema este atât calitativă, cât și cantitativă. Fiecare domeniu vizat de PNRR, de la infrastructură la sănătate, a absorbit sume infime de fonduri europene, iar aparatul birocratic deja complex al Italiei nu poate face față operațiunilor și reformelor structurale promise prin planul de redresare.
Regiunile mai puțin dezvoltate absorb mai puține fonduri, pentru că nu au capacitățile necesare de a le accesa. În Sicilia și Puglia, de exemplu, s-au primit proiecte în valoare de mai puțin de jumătate din suma disponibilă.
Italia va primi, prin PNRR, aproape 200 de miliarde de euro până în 2026, dintre care 67 de miliarde deja au ajuns în țară. Cele două tranșe din 2023, în valoare de 34 de miliarde de euro, depind de 96 de obiective. Este țara europeană care va primi cea mai mare sumă de bani din fonduri PNRR.
Prioritățile pentru Guvernul italian sunt egalitatea de gen, de teritoriu și de generație. Pe scurt, explică Forbes, italienii vor încerca să reducă diferențele economice și sociale între nord și sud pentru a le permite mai multor femei și mai multor tineri să intre în piața de muncă.
Italia va încerca o creștere a gradului de ocupare a forței de muncă între tineri cu 3,2% (în sud, cu 4,9%) și între femei cu 4%. Fondurile europene vin, așadar, cu condiția ca o treime din noile slujbe create să le fie alocate tinerilor și femeilor.
Cu toate acestea, criteriile de obligativitate sunt suficient de abstracte încât ajung să fie evitate, conform unui raport al Autorității de Audit din Italia, prezentat Parlamentului pe 28 martie. Astfel, 70% din activitățile finanțate prin PNRR în Italia invocă o excepție de la regulă, mai ales în sectoarele dominate de bărbați sau cele care excludeau deja tinerii pe motiv că nu au destulă experiență.
De asemenea, tot prin PNRR, Italia s-a angajat la împădurirea mai multor orașe cu 6,6 milioane de copaci până în 2026. Dintre cei 1,6 milioane de copaci care ar fi trebuit plantați până acum, majoritatea fie s-au uscat, fie n-au fost plantați deloc.
