Într-un interviu pentru Europa Liberă, profesorul de economie Cristian Păun spune că nu e pentru prima dată când profesorii sunt amăgiți cu promisiuni care nu mai ajung să fie puse în practică.
Însă, chiar și mărite, salariile din Educație tot mici rămân față de ceea ce se întâmplă acum cu prețurile și față de salariile altor angajați din sistemul bugetar.
„Prin această majorare, profesorii probabil că își mai repară puțin puterea de cumpărare. Deci, vorbim de fapt de niște corecții care mențin pe linia de plutire situația financiară a acestui sector. În niciun caz nu vorbim de salarii mari”, spune Cristian Păun în interviul pentru Europa Liberă.
În privința sumelor necesare pentru salariile profesorilor, Ligia Deca, ministrul Educaței, nu a indicat sursa banilor, însă a spus că este nevoie de aproape 3 miliarde de lei pentru acoperirea salariilor.
Efortul bugetar este în jur de 700 de milioane de lei în plus față de cele 2,2 miliarde care au fost deja aduse ca impact de Ordonanța 53.
Fostul vicepremier Kelemen Hunor a spus în interviul one2one că banii pentru salariile profesorilor vor veni din creșterea economică, aproximată la 8-9 miliarde de lei, dacă lucrurile merg bine. Din acești bani, 5-6 miliarde de lei ar urma să meargă către Educație.
1. Europa Liberă: Greva din Educație s-a oprit după ce Guvernul a adoptat ordonanța prin care salariile profesorilor sunt mărite din iunie cu 25%. De unde pot veni banii?
Cristian Păun: În primul rând, trebuie spus că acel procent de 25% pentru salariile profesorilor e aplicat unui salariu mic. Printre cele mai mici salarii din sistemul bugetar care există în momentul de față în sectorul bugetar sunt cele din Învățământ, adică atunci când tu mai crești cu 1.000 lei brut un salariu mic. Procentul pare a fi spectaculos. Dar într-adevăr, deocamdată, profesorii au primit mai degrabă promisiuni, pentru că cele mai mari ajustări salariale se vor produce începând din viitor, începând cu anul electoral viitor, de la 1 ianuarie, cu bugetul de anul viitor.
Vorbim de fapt de niște corecții care mențin pe linia de plutire situația financiară a acestui sector. În niciun caz nu vorbim de salarii mari.
Asta înseamnă că, deocamdată, Guvernul în mare parte a scăpat cu aceste promisiuni. Ca de obicei. Pentru că promisiuni pentru Educație au mai fost și, în ciuda tuturor promisiunilor, anul acesta avem un istoric la alocările din PIB.
Dacă mă întrebați pe mine dacă sunt bani, cred că întrebarea ar trebui pusă într-o primă fază: „De ce nu sunt bani pentru Educație?”. De ce a fost și rămâne în continuare o paria între prioritățile de politică publică?
Dar, în schimb, găsim bani pentru tot felul de alte priorități: asfaltăm din bani publici drumuri și ulițe, tot din bani publici facem canalizarea către niște case private, facem aducțiune de apă către niște case private pentru care există în general fonduri din altă parte, dar pe care nu le absorbim. Ce vreau să spun e că există foarte multe resurse pe care România le risipește astăzi.
2. Europa Liberă: Ministrul Educației a spus că pentru a pune în aplicare Ordonanța privind salariile profesorilor e nevoie de peste 2,1 miliarde de lei pe o perioadă de cinci luni. Se pot trezi profesorii că nu primesc banii?
Cristian Păun: Dacă ne uităm în ultimii ani la un istoric al acțiunilor politicienilor în fața profesorilor, probabilitatea este foarte mare.
Din 2007 se tot promit salarii mai bune, se promit condiții mai bune, buget mai consistent. Este cred că este cea mai promisă situație de către politician, pentru că și politicianul știe că pe de o parte în Educație sunt foarte mulți care votează.
Și în al doilea rând, este ceva care afectează pe toată lumea. Și atunci voturi importante vin și de aici. Însă tu, ca politician, generezi o imagine din aceasta de om preocupat, grijuliu, dar de fapt nu faci foarte mare lucru concret pentru acest acest sistem. Deci, există o probabilitate foarte mare ca, din diferite motive, din nou, Educația să treacă la „și altele”.
3. Europa Liberă: Un salariu al unui profesor debutant va fi în jur de 3.100 de lei. Al unui profesor cu peste 25 de ani experiență e aproape 5.000 lei. E suficient pentru ceea ce se întâmplă acum cu prețurile?
Cristian Păun: Sigur că noi am putea să spunem întotdeauna că nu e suficient, dar pe de altă parte, trebuie să facem niște comparații cu ceva. Salariul mediu în România este în momentul de față în jur de 4.000 lei net. Comparăm cu media și vedem că un profesor cu 25 de ani vechime și cu toate gradele ajunge la puțin peste salariul mediu. Nu știu dacă este o performanță, pentru că sunt sectoare în zona bugetară cu salarii mult mai mari.
Prin această majorare, profesorii probabil că își mai repară puțin puterea de cumpărare. Deci, vorbim de fapt de niște corecții care mențin pe linia de plutire situația financiară a acestui sector. În niciun caz nu vorbim de salarii mari.
4. Europa Liberă: Pe de altă parte, cum vedeți nivelul salariilor profesorilor în condițiile în care câştigul salarial mediu net a crescut uşor în aprilie, la 4.564 lei?
Cristian Păun: După această mărire se ajunge cumva cu salariul la nivelul salariului mediu. Dar gândiți-vă că pentru un salariu mediu tu ai o calificare și o specializare care este mult peste medie. Cert este că deocamdată rămânem în această zonă a salariilor mici, salariile sunt mai mici decât în alte sectoare bugetare.
Dacă ne uităm, de exemplu, în companiile de stat sunt niște salarii extraordinare la Hidroelectrica, la Transgaz, la toate companiile de stat. Sunt niște salarii de nabab în comparație cu ce vedem în Educație. Și atunci cum să atragi oameni bine pregătiți, dacă salariul este cum este?
Nu mai vorbim de universitar. Gândiți-vă că universitatea unde lucrez trebuie acum să scoată la concurs posturi pentru un asistent universitar, care are o pregătire mult peste medie, cu doctorat.
Ei bine, el primește un salariu mediu net, chiar și cu mărirea aceasta, sub medie. Și atunci, cine vine? E clar că, făcând aceste lucruri, tu creezi niște dezechilibre în piață care mai devreme sau mai de târziu se vor întoarce împotriva ta. Oameni de calitate nu vin, nu intră în sistem și nu ai cu cine să lucrezi.
5. Europa Liberă: Nu e prima dată când li se promit profesorilor mai mulți bani la salariu și nu primesc. De unde ar fi putut lua Guvernul banii și să îi aibă în buget și apoi să îi dea profesorilor? O să fie sacrificate investițiile?
Cristian Păun: Sigur că ei trebuiau să aibă banii aceștia, dar și dacă îi aveau, probabil că găseau repede alte priorități pentru care banii aceia ar merita alocați.
Însă, banii aceia pot să vină din următoarele direcții: în primul de la instituțiile inutile ale statului.
În România, au crescut atât de mult agențiile guvernamentale în jurul unor ministere, care la rândul lor sunt inutile, încât astăzi avem un aparat administrativ central și local foarte expandat.
Noi, în loc să ne îngrijim de angajații din Sănătate, Educație și Siguranță națională, creștem aparatul administrativ. Cum apare câte un nou fond european, mai angajăm doi-trei oameni în primărie care să implementeze fonduri europene.
Dar asta ar însemna o redimensionare a acestui stat care astăzi este mult peste ceea ce poate să susțină România prin sistemul său de impozitare.
O altă sursă de venit substanțială ar veni din reforme, subiectul fiind legat de primul. Poate că nu mai avem nevoie de atât de multe județe, de atât de multe comune. Sunt comune cu sub 500 de locuitori, dar în continuare ele se numesc comune. De facto, ele sunt în momentul de față cartiere ale acelor orașe. Sunt orașe care n-ar trebui să se numească orașe, municipii.
Însă, evident că pentru asta trebuie să ai o inițiativă politică substanțială și o energie politică în acest sens. Poate că n-ar trebui să mai avem primării de sector. Berlinul nu are primării de sector. Berlinul are doar 300 de angajați în primăria sa, care au grijă de un oraș de trei-patru ori mai mare decât Bucureștiul.
6. Europa Liberă: Ce ne puteți spune despre rezultatele investițiilor în Educație? După câți ani se văd aceste investiții în viața reală?
Cristian Păun: Eu aici sunt de părere că există mai multe tipuri de investiții. Pe de o parte trebuie să alocăm o serie de bani pentru spațiile de învățământ. Cu siguranță, copiii noștri trebuie să învețe într-un spațiu curat. Și aici ar trebui să fie prioritatea zero a tuturor investițiilor, școlile de la noi să nu mai arate atât de murdare, neamenajate, în clădiri vechi.
Pe de altă parte, am văzut că s-au făcut investiții în clădiri ale școlilor care stau nefolosite. Ideea este că ar trebui să fie făcute coordonat și, în paralel, să fie făcută și acea reformă administrativ-teritorială.
Adică să încercăm să creăm niște elemente de infrastructură prin care toți copiii din localitățile din jurul acelei școli să poată să ajungă la timp la școală și să se întoarcă înapoi în satele lor în siguranță, așa cum vedem peste tot în lume, cu autobuze școlare.
Nu poți să desființezi școlile din localități și să-i lași pe părinți să suporte costul transportului copiilor lor peste dealuri, kilometri întregi.
Apoi, nu există astăzi investiții semnificative în tot ce înseamnă material didactic. Dacă școala fiului meu vrea să facă un experiment, în general, părinții plătesc pentru treaba asta.
A fost Săptămâna Verde, am vrut să instalăm niște cuști în pomii din parc pentru păsărele și am cumpărat cuștile. Tot materialul didactic pentru anumite activități, în bună măsură, este suportat de părinți. Nimeni nu recunoaște treaba aceasta.
Apoi, avem niște elemente de conținut pentru cursurile copiilor noștri prăfuite, arhaice, nemodernizate. În continuare mergem cu un nivel foarte sofisticat de cunoștințe, care după părerea mea nu se recomandă pentru un nivel școlar de gimnazial sau de liceu. Studiem mult prea multe lucruri care ar trebui studiate la masterat sau în facultate. Le studiem în continuare în liceu și școala generală ca fiind cunoștințe generale.
7. Europa Liberă: Acești bani în plus la profesori, și după cum vedem urmează și alte categorii, vulnerabilizează România în fața unui eventuale crize economice externe?
Cristian Păun: Noi deja suntem vulnerabilizați dacă vine o criză, cu sau fără aceste majorări. Avem mari probleme pentru că avem un grad de îndatorare triplu față de criză din 2007-2008. Avem un deficit care deja este excesiv și nu știm cum să-l temperăm.
Din punctul meu de vedere, deja suntem pe copcă și cu siguranță că se vor întâmpla lucruri și mai rele dacă lucrurile acestea vor duce către majorări fără alte ajustări în spate, adică fără ca Guvernul să facă reforme.
Iar dacă se decide să dea aceste majorări de salarii prin sacrificarea investițiilor și reformelor din PNRR, părerea mea este că se face o greșeală enormă, pentru că până la urmă acele investiții și acele reforme sunt calea sănătoasă de a reașeza statul român pe o un făgaș normal și, implicit, de a crește bugetul.
8. Europa Liberă: Deficitul bugetar este mare. În urmă cu două luni, guvernanții spuneau că este o gaură de 9 miliarde de lei în buget. A fost ea acoperită?
Cristian Păun: Nu, de unde? Pe de o parte, avem problema cu economia care încetinește și cu o economie în care nu mai ai vânzări, nu mai ai producție. Cu siguranță că taxarea pe care tu o încasezi va fi mai redusă.
Nu mai avem situația din companiile de stat din Energie care au alimentat bugetul statului cu sume importante anul trecut, prin creșterea prețului energiei, statul fiind principalul câștigător.
În plus, trebuie să facem în continuare pași vizibili în zona contrabandei, comerțului ilicit cu tot felul de lucruri, pentru că avem probleme majore și în această zonă. Este de neconceput ca tu, organ fiscal, să nu reușești să impui egalitatea în fața legii pentru toți cei care trebuie să plătească taxe. Este de neconceput să ne mai scape pe la graniță și să mai avem contrabandă cu țigări ș.a.m.d.
Văzusem o statistică în care 75% dintre români sunt dispuși să cumpere produse contrafăcute. De două-trei ori mai mult decât media Uniunii Europene. Este clar că este vorba și de o lipsă de cultură aici, și de o mentalitate greșită, în care siguranța ta personală nu contează și ești dispus să riști sănătatea ta cumpărând astfel de produse. Deci, statul trebuie să aibă o toleranță zero față de lucrurile acestea.
9. Europa Liberă: BNR a dat un raport care arată că datoria externă totală a României a crescut la finalul lunii aprilie cu 8,5 miliarde euro, la peste 153 miliarde euro. De unde va plăti Guvernul acești bani?
Cristian Păun: Nu există decât două forme de a plăti această datorie. Și asta e valabil pentru toate țările, nu doar pentru România. Doar că unele țări au capacitatea economică mult peste România, la nevoie, să plătească aceste datorii acumulate de guverne.
Noi avem o capacitate mai redusă pe partea economică. Ei bine, pentru noi un procent de datorie publică în PIB mai mic poate să devină periculos, mult mai periculos decât este cazul unei țări ca Japonia, de exemplu, care are 250% din PIB ponderea datoriei publice.
Deci, noi n-ar trebui să ne uităm la Japonia și să spunem: „Uite, Japonia are 250% din PIB datorie publică, deci mai e loc și la noi”. S-ar putea ca noi, cu 50% datorie publică în PIB, să fim într-o situație mult mai precară decât Japonia.
Plata acestor datorii se face din două surse: din inflație sau din taxe. Nu există altă formă de a stinge aceste datorii, pentru că aceste datorii au fost acoperite de niște creditori, iar noi nu avem capacitatea de a plăti aceste datorii. Noi rostogolim datoriile mereu, datoriile din trecut și, din păcate, le rostogolim astăzi cu costuri tot mai mari.
E destul de păgubos să rostogolește aceste datorii, mai ales că folosim datoriile pentru lucruri care nu contează.
Spuneați de 153 de miliarde de euro, dar asta înseamnă, dintr-un calcul simplu, 15.300 de km de autostradă. Adică o treime din circumferință globului la Ecuator în autostradă. Noi abia dacă trecem, anul acesta, de 1.000 de km de autostradă.
10. Rata anuală a inflaţiei a scăzut în mai la 10,6%, de la 11,2% în aprilie. Ce înseamnă acest lucru pentru români în condițiile în care unele alimente, precum zahărul de exemplu, s-au scumpit cu 58,71% faţă de mai 2022?
Cristian Păun: Ca să explicăm simplu, înseamnă următorul lucru: nu avem deflație, nu avem scădere de prețuri, după ce untul a sărit la 200 lei (kilogramul) de exemplu.
Era de așteptat să avem o temperare a prețului. Din păcate nu avem o scădere a prețurilor, avem în continuare o creștere care este într-adevăr mai ușoară, dar care creștere se aplică, deja, la prețuri crescute cu 17-20% în anul care a trecut.
Inflația este în continuare o presiune mai ales pe bugetele familiilor nevoiașe, familiilor sărace. Inflația este o taxă ascunsă, greu de explicat, nedemocratică, pentru că nu se votează niciodată inflația, foarte convenabilă pentru politicieni.
De aceea ar trebui ca repede inflația să fie obiectiv major nu doar al BNR, ci și un obiectiv al Guvernului și măsurile pe care Guvernul le ia ar trebui să ducă în direcția temperării inflației. Vedem așa ceva? Eu zic că nu prea vedem, pentru că astăzi cauza inflației este nerezolvată - deficitul bugetar.
