Asociația Moașelor Independente din România (AMI), înființată în urmă cu zece ani, atrage atenția într-o raportare publicată miercuri, că majoritatea refugiatelor din Ucraina care au născut într-un spital public românesc au fost afectate negativ de experiența din spital.
Problemele reclamate sunt similare cu cele întâmpinate și de femeile din România și care nu ar urma întru totul recomandările internaționale, subliniază din comunicatul asociației.
„Sunt probleme care există de ani de zile, s-au amplificat în ultimii ani, iar pentru femeile refugiate au avut un impact și mai grav, explică Irina Mateescu, moașă licențiată, vicepreședinte al ONG-ului.
Asociația, implicată în sprijinirea a mii de refugiați ucraineni ajunși în România după invazia rusească din Ucraina, arată că 64 de femei ucrainence înscrise în bazele de date ale asociației au născut în sistemul public de sănătate românesc în perioada mai - iulie 2023.
Nașterile au avut loc în spitale publice din București (58 din cazuri) Iași (2), Constanța (1), Brașov (1), Galați (1) și Alexandria (1).
Din total, un număr de 34 de nașteri au fost prin cezariană și 30 pe cale vaginală.
Unele cazuri au fost extreme.
„Unul dintre cazurile marcante a fost cel al unei gravide în luna a noua de sarcină, însărcinată cu al patrulea copil, care a plecat, cu autobuzul, să nască în Ucraina, după mai multe încercări eșuate de a accesa servicii sigure în România. Toate aceste obstacole cu care se confruntă femeile din România, mai ales din comunități vulnerabile, au un impact semnificativ asupra sănătății lor sau a copiilor”, a explicat Irina Mateescu, moașă licențiată, vicepreședinte a ONG-ului.
De altfel, un alt chestionar aplicat la aproape 2.000 de reprezentanți ai familiilor de refugiați arată că 129 dintre membri familiilor - care numără în medie patru persoane - au ales să meargă în Ucraina pentru a beneficia de servicii medicale, „din cauza lipsei accesului în România la respectivele servicii”.
Am vrut să fug din spital după operație
Refugiatele care au născut în România s-au confruntat cu unele din cele mai acute probleme.
„În 100% din situații refugiatele ucrainene au reclamat lipsa posibilității de a avea alături partenerul sau o persoană de sprijin sau translatorul pus la dispoziție de organizație, precum și separarea nou-născutului de mamă după naștere, inclusiv pe perioade de peste 24 de ore”, arată asociația.
Asta „în condițiile în care ghidurile Organizației Mondiale a Sănătății, standardele de calitate și alte ghiduri internaționale bazate pe dovezi indică și recomandă contactul neîntrerupt între mamă și nou-născut pentru a atinge cea mai bună stare de sănătate, startul optim în viață și pentru a asigura inițierea alăptării”.
De asemenea, refugiatele ucrainence reclamă faptul că în majoritatea cazurilor spitalele au refuzat să permită vizita aparținătorilor după naștere, dar și aspecte care țin de îngrijirea postnatală a copilului - lipsa de sprijin pentru inițierea și menținerea alăptării, hrănirea imediată a bebelușui cu biberonul - respectiv de îngrijirea postpartum a mamei.
Impact negativ suplimentar pentru mamele refugiate
Comunicatul asociației redă câteva mărturii ale mamelor ucrainence, care reflectă neinformarea corespunzătoare din partea cadrelor medicale a refugiatelor care urmau să nască și proceduri care le-au șocat pe unele dintre mame.
„După cezariana din România, am vrut să fug din spital a doua zi după operație”, a spus una dintre acestea.
„Nou-născuții sunt tratați ca niște păpuși insensibile. Li se face baie cu apă prea fierbinte. Când l-au îmbăiat pe copilul meu, a țipat isteric, așa că am încercat apa. Copiii plâng când sunt îngrijiți. Totul se face mecanic, cu mișcări dure”, a spus o altă mamă din Ucraina.
„Am fost șocată că au luat imediat copilul și nu l-au lăsat să stea cu mine nicio clipă. L-au adus după o zi și jumătate”, a relatat o altă mamă.
„Atitudinea a fost diferită din cauza faptului că eram ucraineană. Am fost externată foarte devreme, deși copilul avea icter, copilul nu a fost pus sub lampă. Copilul a fost luat de lângă mine foarte mult timp”, întărește o altă refugiată.
Problemele resimțite de refugiatele ucrainence reprezintă probleme ale sistemului din România, subliniază asociația.
„Lipsa accesului la îngrijire antenatală în sistemul public, la asistență bazată pe dovezi la naștere, practicile neconforme și dăunătoare de după naștere din maternități duc România la unele dintre cele mai mari rate de mortalitate maternă și infantilă din Europa, dar și la zeci de mii de complicații de sănătate pentru mame și copii în fiecare an”.
Potrivit acesteia, rata de mortalitate maternă în spitalele de specialitate din România a crescut în ultimii ani, fiind de trei ori mai mare decât media europeană.
„România și-a asumat în obiectivele de dezvoltare durabilă că până în 2030 va ajunge sub media Uniunii Europene, această medie fiind chiar mai mică decât a țărilor europene, atât la mortalitatea maternă, cât și la cea infantilă. România nu doar că va rata aceste ținte, dar observăm că aceste rate cresc continuu. Ne aflăm într-un punct în care trebuie instituită o alertă națională de risc pentru sănătatea publică”, a adăugat Irina Mateescu.
ONG-ul face trimitere și la afirmații ale unor medici din maternitățile publice, potrivit cărora în spitale va fi prezent un medic special pentru beneficiare.
Asociația afirmă că propunerea este una ilegală și abuzivă și duce în cele mai multe cazuri la programarea de cezariene nejustificate, în funcție de programul mediului, care nu are răspundere în afara orelor de program.
Ce lacune au mai fost în serviciile medicale
Asociația Moașelor Independente din România a aplicat și un chestionar pe un număr mai extinse de persoane, aproape 2.000 de reprezentanți ai famiilor din baza de date a organizației, fiecare familie având, în medie, patru persoane.
Majoritatea respondenților au spus că familiile lor au avut nevoie de serviciile unui medic pediatru, ale unei moașe, de vaccinare, de ajutor în alăptare și în înțărcare și de consiliere cu privire la îngrijirea nou-născutului.
În urma analizei a rezultat că 129 de persoane au ales să plece în Ucraina pentru a accesa servicii medicale de diferite specialități, din cauza lipsei accesului în România la respectivele servicii.
„Principalele bariere au fost reprezentate de costurile crescute pentru proceduri, lipsa accesului în sistemul public sau în timp util pentru realizarea anumitor proceduri, tratamente și investigații, bariera lingvistică și lipsa de informații despre accesarea serviciilor, tratamentelor sau procedurilor necesare”, arată ONG-ul.
Principalele specialități de care au avut nevoie refugiații au fost obstetrică-ginecologie, imagistică și stomatologie.
