În cele mai multe sisteme autoritariste, un singur personaj se află în centrul atenției politice. Dar președintele rus Vladimir Putin, deși deține toate pârghiile puterii, încă împarte scena cu un dușman al cărui nume nu vrea să îl rostească cu voce tare: liderul opoziției încarcerat Alexei Navalnîi.
El executa, în 2023, o pedeapsă de nouă ani de închisoare pentru un melanj de acuzații care sunt considerate drept o răsplată amară pentru eforturile sale de a expune ceea ce el descrie ca fiind ilegalitatea, corupția și represiunea omniprezentă a lui Putin și a sistemului său politic.
Pe 4 august 2023, Alexei Navalnîi a fost condamnat la 19 ani de închisoare, după ce Tribunalul orașului Moscova l-a găsit vinovat de toate acuzațiile de extremism, pe care le cataloghează ca fiind absurde.
El a fost acuzat de finanțare a activităților extremiste, de incitare publică la activități extremiste și de „reabilitarea ideologiei naziste”.
Sentința stalinistă
Într-o postare pe Instagram din 3 august 2023, cu o zi înainte ca un judecător să pronunțe verdictul, Navalnîi a scris că se așteaptă la o sentință de 15-20 de ani și că o astfel de pedeapsă lungă - o sentință „stalinistă” - are un singur scop: „Să sperie”.
„Pe voi, nu pe mine”, a adăugat el.
Declarația sa, publicată pe siteul Meduza, făcea inclusiv o previziune a sentinței, după ce procurorii au cerut luna trecută o pedeapsă de 20 de ani de închisoare.
„Să luăm ceea ce a cerut procurorul pe 20 iulie - 20 de ani - și să o reducem cu 10 până la 15 procente. Aceasta este ceea ce se numește un termen «stalinist». Ei au cerut 20 de ani, așa că vor da 18 (ani) sau ceva în jur. Nu prea contează.... Principalul său scop este să intimideze”.
El a adăugat că susținătorii săi ar trebui să primească represiunea împotriva sa „cu calm” și să continue să lupte împotriva autorităților ruse într-un fel sau altul, de la donațiile în bani până la participarea la mitinguri.
„Noi continuăm să lucrăm”
Dar este posibil ca statul să aibă și un alt scop în minte în acest dosar. „Scopul guvernului a fost perfect clar”, a declarat Vladimir Milov, asociat al lui Navalnîi, într-un interviu acordat RFE/RL în februarie.
„Să-l izoleze complet pe Navalnîi de societate. Iar acest lucru nu s-a întâmplat. Primim în mod constant mesaje încurajatoare de la el, chiar și din închisoare. Un obiectiv secundar a fost acela de a-i distruge complet organizația”, a adăugat Milov.
„Și nici asta nu s-a întâmplat. Deși mulți au fost forțați să emigreze, noi continuăm nu numai să lucrăm, ci și să influențăm situația politică din Rusia”, a spus el.
„Navalnîi, fără îndoială, a devenit simbolul opoziției”, a adăugat analistul politic independent Konstantin Kalachiov.
În ciuda hărțuirii, arestărilor, atacurilor fizice și a otrăvirii cu un agent neurotoxic din august 2020, care aproape l-a ucis, Navalnîi continuă să joace acest rol, străduindu-se să rămână relevant chiar și în izolare.
Prin ceea ce pentru mulți pare a fi o perspicacitate politică ieșită din comun, umor, intelect și autoironie, Navalnîi, în vârstă de 47 de ani, a sfidat încercările Kremlinului de a-l marginaliza și de a-i reduce la tăcere mesajul său primordial: că viitorul Rusiei poate fi foarte diferit de trecutul și prezentul său opresiv.
„Ne putem consola că am fost oameni cinstiți”
În decembrie 2020, Navalnîi s-a confruntat cu o decizie care avea să-i fie fatală. El se afla în Germania, recuperându-se după otrăvirea pe care o atribuise lui Vladimir Putin și Serviciului Federal de Securitate (FSB).
Guvernul rus trimitea semnale fără echivoc că, dacă se va întoarce în Rusia, va fi arestat și încarcerat.
Galerie foto | Alexei Navalnîi: O viață de politică, proteste și închisoare
Cu toate acestea, el nu a ezitat. Pe 17 ianuarie 2021, s-a întors în Rusia cu avionul. A fost reținut la controlul pașapoartelor și de atunci se află în arest.
Unul dintre primele mesaje pe care le-a trimis din închisoare a fost adresat prietenei sale, jurnalista Evghenia Albats, la începutul lunii aprilie 2021.
„Zhenya”, a scris el, folosind un diminutiv. „Totul este în regulă. Istoria merge înainte. Și Rusia trece prin ea, iar noi mergem împreună cu ea. Vom reuși (probabil). Sunt bine și nu am regrete. Și nici voi nu ar trebui să aveți. Nu disperați. Totul va fi bine. Și chiar dacă nu va fi, ne putem consola că am fost oameni cinstiți.”
Andrei Kolesnikov, cercetător senior la Centrul Carnegie Rusia-Eurasia din Berlin, a declarat pentru RFE/RL că „din motive politice” Navalnîi trebuia să se întoarcă în Rusia „pentru că este principalul luptător împotriva acestui regim”.
Decizia sa de a se confrunta direct cu guvernul lui Putin, cu prețul propriei libertăți, a devenit pentru mulți un exemplu definitoriu și inspirațional.
„Întoarcerea lui Navalnîi a fost actul care ne-a oferit tuturor șansa de a ne uni și de a lupta pentru drepturile noastre”, a declarat într-un interviu recent Alipat Sultanbegova, o fostă voluntară a lui Navalnîi în orașul Krasnodar din sudul țării, pentru RFE/RL.
Ea a primit șapte condamnări scurte la închisoare în ultimii doi ani pentru protestele sale împotriva războiului din Ucraina.
„El continuă să obțină victorii chiar dacă i se dau noi sentințe... Dacă Alexei Navalnîi ar fi rămas în Europa, el nu ar fi fost ceea ce este: un om curajos care își iubește cauza și țara.”
În mod particular, mesajul constant al lui Navalnîi că autoritarismul nu va dura la nesfârșit în Rusia - că „istoria merge înainte”, așa cum i-a scris lui Albats - a rezonat cu mulți tineri a căror întreagă viață a fost petrecută sub Putin.
„Am trăit mult timp într-o familie pro-Putin și pro-Stalin, în care televizorul era deschis non-stop”, a declarat Sultanbegova.
Ea a adăugat că, inspirată de Navalnîi și de alții ca el, precum liderul opoziției asasinat Boris Nemțov, vrea să își aducă aminte „de mica mea contribuție pentru a aduce frumoasa Rusie a viitorului”.
Într-o scrisoare trimisă din închisoare pentru a marca prima aniversare a întoarcerii sale în Rusia, Navalnîi a scris: „Autoritățile se tem de cei cărora nu le este frică - sau, mai precis, de cei care ar putea fi speriați, dar care sunt capabili să își învingă frica”.
Cu aceeași ocazie, Serghei Davidis, care conduce programul pentru deținuți politic la grupul pentru drepturile omului Memorial, acum interzis, a scris: „Navalnîi a demonstrat că este, fără îndoială, cel mai puternic politician din Rusia modernă”.
Fără cangur? Atunci un chimono!
Uneori, de-a lungul lungii sale cariere în opoziție, Navalnîi a provocat controverse, fiind criticat, printre altele, pentru declarații rasiste și naționaliste făcute la începutul carierei sale și pentru reacția sa la preluarea armată de către Rusia a regiunii ucrainene Crimeea în 2014.
Mai recent, el s-a pronunțat ferm împotriva invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina. Iar în ochii susținătorilor, el a dat dovadă de adaptabilitate politică și de un stil personal care a depășit în mare măsură aceste critici și l-a ajutat să reziste atacurilor din partea guvernului.
„Știu doar că o astfel de capacitate de dezvoltare intelectuală și morală, un simț al stilului fără cusur și - cel mai important - o capacitate indubitabilă de autoironie, așa cum a demonstrat Alexei, nu este deloc compatibilă cu «liderismul» sau «înclinațiile totalitare»”, a scris poetul și activistul moscovit Lev Rubenshtein într-o postare pe Facebook în februarie.
„La fel ca mulți alții, continui să trăiesc cu speranță, în ciuda marșului sumbru al evenimentelor... Sper că acesta este doar începutul biografiei politice, personale, private și creative a lui Alexei”, a adăugat el.
În închisoare, Navalnîi a continuat să dea dovadă de astfel de calități, folosindu-se de pregătirea sa ca avocat pentru a ironiza autoritățile și a demonstra că spiritul său nu a fost înăbușit, în ciuda condițiilor din închisoare și a tratamentului care, potrivit susținătorilor, este adesea comparabil cu tortura.
În cea mai mare parte a anului 2023, el a adresat administrației închisorii cereri bizare, inclusiv aceea de a i se permite să primească un chimono, o balalaika și chiar un cangur de companie. Când primește refuzuri seci și birocratice la cererile sale, le postează online.
„Când ești într-o celulă de pedeapsă și nu ai prea multă distracție, te poți oricând amuza corespondând cu administrația închisorii”, a scris el într-o postare pe Instagram în iunie, care are peste 130.000 de aprecieri.
„În ceea ce privește cererea ta de acordare a unei centuri negre în karate colegului tău de celulă care a ucis un om cu mâinile goale, îți comunicăm că problema acordării de calificări în domeniul artelor marțiale nu este de competența administrației acestei instituții”, se arată într-un răspuns pe care l-a primit.
Într-un alt caz, cererea lui Navalnîi ca ofițerului din blocul său de celule să primească un „scaun de masaj pentru reducerea stresului” a fost refuzată deoarece „nu avem scaune de masaj”.
Corespondența plină de umor negru pare să arate că Navalnîi rămâne neînduplecat, aproape deasupra luptei, și că întotdeauna se poate face ceva, indiferent de circumstanțe.
„Eroii solitari îl înving pe răufăcător doar în basme și în cărțile de benzi desenate”
Alexei Navalnîi și-a folosit discursul de încheiere în fața instanței în cazul său aflat pe rol, pe 20 iulie, nu pentru a vorbi despre el însuși, ci despre țara sa.
Procesul se desfășoară cu ușile închise la închisoarea în care este încarcerat. El a spus că Rusia, sub Putin, a făcut „câteva salturi mari, împingând pe toată lumea în jur, dar apoi a alunecat și - cu un vuiet, distrugând totul în jur - s-a prăbușit”.
„Și acum se zbate într-o baltă de noroi și sânge, cu oase rupte, cu o populație sărăcită și jefuită; și cu zeci de mii de oameni care au murit în cel mai stupid și fără sens război al secolului XXI. Dar, mai devreme sau mai târziu, desigur, se va ridica din nou”, a mai spus el.
„Iar ceea ce va fi fundația sa în viitor depinde de noi”, a conchis Navalnîi.
Întoarcerea lui Navalnîi în Rusia și declarațiile sale din închisoare au pus o întrebare pentru întreaga țară.
„Navalnîi este iritant pentru cei care trăiesc în obediență prestabilită”, a declarat analistul Andrei Kolesnikov.
„De obicei, oamenii spun «neputință învățată», dar acești oameni nu se simt cu adevărat complet neajutorați. Ei pur și simplu își trăiesc viața și nu vor ca cineva să intervină. Dar ei nu vor nici interferența lui Putin”, subliniază el.
Jurnalistul moscovit Andrei Loshak a subliniat, într-o postare pe Facebook din 2022 ianuarie prin care a marcat un an de la întoarcerea lui Navalnîi în Rusia, rolul populației ruse „tăcute”.
„Cu fiecare zi petrecută în închisoare, el devine mai puternic din punct de vedere moral, obținând putere din faptul că știe că este corect din punct de vedere istoric”, a scris Loshak.
„Dar există un al treilea jucător în această luptă. Din nefericire, eroii solitari îl înving pe răufăcător doar în basme și în cărțile de benzi desenate. În realitate, rezultatul va fi decis de poporul nostru încă tăcut. Eroul a făcut deja tot ce i-a stat în putere”, a adăugat el.
