Pe 18 august 1976, o sondă spațială de patru metri înălțime, numită Luna-24, a aterizat pe Mare Crisium, o câmpie plată din emisfera nordică a Lunii.
Patru zile mai târziu, vehiculul construit de sovietici s-a întors pe Pământ, transportând o mostră valoroasă de sol lunar, o parte din care oamenii de știință sovietici au făcut ulterior schimb cu colegii de la NASA în numele cooperării științifice internaționale.
Aproape 47 de ani mai târziu, inginerii ruși au încercat să repete aproape aceeași performanță, încercând să aterizeze o sondă plină de instrumente științifice pe emisfera sudică a Lunii. Modulul era programat să stea acolo un an de zile și să cerceteze suprafața lunară.
Misiunea, Luna-25, a eșuat spectaculos la nouă zile după lansare, pe 20 august, când nava spațială „a încetat să mai existe în urma unei coliziuni cu suprafața lunară”, potrivit agenției spațiale ruse, Roskosmos.
Incidentul a fost cel mai recent dintr-o serie de situații jenante, eșecuri și scandaluri care au afectat Roskosmos în ultimul deceniu, evidențiind declinul unei industrii spațiale de legendă ale cărei realizări de pionierat din anii 1950 și 1960 sunt acum amintiri îndepărtate.
Apusul succesului
Printre aceste succese trecute se numără primul obiect creat de om care a zburat în jurul Lunii, primul obiect care s-a prăbușit și, în cele din urmă, în 1966, primul obiect care a aterizat pe Lună - toate acestea făcând parte din misiunile proiectului „Luna”.
Ultima misiune de acest fel, Luna-24, s-a întors pe Pământ cu mostre de sol lunar pe 22 august 1976.
„Acesta este un alt indicator al modului în care programul spațial sovietic/rusesc s-a deteriorat de-a lungul anilor”, spune Leroy Chiao, fost astronaut NASA și fost comandant al Stației Spațiale Internaționale.
De asemenea, el a făcut o paralelă cu problemele cu care s-a confruntat armata rusă în războiul său împotriva Ucrainei.
„În ultima vreme au avut câteva incidente și eșecuri cu vehiculele lor Soyuz și Progress, iar lumea a văzut numeroasele probleme cu armata lor, evidențiate prin problemele pe care le au în războiul lor împotriva Ucrainei”, adaugă Chiao.
„Faptul că nu pot organiza o misiune pe Lună, așa cum au făcut-o în 1976, spune multe despre starea industriei lor aerospațiale de astăzi”, completează el.
Noua cursă spațială
Tratatul ONU din 1967 privind spațiul cosmic interzice oricărei națiuni să revendice dreptul de proprietate asupra Lunii, dar nu există nicio dispoziție care să oprească operațiunile comerciale.
După încheierea Războiului Rece, cursa spațială americano-sovietică a făcut loc unei mai mari cooperări între Moscova și Washington și, mai târziu, unei mai mari competiții între alte națiuni pentru a ajunge din nou pe Lună.
Rusia a dorit să revină pe suprafața lunară încă din anii 2000 și, mai recent, a făcut presiuni pentru a-și uni forțele în vederea construirii unei baze lunare comune cu China, al cărei program spațial a făcut un salt în ultimii ani.
Beijingul a reușit să aterizeze cu succes o sondă pe Lună pentru prima dată în ianuarie 2019.
India, între timp, intenționează să aterizeze nava sa spațială fără echipaj uman Chandrayaan-3 la polul sud al Lunii pe 23 august - a treia sa misiune de acest fel.
Iar Statele Unite conduc un efort internațional de a readuce oamenii pe Lună până în 2025, un program numit Acordurile Artemis, cu alte 27 de țări semnatare, de la Bahrain, Ecuador, Niger sau România. China și Rusia nu se numără printre ele.
Polul sud al satelitului natural al Pământului a devenit o țintă pentru marile puteri datorită gheții, care ar putea susține o viitoare colonie lunară, operațiuni miniere și eventuale misiuni pe Marte.
Cursa pentru explorarea și dezvoltarea resurselor de pe Lună a început, iar Rusia trebuie să rămână un jucător important, în ciuda eșecului primei sale misiuni lunare din ultimii 47 de ani, a mai declarat șeful Roskosmos.
„Nu este vorba doar de prestigiul țării și de atingerea unor obiective geopolitice. Este vorba despre asigurarea capacităților defensive și realizarea suveranității tehnologice”, a mai spus el.
„Astăzi are, de asemenea, o valoare practică, deoarece, desigur, a început cursa pentru dezvoltarea resurselor naturale ale Lunii. Iar în viitor, Luna va deveni o platformă pentru explorarea spațiului cosmic profund, o platformă ideală”, a menționat Borisov.
„Decizia nu a fost cea mai bună”
Luna-25 ar fi fost prima sondă rusească pe suprafața Lunii de la prăbușirea Uniunii Sovietice - și prima din 1976 încoace.
Roskomos a convocat o comisie de investigație pentru a încerca să identifice cauza eșecului.
Directorul agenției, Iuri Borisov, a declarat luni la televiziunea de stat că „principala cauză” a fost faptul că motoarele care trebuiau să plaseze nava spațială pe o orbită de preaterizare au funcționat timp de 127 de secunde în loc de 84 de secunde, cât era necesar.
Un om de știință rus a sugerat, într-un interviu acordat agenției de presă de stat RIA Novosti, că inginerii au înregistrat probleme în timpul misiunii, dar că acestea nu au fost considerate majore.
„Au existat probleme. Nu au fost atât de semnificative, dar semnele erau, ca să spunem așa, deranjante, dar toată lumea a sperat că vor reuși cumva să le rezolve”, a declarat Natan Eismont, cercetător în domeniul spațial la Academia Rusă de Științe.
„Dacă avem o deviație ușor mai mare decât cea așteptată, acesta este un fapt alarmant, dar se pare că nu a fost suficient de alarmant pentru a lua o decizie radicală” de a amâna sau anula aterizarea.
„Este trist că a existat timp și, aparent, decizia privind modul de a proceda nu a fost cea mai bună”, a declarat el pentru RIA-Novosti.
„Ne-am pierdut oarecum competența”
Alexandr Jelezniakov, un designer și inginer de rachete, a declarat la rândul său că nu este clar ce a cauzat eșecul, dar a sugerat că industria spațială rusă nu ține pasul cu noile tehnologii.
„Știința a avansat, iar tehnologia a avansat - din păcate, de-a lungul anilor ne-am pierdut oarecum competența, atât în ceea ce privește zborurile interplanetare, cât și în ceea ce privește aterizările pe alte planete”, a declarat el pentru agenția de presă RBK.
Pentru observatorii de lungă durată ai eforturilor spațiale ale Rusiei - cu sau fără echipaj uman - prăbușirea navei Luna-25 a amintit de un alt efort ambițios, care a avut loc cu mai mult de un deceniu înainte.
În 2011, inginerii ruși au lansat o sondă fără echipaj uman numită Fobos-Grunt de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan, într-o călătorie de doi ani spre Marte.
Propulsoarele navei Fobos-Grunt au avut o defecțiune la scurt timp după lansare, iar aceasta a orbitat în jurul Pământului timp de două luni înainte de a se prăbuși și de a arde în Oceanul Pacific.
După ce Rusia a cucerit peninsula ucraineană Crimeea în 2014, țările occidentale, inclusiv Statele Unite, au început să aplice sancțiuni împotriva companiilor și înalților oficiali ruși.
Cu toate acestea, NASA a reușit să continue parteneriatul cu Rusia, operând în comun Stația Spațială Internațională și încheind contracte pentru a transporta astronauți și încărcături dus-întors către stație.
În prezent, agenția spațială americană este mai puțin dependentă de navele spațiale rusești, datorită succeselor companiilor private precum SpaceX, care obțin un număr tot mai mare de contracte de aprovizionare și transport.
În ultimii ani, Roskosmos a fost afectată de o succesiune de incidente și scandaluri.
Printre acestea se numără o gaură artificială încă neexplicată, descoperită pe un modul construit de Rusia pe ISS, o aterizare de urgență chinuitoare a membrilor echipajului care se întorceau pe Pământ și un scandal privind retrogradarea unui cosmonaut respectat.
În 2021, un test militar rusesc al unei arme antisatelit a aruncat resturi pe o orbită de mare viteză în jurul Pământului, punând potențial în pericol Stația Spațială Internațională (ISS).
Deși vina a căzut pe forțele aerospațiale ale Moscovei, incidentul a subminat și mai mult încrederea în industria spațială a Rusiei.
După ce Rusia invadat Ucraina în februarie 2022, cooperarea internațională și acordurile de afaceri - de exemplu, pentru lansări de sateliți comerciali generatoare de venituri - au dispărut aproape complet.
Cascada de scandaluri, care a inclus rapoarte publice despre corupția galopantă la un nou cosmodrom numit Vostochny, a avut loc sub conducerea lui Dmitri Rogozin, un politician naționalist și fost ambasador la NATO, ale cărui declarații publice adesea bombastice au tensionat relațiile cu NASA.
În iulie 2022, la cinci luni de la invazia din Ucraina, președintele Vladimir Putin l-a demis pe Rogozin, înlocuindu-l cu Iuri Borisov, un tehnocrat care era viceprim-ministru la acea vreme.
Mai recent, Roskosmos s-a aflat într-o dispută contractuală spinoasă cu Kazahstanul privind operațiunile de la Baikonur și o nouă instalație propusă pentru lansarea unei rachete de ultimă generație - fără de care eforturile Rusiei de a genera mai multe venituri din lansările comerciale de sateliți vor fi în pericol.
Pentru oamenii de știință veterani precum Mihail Marov, care a lucrat decenii întregi la programele de explorare spațială sovietice și rusești, prăbușirea navei Luna-25 a fost sfâșietoare.
„Este trist că nu am reușit să aterizăm cu succes sonda”, a declarat el pentru tabloidul Moskovsky Komsomolets. „Pentru mine, cred aceasta a fost ultima speranță de a vedea renașterea programului nostru lunar”.
