Cu un spărgător metalic de gheață în mână, Doina Iliescu încearcă să curețe până la beton zona din fața containerelor în care familia sa trăiește de cinci luni, după ce casa le-a fost parțial distrusă de explozie.
Am vorbit cu ea într-o zi geroasă de ianuarie, în care termometrul se încăpățâna să nu urce mai sus de -8 grade Celsius.
Din august, Europa Liberă merge la Crevedia lună de lună. Îi vizitează pe oamenii rămași fără locuință și, încă mai grav, rămași fără cei dragi. Șase oameni au murit și 52 au fost răniți în cele două deflagrații izbucnite la stația ilegală de gaz lichefiat din orășelul de lângă București.
Femeia înfruntă cu stoicism gerul de-afară, care a devenit, în ultimele săptămâni, un inamic în plus, peste necazurile pe care le înfrunta deja.
Ca să nu îndure frigul și în locuința improvizată, familia sa are de făcut cheltuieli mari.
„În containere este cald, pe holuri încă nu am găsit o soluție. Căutăm, dar nu avem unde să punem o centrală”, spune Doina Iliescu pentru Europa Liberă.
În decembrie anul trecut, când temperaturile erau mult mai blânde, familia Iliescu a plătit 3.300 de lei ca să încălzească cu radiatoare cele patru containere de 12 metri pătrați fiecare. Este noul lor adăpost.
3.300 lei înseamnă aproape 700 de euro, adică aproape un salariu mediu net din România lui 2024. Atât a fost în decembrie cel neobișnuit de cald, numai factura la încălzire.
Acum, în ianuarie, când gerul nu mai vrea să plece, cei zece oameni sunt îngrijorați de ce va să vină înscris pe factură.
Cu mișcări ritmice, Doina Iliescu sparge gheața și din când în când privește în curte.
Din fosta casă de 470 de metri pătrați au mai rămas doar câteva ziduri negre, arse de incendiu, acoperite acum cu zăpadă.
O imagine hâdă de care familia sa speră să scape în primăvară, când ar putea primi autorizația de demolare.
Nu le e deloc clar când își vor putea ridica altă casă. Și nici când se vor vindeca traumele care îi bântuie.
Nici unul nu a avut parte de psiholog.
Câteva zeci de mii de euro pentru o viață de om
Exploziile de la stația ilegală de gaz lichefiat Crevedia, proprietatea Flagas SRL, au provocat 58 de victime. 43 dintre ele sunt din rândurile salvatorilor: doi polițiști, doi jandarmi, iar restul pompieri.
Șapte dintre răniți au fost internați în spitale din străinătate. Au revenit în țară. Unul singur este, în prezent, încă sub tratament, în România.
Din nefericire, șase oameni au murit din cauza seriei de explozii din 26 august.
Raportul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) arată că au fost avariate, integral sau parțial, 82 de locuințe.
Cea mai mare tragedie a avut loc peste drum de stația GPL: soții Florica și Ionel Barbu, ambii de 56 de ani, au murit din cauza deflagrației.
Femeia a luat foc. Soțul, disperat, privind-o cum arde, a făcut stop cardiac.
Culmea tragediei este că domnul Ionel Barbu s-a numărat printre locuitorii care s-au plâns autorităților de mirosul persistent de gaz lichefiat de la stația GPL. Casa lor era la numai doi pași de pericol. Nu a fost luat în seamă.
Sorin Barbu este fiul lor. Spune că mama sa, arsă în proporție de 99%, era atât de mutilată încât nu și-a putut da seama cine e decât după ce a fost nevoit să o privească de mai multe ori.
„Am trecut pe lângă ea de două ori, tot eram pe la ambulanțe, să mă uit, n-am recunoscut-o. De-abia a treia oară, când m-am uitat la ochii ei, am recunoscut-o”, își amintește Sorin Barbu.
„Nu aveai ce să recunoști. Nu aveai. Figură nu mai avea, păr nu mai avea. Tot corpul, de la gât în jos, era umflat, nu aveai ce să recunoști decât la ochi. După ce m-am uitat la ochii ei, atunci am recunoscut-o”, spune bărbatul.
Incidentul a lăsat răni adânci în familie. Băiatul de opt ani și jumătate are nevoie de psiholog, iar părinții au cheltuit deja 3.000 de lei pentru terapie.
De sprijin medical a avut nevoie și soția lui, care încă mai are atacuri de panică. Totul s-a făcut din banii lor.
Întrebat despre o eventuală înțelegere cu reprezentanții firmei Flagas, Sorin Barbu răspunde că prima discuție a avut loc abia săptămâna trecută. Oferta a fost de 150.000 de euro pentru două case și cei doi părinți decedați.
Reconstrucția imobilelor de 100 de metri pătrați ar putea costa 100.000 de euro. Diferența - 50.000 - ar însemna despăgubiri în contul tragediei umane.
„Pe primul loc, vreau să se facă dreptate, asta mă interesează cel mai mult, pentru că mie nu-mi aduce nimeni părinții înapoi. I-au interesat înțelegerile, să poată să scape de arestul preventiv și în rest au lăsat oamenii așa, stă fiecare pe unde apucă”, spune Sorin Barbu.
Discutăm afară, în curtea fostei case părintești, dar nu de frig tremură bărbatul, ci de indignare. Nu a acceptat oferta Flagas.
5.000 de euro pentru arsuri pe o treime din corp
Eugenia Enescu-Gavrilescu a suferit arsuri pe 35% din corp. Femeia este vecină cu fosta stație GPL în care au avut loc exploziile.
Ea a avut nevoie de 32 de zile de spitalizare, dintre care 21 la Terapie Intensivă. Medicii spun că abia după zece luni, rănile i s-ar putea închide definitiv.
„E foarte, foarte greu. O sprijin până la wc, o aduc de la wc, se mai ridică cu cadrul, face niște mișcări, iar revine. Mă frământă faptul că starea ei psihică nu e în regulă”, spune cu îngrijorare soțul ei, Constantin Gavrilescu.
Pentru că nu se poate deplasa, femeia nu poate părăsi nici camera de hotel în care stă de cinci luni împreună cu soțul ei.
„Mă simt așa, ca-ntr-o celulă în care primesc de mâncare, mănânc, mă odihnesc, mă scol, mă culc, iar mă odihnesc, mă scol”, spune Constantin Gavrilescu.
Deși firma Flagas i-a promis că va avea casa gata până în noiembrie, nici până în prezent nu a primit autorizația de construcție.
După câteva luni de tăcere, reprezentanții Flagas au reluat discuțiile cu el și i-au propus un proiect, agreat de ambele părți. Dar contractul nu e încă semnat.
„Lucrurile sper să meargă spre bine, să nu rămână vorbe. După spusele lor, Paștele îl voi face acasă”, declară bărbatul pe un ton ușor optimist.
Dacă rănile i-au fost oarecum stabilizate de medici, soția sa are în continuare nevoie de tratament, inclusiv de consiliere psihologică. Cuplul plătește ședințele din buzunarele proprii.
Constantin Gavrilescu spune că avocații Flagas le-au oferit 5.000 de euro drept daune morale.
Consideră suma derizorie în raport cu nevoile medicale și cu sprijinul psihologic de care au nevoie. Familia Gavrilescu nu a acceptat oferta Flagas.
Susținere maximă la nivel de vorbe
La zece zile după exploziile din 26 august, reprezentanții Flagas declarau pentru Europa Liberă că vor să rezolve cât mai rapid problemele. Dădeau drept exemplu chiar cazul familiei Gavrilescu.
„După ce vom obține această autorizație de construcție, ne vom apuca de reconstrucția casei, cu firma (pe) care o avem contractată”, susținea Valentin Iancu, manager de dezvoltare al firmei Flagas.
„Suntem deschiși la dialog și vom face tot ce e posibil și stă în puterea noastră să le asigurăm sprijinul, și financiar, și material, tot ceea ce este necesar”, mai declara reprezentantul Flagas.
Contactat pe 25 ianuarie, după aproape jumătate de an, el susține că s-au parafat peste 40 de acorduri cu aproximativ jumătate din familiile păgubite, în valoare totală de 2 milioane de euro.
Iancu mai spune că nu au existat cereri de decontare din partea celor care au plătit din banii lor pentru îngrijiri medicale sau consiliere psihologică.
„Nu au făcut nimic scris, o solicitare către avocat, să poată exista o înțelegere. Firma pe care o reprezint este foarte deschisă în rezolvarea tuturor problemelor. Sunt însă și unii care spun: am prins momentul, am două geamuri sparte și vreau să iau pielea de pe ei”, completează Iancu.
Reprezentantul Flagas SRL mai are un of: se plânge că nicio autoritate de stat nu a tratat prioritar solicitările de avizare depuse pentru refacerea imobilelor sinistraților și toate avizele necesare au fost obținute în același interval de timp ca în orice alt caz.
Povestea merge mai departe
Ghemuit pe pat, într-un colț al containerului-dormitor, micuțul Cristian Iliescu citește cu voce tare: „Cina încă nu e gata, continuă Albă ca Zăpada, aveți timp destul să mergeți să vă spălați. Să ne spălăm?, strigă piticii îngroziți. Noi nu ne-am mai spălat de – ho, ho, păreau sute de ani de atunci...”
Lipită de el stă Esfir Ana Maria, sora lui mai mică, care urmărește absorbită imaginile frumoase din carte și ascultă, fascinată, firul poveștii.
Copilăria lor merge mai departe, chiar dacă viața le-a fost total schimbată de un șir de explozii ce le-au spulberat tot ce știau că le este casă.
Cristian și Ana Maria își croiesc amintiri frumoase în pofida vieții trăite acum într-un spațiu strâmt.
Părinții lor vor pe cât posibil să-i țină pe cei cei mici departe de greutățile care au năvălit peste ei, precum facturile la electricitate cât un salariu mediu pe economie.
Fără să știe cât îi va urmări imaginea casei distruse ori jumătatea de camion aruncată de explozie peste locul lor de joacă, viața lor merge, pur și simplu, înainte.
