Pe 25 mai, Rusia și Ucraina au făcut cel mai mare schimb de prizonieri de la începutul invaziei pe scară largă și până acum.
Acordul negociat în timpul unor discuții dintre delegațiile rusă și ucraineană, la Istanbul, a permis ca mii de persoane să se întoarcă acasă.
Însă niciunul dintre aceștia nu făcea parte din Brigada Azov - una dintre cele mai cunoscute și simbolice unități militare ucrainene.
Sute de luptători Azov au fost capturați în 2022, în timpul asediului sângeros al Rusiei asupra orașului Mariupol de la Marea Azov.
A fost una dintre cele mai brutale bătălii ale războiului. Felul în care Brigada Azov a apărat eroic ultimul bastion din Mariupol -- oțelăria Azovstal -- a stârnit furia multor oficiali ruși, care au desemnat unitatea ca organizație teroristă și au cerut ca luptătorii ei să ajungă în tribunale și chiar să fie executați.
De atunci, societatea ucraineană s-a raliat celor capturați. În timp ce unii apărători ai orașului Mariupol - inclusiv comandanții Brigăzii Azov - au fost eliberați din captivitatea rusă, alte sute rămân încarcerați în condiții brutale.
De ani de zile, oficialii ruși s-au folosit de originile Brigăzii Azov - formată inițial ca regiment în 2014 dintr-o miliție de dreapta - distorsionând sau exagerând opiniile și acțiunile naționaliste ale membrilor ei pentru a susține afirmația falsă că Ucraina este controlată sau dominată de neonaziști.
Autoritățile ucrainene afirmă că Rusia a blocat în mod constant, în timpul negocierilor, eforturile de returnare a luptătorilor Azov.
După trei ani de război în toată regula, unii dintre cei mai importanți comandanți militari ai brigăzii - împreună cu rudele celor aflați încă în captivitate - nu mai sunt convinși că acesta este singurul motiv.
„Incompetență sau o decizie conștientă?”
La câteva ore după ce Ucraina și Rusia au finalizat ultima etapă a schimbului de 1.000 de persoane, pe 25 mai, Denis Prokopenko, comandantul Brigăzii 12 a Forțelor Speciale Azov, a numit absența luptătorilor Azov o „rușine pentru întregul stat”.
„E ca o batjocură”, a spus Prokopenko, care a trăit el însuși captivitatea rusească. El a adăugat că nu crede că Rusia este singurul obstacol pentru întoarcerea luptătorilor Azov.
„Dacă ar fi fost cu adevărat așa, nici eu, nici alți luptători Azov nu ne-am fi întors din captivitate”, a scris Prokopenko pe X.
La câteva zile după cea de-a treia aniversare a retragerii Ucrainei din uzina Azovstal, postarea lui Prokopenko a întărit îngrijorarea multor ucraineni obișnuiți cu privire la soarta celor care au fost luați prizonieri la acea vreme și care sunt încă deținuți de Rusia.
În replică, Andrei Iusov, șeful adjunct al Comandamentului ucrainean de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război, a declarat pentru serviciul ucrainean al RFE/RL că nu va comenta declarațiile „emoționale”, deoarece subiectul luptătorilor Azov aflați în captivitate în Rusia este „sensibil și dureros”.
Iusov a acuzat Rusia că complică în mod intenționat procesele de schimb pentru luptătorii Azov pentru a crește presiunea asupra guvernului ucrainean.
Cazurile penale deschise de anchetatorii ruși împotriva unor prizonieri de război ucraineni sunt un exemplu în acest sens, a declarat anterior un reprezentant al biroului de coordonare.
„Prizonierii noștri sunt în mâinile lui Putin.... [serviciile speciale ruse] exploatează problema prizonierilor în scopul războiului împotriva Ucrainei”, a declarat Iusov.
Cu toate acestea, Prokopenko a declarat că problema constă și în strategia Ucrainei, solicitând schimbări în ceea ce el a numit un „mecanism care nu mai funcționează”.
„Trebuie să găsim alternative, să le oferim pe cineva mai valoros decât un soldat sub contract”, a spus el. „Ucraina este plină de agenți ruși; toate serviciile noastre speciale știu foarte bine acest lucru”.
Autoritățile ucrainene au mai precizat că listele pentru ultimul schimb de prizonieri au fost făcute separat de Ucraina și Rusia și ambele țări au ales prizonierii de război pe care doresc să îi elibereze.
Sviatoslav Palamar, comandantul adjunct al Azov, i s-a alăturat lui Prokopenko în discutarea unei astfel de abordări. Palamar a declarat că schimbul „a adus acasă o mulțime de soldați decenți”. Dar i-a eliberat și pe unii care au cooperat cu autoritățile ruse, a adăugat el.
„[Este aceasta] rea-voință, incompetență sau o decizie conștientă? Negociem sau doar acceptăm ceea ce spune inamicul?” a scris Palamar pe pagina sa de Facebook.
Într-un interviu acordat RFE/RL, Olexandra Iefimenko, managerul de comunicare al Asociației rudelor prizonierilor politici ai Kremlinului, a declarat că nu crede că autoritățile ucrainene nu urmăresc în mod deliberat întoarcerea luptătorilor de la Azov.
Cu toate acestea, împreună cu șeful asociației, Ihor Kotelianeț, Iefimenko a îndemnat oficialii să fie mai comunicativi și transparenți în această privință.
„Dacă nu există categorii prioritare prezente în schimb - grav bolnavi, femei, vârstnici sau persoane încarcerate de mult timp - se creează o neîncredere profundă”, a scris anterior Kotelianeț pe pagina lui de Facebook.
„Îndemnăm biroul președintelui ucrainean și sediul de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război să dezvăluie public procesul de schimb”, a adăugat el.
În „iadul captivității rusești”
După invazia Rusiei din februarie 2022, soldații ucraineni, majoritatea din unitatea Azov, au rezistat luni de zile la uzina Azovstal din Mariupol. Apărarea a fost considerată crucială pentru a ajuta forțele ucrainene să pregătească liniile defensive.
În mai 2022, după aproape două luni de bombardamente constante, luptătorilor Azov încercuiți li s-a ordonat – de către președintele ucrainean Volodimir Zelenski – să se predea alături de ceilalți militari care apărau Mariupol.
În postarea sa, Prokopenko a subliniat că luptătorii Azov s-au supus acestui ordin și, prin urmare, au „un drept absolut” de a fi prioritizați pentru schimb.
„[Este] un spectacol de batjocură față de cei cărora li s-au dat garanții... Ei au intrat în captivitate nu din propria lor voință, ci la ordinul Înaltului Comandament”, a spus el.
Aproximativ 2.500 de soldați au părăsit uzina aflată în dificultate după emiterea ordinului de către Zelenski. Armata ucraineană a numit-o oficial o „operațiune de salvare”.
În următorii trei ani, unii dintre soldații care s-au predat la Azovstal și au fost luați de Rusia au fost condamnați la închisoare sub acuzația de „terorism”.
Potrivit oficialilor ucraineni, alți prizonieri au fost torturați și mulți alții au murit în captivitatea rusă. Printre aceștia se numără 54 de soldați ucraineni care au murit într-o explozie la o închisoare din orașul Olenivka din regiunea ocupată Donețk.
Ihor Titovski, un ofițer al Brigăzii Azov care s-a numărat printre cei care au apărat Azovstal și a fost ulterior deținut în Olenivka, a comparat captivitatea rusă cu „iadul”.
Amintindu-și transferurile ulterioare prin închisorile din regiunile Rostov și Volgograd din Rusia, Titovski descrie tortura îndurată acolo.
„Au fost trei zile de interogatorii foarte intense, în timpul cărora mi-au zdrobit picioarele”, a declarat el pentru Serviciul ucrainean al RFE/RL. „În noiembrie-decembrie [2022], nu mai puteam sta pe piciorul [stâng]”.
„Mi-au pus un sac pe cap, mi-au legat mâinile, m-au trântit la pământ; doi [dintre ofițerii FSB] s-au așezat pe mine, mi-au aplicat șocuri electrice și îmi puneau întrebări”, spune Titovski.
„Nu aveam nici cea mai mică idee ce se petrece. Era ceva ce n-am mai simțit vreodată”, adaugă el.
Titovski a făcut parte dintr-un schimb de prizonieri din septembrie 2024. Totuși, un număr semnificativ de militari Azov sunt în continuare în captivitate rusă.
Kostyantin Kozekin, un alt ofițer al Brigăzii Azov care a vorbit, de asemenea, cu RFE/RL, estimează că aproximativ 850 de luptători Azov sunt încă deținuți de Rusia.
Anastasia Hondul, soția unui luptător Azov încă deținut de Rusia, a declarat pentru RFE/RL că rudele celor închiși trăiesc în „obscuritate și disperare”.
Deși li s-a „promis că vocile lor sunt auzite”, mulți dintre luptători nu au fost încă eliberați, spune ea.
În urma ultimului schimb de prizonieri, ministrul ucrainean al apărării, Rustem Umerov, a declarat că Ucraina a reușit să obțină eliberarea a 33 de apărători ai Azovstal din alte unități militare.
Iusov adaugă că, în ciuda complicațiilor impuse de Rusia de-a lungul anilor, Ucraina a adus înapoi acasă 1.279 de apărători ai Azovstal - inclusiv 455 din Brigada Azov.
Articol publicat inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
