Filmul„Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, în regia lui Radu Jude, a fost premiat cu Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin. Producătoarea Ada Solomon spune într-un interviu pentru Europa Liberă cum a luat naștere filmul, ce s-a urmărit prin prezentarea unei largi palete de probleme ale societății românești și care au fost greutățile cu care echipa s-a confruntat în dificila perioadă a pandemiei, când au fost făcut filmările.
1. Ideea filmului pleacă de la o știre de presă, profesoara-porno. De ce v-ați orientat spre o astfel de problematică și cum s-a dezvoltat ea în film? Este ea reprezentativă pentru spațiul românesc?
Povestea pleacă de la o discuție între prieteni, între oameni obișnuiți pe baza acestei știri de presă, de la opiniile foarte diferite ale unor oameni care altfel împărtășesc același mediu și același fel de a vedea lucrurile. De aici încolo lucrurile au devenit mult mai complexe, este vorba despre cum ne raportăm noi la asemenea lucruri. Filmul vorbește mult mai mult despre ceea ce este, de fapt, obscen și vulgar, despre câtă obscenitate acceptăm în micile lucruri din viața noastră de zi cu zi și când devenim extrem de pudici și intoleranți. Dacă amendăm vulgaritatea și agresivitatea de pe stradă în aceeași măsură în care amendăm un asemenea accident: a ajuns în spațiul public, dintr-o întâmplare, un material privat cu imagini din spațiul intim al unui cuplu.
Radu a vrut să facă este un film despre ipocrizia societății, despre limitele obscenității, despre agresivitatea de zi cu zi, e mult mai mult decât povestea unei profesoare care se întâmplă să fie în această situație bizară. Lucrurile trebuie foarte exact nuanțate, pentru că filmul este foarte mult și despre situația femeii, pentru că dacă o poveste ca asta i s-ar fi întâmplat unui bărbat, unui profesor, lucrurile ar fi fost trecute cu vederea, acceptate și discutate la cu totul altă scară. Și lucrul acesta e important de pus în balanță, cu precădere azi de 8 martie.
Este vorba despre problemele societății, care sunt foarte multe. Filmul este un fel de catalog, de puzzle, de dicționar de situații și de termeni și de teme asupra cărora atrage atenția.
2. Astfel de probleme, cum sunt cele ridicate de film, nu ar putea să îndepărteze un public mai conservator, care pare a fi destul de consistent în momentul de față?
Eu sper că publicul conservator informat nu va respinge filmul. Cred în continuare că există o audiență care nu rămâne la un titlu, ci vrea să știe mai mult înainte de a intra în sala de cinema și care va citi un pic mai mult și va ști la ce merge.
3. În spațiul public este deja o polemică, mai generală, care nu se referă neapărat la filmul lui Radu Jude, dar s-a reactivat acum, și anume că cinematografia românească speculează partea urâtă a societății, se axează doar pe problemele ei, că se concentrează exact pe lucrurile despre care vorbeam mai devreme și că, de fapt, aici ar fi cheia succcesului în străinătate, nu modul în care devin aceste probleme act artistic, creație.
Cheia succesului e felul în care sunt spuse poveștile astea și, așa cum spuneați, felul în care ele devin act artistic. Acest mod de a pune problema este atât de limitat. Normalitatea nu cred că interesează pe nimeni. Filmul acesta e despre societate în general, sigur că noi l-am ancorat în realitatea locală, cea pe care o cunoaștem, dar el vorbește despre niște tare ale societății în general. Lucrurile acestea nu sunt atât de locale, pentru că dacă ar fi așa nu ar trece ecranul, oamenii nu le-ar înțelege.
4. Nu sunt neapărat probleme specifice societății românești?
Nu neapărat. Toate lucrurile de care vorbim în film, de la rasism, la agresivitatea de zi cu zi, la invadarea intimității, până la ipocrizia publică față de ceea ce faci în particular sunt chestiuni vizibile în toată lumea și în toate societățile. Problemele din film sunt similare cu ce se întâmplă în lumea largă și de aceea oameni reacționează la ele indiferent de unde vin.
5. V-ați referit la titlu, unul îndrăzneț, provocator, care, pe de o parte poate să atragă un public. A fost aceasta o miză? Pe de altă parte, așa cum discutam mai devreme, poate să îndepărteze.
Noi am considerat că în momentul actual e de făcut și acest exercițiu de a atrage atenția și de avea măcar o prezență controversată în opinia publică, pentru că, într-adevăr, oamenii emit păreri înainte să vadă, discută fără să știe mai nimic. Vom vedea. Pe de altă parte, am simțit nevoia să atragem atenția, așa cum ne-am priceput, tocmai pentru că am fost de multe ori criticați că nu știm să aducem publicul către filmul de autor, filmul-produs cultural. Și atunci am încercat o variantă care se apropie mai degrabă de spațiul de divertisment.
6. Filmul este făcut în timpul pandemiei, în condiții complicate, restricții, dificultăți economice, așa cum vorbeam, de altfel, într-un alt interviu pentru Europa Liberă. Cât de greu a fost, cum v-ați descurcat să faceți un film care, iată, ia un mare premiu și care a fost ajutorul primit din partea autorităților?
Ne-am descurcat stând cu picioarele în apă rece și gândindu-ne cum putem să fim în siguranță și să ne descurcăm cu banii, nu foarte mulți, pe care i-am avut pentru film. Am analizat toate variantele și soluțiile, făcând planul A, planul B, planul C. încercând să integrăm realitatea cu care ne confruntam. De aici a venit și această idee de a avea actorii în fața camerei cu măști. Toate măsurile și toate normele care trebuie respectate costă, așa că au apărut costuri suplimentare față de bugetul pe care îl aveam. În România nu au existat niciun fel de măsuri specifice pentru acoperirea acestor cheltuieli suplimentare și atunci a trebuit să găsim soluții creative. Îi sunt extrem de recunoscătoare lui Radu Jude care e un om responsabil și extraordinar de creativ inclusiv în soluțiile practice. Radu și-a dorit ca filmul acesta să fie o mărturie a vremurilor pe care le trăim și cred că a reușit.
Singurul lucru important pe care l-am făcut împreună cu autoritățile constă în măsurile de reluare a filmărilor, faptul că s-a putut filma în această vară. A fost un ajutor fără de care nu am fi putut face filmul. Iată că se dovedește că lucrurile pe care tu, autoritate, le faci împreună cu profesioniștii din domeniul respectiv dau rezultate. Noi nu am avut nicio suspiciune de Covid pe platou, nici la acest film, nici la celălalt pe care l-am filmat în această vară, iar oamenii din echipă au respectat 100% măsurile.
7. Formați un tendem redutabil regizor-producător Radu Jude și dumneavoastră, care este secretul? O chimie aparte?
Cred că împărtășim același valori și, în mare parte, același fel de a vedea lumea și de a considera rostul nostru în tabloul general. Sigur că e și o relație care s-a rodat în timp, cu un parteneriat de lucru în care am învățat încetul cu încetul să ne acceptăm și lucrurile care nu sunt consonante, să ne știm slăbiciunile și atuurile. Cred că este și o chestiune de chimie.
8. În pofida pandemiei, a greutăților, filmul românesc a înregistrat, iată, un mare succes. În afară de filmul lui Radu Jude care a luat Ursul de Aur mai e și ”Colectiv”, care a intrat pe lista nominalizarilor la Oscar. Cum se explică aceste reușite, care nu sunt singulare pentru cinematografia românească?
Le ținem pumnii strânși pentru mâine când vom afla nominalizările și doresc din tot sufletul să ne bucurăm la fel de tare, poate chiar mai tare, pentru ”Colectiv”. Cred că e un moment incredibil de propice pentru România. Mă bucur foarte tare că există acest bazin extraordinar de creativitate în țara noastră. Apropo de ce vorbeam mai devreme, de opinia că dacă un film arată toate mizeriile d-aia reușește, nu-i chiar așa, că dacă toate ar fi arătate într-o manieră care să nu convingă și să nu aibă forța de a stârni reacții, degeaba le-am arăta și pe cele urâte, și pe cele frumoase.
9. Ați primit felicitări de la autorități, de la ministerul Culturii sau altcineva?
Da, am primit, a fost o mică sincopă pentru că mesajul sms pe care l-am primit de la ministrul Culturii în prima oră după anunțarea premiului, nu am știut de la cine e, am aflat mai târziu. Am primit considerații din partea altor oficiali din minister, de la secretarul de stat Iulia Popovici, de la domnul Demeter Andraș, un mesaj sms din partea directorului Centrului Național al Cinematografiei, doamna Anca Mitran. Dar ce m-a bucurat cel mai tare este telefonul pe care l-am primit de la premierul Florin Cîțu și cu care am avut o mică discuție aplicată, care sper că va continua, astfel încât să vedem dacă putem duce mai departe povestea cu măsurile care au permis continuarea filmărilor. Soluțiile pentru cinematografie se pot implementa ușor, sunt mecanisme care există dar care sunt blocate. Nu e nici măcar vorba de bani, resursele care sunt necesare pentru a face cinematografia funcțională sunt foarte mici și nu privesc bugetul de stat, sunt bani publici dar vin din surse extrabugetare. Suntem efectiv în ceasul al 12-lea, pentru că dacă nu se întâmplă ceva în următoarele luni, producția națională de film în anii 2022-2023 nu va exista.
10. Când va fi lansat filmul în România?
Într-o lume ideală ne-am propus să-l lansăm undeva la începutul lui mai, finalul lui iunie, dar e foarte greu de spus ce va fi, dacă se deschid cinematografele. Sigur că lumea vrea să-l vadă acum, că interesul e acum, dar nu am marșa la o soluție online din mai multe motive: filmul e făcut pentru ecran mare și vrem să se vadă pe ecran mare și pentru că pericolul pirateriei în România e considerabil.
