Alexandru Tomescu este solist concertist al Orchestrei Naționale Radio de peste 20 de ani. A cântat la metrou, în pădure, cântă pe munte și oriunde oamenii vor să fie aproape de muzică.
Susține master class-uri pentru tinerii muzicieni la Cabana Caraiman, în munții Bucegi, iar Turneul Stradivarius, pe care-l organizează, a ajuns anul acesta la a 17-a ediție:
„Eu cânt pentru cei care vor să asculte. Nu trebuie să ai diplomă de Conservator ca să poți să vii la concert. Pentru mine, vârful de sonoritate, de plăcere a sunetului, a fost la Sebeș. Acolo e o catedrală care are, cred, peste 1.000 de ani, iar sunetul este pur și simplu uluitor. Visez la un disc înregistrat aici.”
În anul 2007, a intrat în posesia celebrei viori Stradivarius, obiect de patrimoniu național, folosit zeci de ani de maestrul Ion Voicu.
La fiecare cinci ani, Ministerul Culturii organizează concurs: „Am simțit că încă nu am terminat toate proiectele pe care le am în minte cu această vioară. Așa că am participat și am câștigat-o în continuare. Acum o am până în 2028.”
S-a născut într-o familie de artiști, mama fiind o profesoară de vioară care predă excelent în continuare, spune el, tatăl – un mare pianist.
Întotdeauna și-a dorit să cânte la vioară. Spune că e un aspect foarte important la care să fie atenți părinții care visează sau își doresc să crească un geniu, un artist:
„Contează foarte mult alegerea copilului. Am avut foarte mulți colegi de liceu și de facultate care nu erau acolo din chemarea lor, erau copii buni și își ascultau părinții și încercau să îndeplinească un vis neîmplinit al unui părinte. La un moment dat, acel copil se dezmeticește și zice: stai un pic că nu despre asta e viața mea, eu vreau să fac altceva în viață, eu am altă menire.”
De ce nu a plecat definitiv din țară Alexandru Tomescu? E simplu, aici este locul meu, mărturisește:
„Am venit în România după ce am studiat în străinătate, pentru că aici este foarte mult de făcut, e foarte mult de construit și, după mai bine de 20-25 de ani, s-au făcut niște pași uriași. Peisajul cultural românesc s-a schimbat radical. Avem o bogăție de oferte culturale acum. Mie îmi plac proiectele provocatoare. Dacă e greu, acolo e de mine.”
Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.
În România, e foarte ușor să critici, crede Alexandru Tomescu, este motivul pentru care preferă să se uite la lucrurile pozitive:
„Avem în noi, în mintea noastră, puterea de a alege pe ce ne concentrăm, ce lucruri citim, ce decizii luăm. E cel mai la îndemână să te lași absorbit de: totul e pierdut, totul e stricat, e dus, să plecăm. Noi, cei care suntem aici, avem responsabilitatea de a face din România o țară așa cum vrem noi. O tratăm ca pe o ladă de gunoi, se transformă într-o ladă de gunoi. E foarte simplu.”
Și, când situația devine dificilă, muzica ne poate ajuta în momentele mai grele, mai dramatice din viața noastră:
„Muzica vorbește pe limba inimii, ea nu face apel la cuvinte, nu trebuie tradusă. Vorbește pur și simplu în emoții, emoții care de multe ori nici nu pot fi exprimate prin cuvinte.”
Despre spaima de a fi judecat
Alexandru Tomescu spune că încearcă să îi elibereze pe studenții lui de această spaimă de a fi evaluați, de a fi cântăriți, de a fi judecați, pentru că e un aspect care te inhibă foarte mult și te afectează:
„Foarte mulți dintre cei care sunt și talentați, din cauza acestui stres, renunță. Le spun că e important să ne focusăm pe ceea ce contează. Noi nu cântăm ca să mulțumim juriul, criticul muzical sau fiecare meloman din sală, pentru că ăsta este un proiect imposibil. Înnebunești dacă îți propui să faci asta. Noi cântăm pentru că avem ceva important de spus, ceva unic, ce nimeni altcineva nu are și nu-l poate spune în locul nostru.”
Alexandru Tomescu a simțit pe propria-i piele teama de a nu greși: „O altă prostie.” Și ce ar trebui să-ți spui în momentele în care simți această teamă?
„Știu că pot. Știu că am de spus ceva extrem de important. Nu te sui pe scenă, nu cânți un concert ca să nu greșești. Că poate într-adevăr ai cântat un concert fără greșeală, dar fiind focusat pe această chestie ai pierdut din vedere exact substanța muzicii, bucuria muzicii, viața muzicii.”
Mărturisește că lucrează în continuare la ținerea sub control a tracului și ține foarte mult la curajul de a fi liber, la a-și asuma riscul de a fi liber el însuși acolo, pe scenă și, de ce nu, de a mai și greși. Admite că focusarea mentală e cea mai importantă:
„Contează și antrenamentul, bineînțeles, trebuie să studiezi, să fii în formă. Dar, dacă toată această chestie nu este dublată de o focusare mentală, atunci nu funcționează. Însă scopul nu este să nu greșești într-un concert. Publicul vede că ești uman. Sigur, niciodată nu ne propunem să greșim. Dar, după părerea mea, cele mai fabuloase descoperiri ale omenirii au fost făcute din greșeală.”
Poți avea succes fără efort?
Și dacă ar dispărea vioara, ce ar face Alexandru Tomescu? „Aș construi eu una. Ce mare scofală? Dacă n-ar exista muzică, ar trebui inventată.”
Există ideea aceasta în prezent că poți avea succes și fără prea mult efort sau că poți avea performanță fără să muncești prea mult. Cum vede asta violonistul?
„Da, există acest miraj al social media, al influencerilor. Banii făcuți ușor se cheltuie la fel de ușor și foarte rar am văzut oameni care să fi câștigat bani ușor, să zicem, nu știu, la loto, care după aceea să se fi transformat ei miraculos în niște businessmani, niște oameni cu cap care să știe ce să facă cu ei. I-ai câștigat ușor, i-ai pierdut la fel de ușor. O bulă de genul acesta, inclusiv o reputație din asta online, vine și trece.”
Peste 100 de ani oare despre câți dintre oamenii care sunt considerați azi a fi populari se va mai ști ceva sau se va considera că au creat sau realizat ceva demn de a fi reținut?, se întreabă Tomescu.
„Istoria este cel mai necruțător și mai nemilos judecător a ceea ce facem noi, oamenii. Adică, da, oamenii se dau peste cap pentru tot felul de chestii pe termen scurt. Suntem construiți într-adevăr să căutăm gratificare, să căutăm rezultate cu efort cât mai mic. Dar, marile realizări ale omenirii nu s-au făcut așa”, spune artistul.
Care e menirea lui Alexandru Tomescu?
„Să mă urc pe scenă și să am curajul să fac toate acele lucruri nemaipomenite cu ajutorul muzicii, cu ajutorul acestor partituri scrise de cele mai luminate minți ale omenirii. Este un privilegiu incredibil, ca meseria ta să presupună ca în fiecare zi să lucrezi cu aceste capodopere. Nu oricine se bucură de așa ceva și sunt recunoscător.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
