Atacul asupra civililor ucraineni și a infrastructurii civiile din ultimele zile arată un Vladimir Putin mai degrabă disperat, prin lovituri de forță menite să atenueze impasul de după replierea Ucrainei, care a recuperat teritorii consistente, inclusiv dintre cele declarate autonome și alipite de Rusia.
Cel puțin 14 persoane au murit și 97 au fost rănite în atacurile rusești de luni care au vizat orașe și obiective civile din afara liniei frontului din est și sud, inclusiv capitala Kiev, și a fost distrusă infrastructura de apă și electricitate.
De ce este atât de important Podul Kerci pentru Putin
La cinci ani de la anexarea Crimeei, președintele rus Vladimir Putin a inaugurat podul controversat peste strâmtoarea Kerci, care deschide traficul feroviar direct între Rusia și peninsula Crimeea ocupată în 2014.
Kievul, Statele Unite și Uniunea Europeană au condamnat construcția podului spunând că a încălcat suveranitatea Ucrainei.
La ceremonia de inaugurare din 2019, Putin le-a mulțumit constructorilor pentru efortul depus la construcția podului feroviar de 19 kilometri. Pentru traficul auto, podul a fost inaugurat de Putin în mai, 2018.
Ucraina a spus atunci că podul nu doar că îi încalcă suveranitatea și integritatea teritorială, dar împiedică și traficul maritim din Marea Azov în Marea Neagră.
Strâmtoarea Kerci este o crucială pentru comerțul cu cereale care leagă Marea Azov de Marea Neagră și se află în zona în care Rusia desfășura frecvent exerciții militare, cu mult înainte de invadarea Ucrainei.
Nu o dată a suspendat, din acest motiv, dreptul de trecere a navelor străine, atrăgând astfel nemulțumirea Occidentului și a UE, care a spus că Rusia încalcă Convenția ONU privind dreptul mării. Puterile occidentale au impus sancțiuni firmelor implicate în construcție.
Pentru Putin, podul este un simbol al prestigiului rusesc și al controlului său asupra peninsulei, însăși confirmarea victoriei sale asupra Ucrainei, după anexarea Crimeei, iar bombardarea sa în preajma zilei sale de naștere a fost considerată un afront personal adus liderului de la Kremlin.
Răzbunare sau disperare?
Reprezintă atacurile sângeroase ale Rusiei de luni o repliere, o schimbare de paradigmă în modul în care Putin și-a instrumentat atacul asupra Ucrainei sau doar o mișcare mai degrabă de imagine, care să dea iluzia forței și, totodată, satisfacție criticilor săi?
„Ceea ce face el acum este o răzbunare banală” și, în egală măsură, o „răzbunare personală”, spune Andrei Kolesnikov, membru senior la Carnegie Endowment for International Peace.
Pe de altă parte, au primit satisfacție și criticii de la Moscova, cei mai sângeroși dintre susținătorii invaziei rusești în Ucraina.
Ca să nu mai existe niciun dubiu asupra mișcării de imagine, inclusiv Putin, care a condus o ședință fulger a consiliului său de securitate, a prezentat atacul ca pe o consecință a atacării Podului Kerci, referindu-se la atacul în care nu a existat nicio victimă, ca la o „crimă” față de care este imposibil să lase Ucraina nepedepsită.
În scurtul său discurs, Putin a susținut că atacurile de luni ale Rusiei au fost făcute la „cererea ministerului apărării”.
Dacă este adevărat, ar fi prima decizie luată de generalul Serghei Surovikin sau cel puțin prima sarcină primă de noul comandant al armatei ruse, supranumit „Generalul Armaghedon”.
Ucraina demontează narațiunea Kremlinului și atrage atenția că Putin, încă de la începutul războiului, a atacat ținte civile și infrastructura ucraineană. A atacat spitale, maternități, ținte civile, convoaie umanitare, infrastructura civilă, rețeaua de apă și electricitate. Cel puțin din acest punct de vedere, atacul de după cel ucrainean de la Kerci nu prezintă nicio noutate.
„Nu, Putin nu a fost „provocat” să dezlănțuie teroarea rachetelor de „Podul Crimeei”. Rusia a lovit în mod constant Ucraina cu rachete și înaintea podului. Putin este disperat din cauza înfrângerilor pe câmpul de luptă și folosește teroarea rachetelor pentru a încerca să schimbe ritmul războiului în favoarea sa”, a scris pe Twitter Dmitro Kuleba, ministrul de externe al Ucrainei.
În cazul acesta, atacul asupra Podului Kerci este pretextul și nu cauza dezlănțurii atacurilor sângeroase de luni asupra Ucrainei.
„Atacurile lui Putin asupra Ucrainei sunt, evident, atacuri de pedepsire” și nimic mai mult, spune politologul Cristian Pîrvulescu într-o discuție cu Europa Liberă.
„De fiecare dată după o acțiune ucraineană de succes au existat astfel de bombardamente și ele sunt menite să creeze frică, să terorizeze populația ucraineană și opinia publică internațională pentru a obține declarații ca cele făcute de Dîncu în legătură cu o pace și cedarea de teritorii. Pentru că Putin nu are alternativă în momentul de față, el trebuie să câștige războiul din Ucraina cel puțin formal. Altfel spus, trebuie să obțină teritorii mai importante decât cele care existau înainte de 24 februarie 2022”, mai spune expertul român.
Pe de altă parte, atrage atenția politologul, „este o iluzie să creadă cineva că se pot oferi garanții Ucrainei în cazul unor cedări teritoriale cu Rusia. Nimeni nu poate să aibă încredere în garanțiile oferite de Rusia. Niciodată Rusia nu și a respectat cuvântul și niciodată nu a respectat garanțiile în trecut. De ce ar face-o acum?”
Însăși renunțarea la armele nucleare, după destrămarea URSS, a fost făcută de Ucraina sub promisiunea că va fi protejată de Rusia și cu garantarea respectării actualelor sale frontiere.
Ca dovadă că nu este nicio nouă abordare a Rusiei față de război stă și declarația lui Putin, care a legat atacurile de luni de răspunsul la cele de pe „teritoriul rus”, afirmație de natură să-i înfurie pe cei din linia dură, care sperau că sunt martorii noii abordări a Rusiei față de război.
„Trebuie să sperăm că acesta nu este un act de răzbunare singular, ci un nou sistem de război”, a scris pe Telegram Alexander Kots, reporter militar la ziarul pro-Kremlin Komsomolskaya Pravda, înainte de declarațiile făcute de Putin.
El a îndemnat la atacuri împotriva întregului „guvern ucrainean. Până când își pierd capacitatea de a funcționa”, după ce una din rachetele lansate luni de Rusia din Marea Neagră a lovit la câțiva metri de sediul guvernului ucrainean.
Cristian Pîrvulescu: „Armata belarusă și Lukașenko nu vor o implicare în conflictul ucrainean”
Președintele belarus Aleksandr Lukașenko a anunțat luni că a ordonat trupelor să se desfășoare, în parteneriat cu cele rusești, în apropierea Ucrainei, ca răspuns la ceea ce el a spus că ar fi o amenințare clară pentru Belarus din partea Kievului și a susținătorilor săi din Occident.
Pretextul care să justifice implicarea Belarusului în conflict a fost dat de un așa-zis atac pe care Ucraina, invadată de Rusia, l-ar pregăti împotriva Belarusului. Cel puțin așa a declarat Lukașenko fără a da, însă, niciun detaliu care să localizeze posibilul atac.
„Atacurile pe teritoriul Belarusului nu sunt doar discutate astăzi în Ucraina, ci sunt și planificate”, a spus Lukașenko la o întâlnire pe tema securității, fără a furniza dovezi în sprijinul afirmațiilor sale.
„Autorii lor încearcă să înceapă un război împotriva Belarusului pentru a ne trage acolo”, a spus el. „Ne pregătim pentru asta de zeci de ani. Dacă va fi necesar, vom răspunde”, a amenințat Lukașenko, adăugând că a vorbit cu președintele rus Vladimir Putin pe acest subiect în timpul unei întâlniri la Sankt Petersburg.
Comentariile lui Lukașenko, fostul șef de colhoz care deține puterea neîntrerupt în Belarus din 1994, a cărui victorie în alegerile prezidențiale din 2019 este contestată de propriul popor, indică o potențială escaladare a războiului din Ucraina, posibil cu o forță comună combinată ruso-belarusă, în nordul Ucrainei, crede Reuters.
Politologul Cristian Pîrvulescu crede că Lukașenko și armata belarusă nu au niciun interes să intervină în Ucraina, pentru că nu au nici forța și nici susținerea internă pentru a o face.
Lukașenko îi este, însă, dator lui Putin pentru susținerea pe care a primit-o de la acesta pentru a se menține la putere, după ce a fost acuzat că a fraudat grosolan alegerile din august 2019, prin care și-a însușit al șaselea mandat consecutiv la conducerea țării.
„Armata belarusă și Lukașenko nu vor o implicare în conflictul ucrainean pentru că riscurile sunt deja foarte mari și nu vor probleme suplimentare în condițiile în care, oricum, opinia publică belarusă nu este nici pe departe o mare susținătoare a războiului din Ucraina. Riscurile de a pierde total controlul puterii la Minsk sunt importante. Belarusul nu este Rusia. Altfel spus, în Belarus pot apărea mișcări de protest și situația poate deveni instabilă”, completează politologul român.
Pe de altă parte, spune politologul, nici Putin nu are nevoie de probleme suplimentare pe care le-ar avea de gestionat la un eventual conflict intern din Belarus, generat de implicarea țării ordonată de Lukașenko în conflictul din Ucraina. „Este de preferat inclusiv pentru Putin să rămână așa, decât să aibă o problemă suplimentară.”
Așadar, declarațiile celor doi par să fie la această oră doar de fațadă, menite să justifice o intervenție sub steag fals, pe care niciunul dintre lideri nu și-o permite.
Însăși relația celor doi este una foarte complicată, explică Cristian Pîrvulescu, chiar dacă Lukașenko rămâne singurul lider din Europa care l-a susținut pe Putin la invadarea Ucrainei.
„Lukașenko l-a tratat foarte multă vreme pe Putin ca pe un politician limitat și răsfățat, așa cum o arată chiar mărturiile lui [Mihail] Saakașvili (fost președinte al Georgiei - n.r.), după o întâlnire a celor trei lideri la Minsk, în care Lukașenko îl persifla pe Putin. La rândul său, Putin l-a disprețuit întotdeauna pe Lukașenko. Doar că situația din Belarus a devenit din ce în ce mai complicată, iar Putin a devenit protectorul lui Lukașenko pentru că nu avea alternativă; alternativa fiind ca opoziția democratică să preia puterea, iar Rusia să piardă orice control asupra Belarusului, ceea ce i-ar limita marja de manevră în Ucraina, unde are nevoie de sprijinul Belarusului”, explică Pîrvulescu.
La rândul său, Lukașenko ar prefera să nu se implice în războiul din Ucraina, pentru că ar avea costuri foarte mari de suportat.
„Neexistând o alternativă la Lukașenko, Putin trebuie să accepte situația, așa că va prefera în continuare să lucreze cu Lukașenko și să aibă câștiguri pas cu pas, de tipul acestei așa-zise înțelegeri defensive privind apărarea Belarusului care poate fi oricând transformată, nu-i așa, într-una ofensivă în momentul în care un atac sub steag fals al Ucrainei împotriva Belarusului ar avea loc”, adaugă analistul.
Dovadă de cât de temeinică este dorința liderilor de la Minsk de a se alia cu Rusia împotriva Ucrainei și cât sunt de coordonate declarațiile lor stă mărturie chiar declarația ministrului belarus al Apărării, care - cu umor involuntar - îi amenință pe cei care vorbesc despre atacarea Ucrainei din Belarus.
Ignorând declarațiile propriului său șef, care anunță masarea trupelor țării sale la granița cu țara vecină, ministrul belarus al Apărării, Viktor Krenin, lansează amenințări împotriva celor care susțin că Belarusul s-ar pregăti să atace Ucraina, ca și cum aceste declarații nu ar fi fost lansate chiar de Lukașenko.
„Vedem că vecinii noștri ucraineni sunt îngrijorați de posibilele acțiuni agresive din partea Forțelor Armate ale Republicii Belarus. Știrile despre presupusele pregătiri pentru un atac din partea noastră continuă. Avem un singur răspuns la asta: nu ne provoca, nu intenționăm să ne luptăm cu tine. Nu vrem să ducem un război nici cu lituanienii, nici cu polonezii sau cu atât mai mult cu ucrainenii. Dacă nici tu nu vrei și dacă nu faci pași greșiți, atunci nu va fi război”, a transmis ministrul, potrivit agenției belaruse Belta.
Apoi, ministrul belarus se lansează într-o cascadă de amenințări cu privire la potențialul atac ucrainean asupra teritoriului său.
„Planurile noastre sunt planuri defensive. În cazul în care suntem atacați. Dacă cel puțin un metru de pământ din Belarus este supus agresiunii. După cum a spus comandantul șef, răspunsul va fi instantaneu și dur. Acesta este motivul pentru care vă avertizăm încă o dată împotriva provocărilor. Nu vrei un război cu noi. Nici noi nu vrem război”, a spus Krenin.
Toate aceste declarații se circumscriu unei intenții „sub steag fals” de a invada Ucraina, mai mult sau mai puțin, dorit, mai degrabă pentru ca Lukașenko să se achite de obligațiile pe care le are la Putin.
Oricum, în cazul în care se implică și mai mult în conflictul din țara vecină, Belarus s-ar putea confrunta cu și mai multe sancțiuni, a declarat marți ministrul francez de externe Catherine Colonna la radioul francez, citată de Reuters.
Și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, cere Beralusului să înceteze cu declarațiile amenințătoare și să nu fie „complice” la război.
Armata belarusă are aproximativ 60.000 de soldați și la începutul anului a dislocat la frontiera cu Ucraina grupuri tactice de batalioane, totalizând câteva mii de persoane.
Duminică, șeful poliției de frontieră din Belarus a acuzat Ucraina de provocări la graniță.
Belarusul a fost folosit ca punct de pregătire pentru invazia rusească din 24 februarie a Ucrainei. Trupe și echipamente rusești au fost trimise în nordul Ucrainei de la baze din Belarus.
