Iranul s-a ocupat zeci de ani asamblând meticulos „axa rezistenței”, o rețea largă de proxy și aliați înarmați împotriva Israelului.
Rețeaua este esențială pentru încercările Iranului de a menține presiunea militară asupra Israelului și de a-și descuraja inamicul să atace direct Republica Islamică.
Însă, pe 7 octombrie 2023, un membru-cheie al axei a lansat un atac transfrontalier mortal asupra Israelului, compromițând axa și lăsând Iranul expus unui posibil război direct cu Israelul.
Hamas, organizație desemnată teroristă de către Statele Unite și Uniunea Europeană, a ucis aproape 1.200 de cetățeni isralieni, cei mai mulți civili, și a luat 251 de ostatici în timpul atacului pornit din Fâșia Gaza.
La un an de la atacul fără precedent, Israelul a slăbit membri cheie ai axei și a adus Iranul foarte aproape de un război total cu Israelul, pe care a încercat să îl evite.
Axa ruptă?
Ca represalii pentru atacul din 7 octombrie, organizația Hamas a fost lovită de bombardamentele aeriene și de invazia terestră a Israelului în Fâșia Gaza.
Războiul devastator al Israelului a dus la moartea a peste 41.000 de palestinieni, cei mai mulți femei și copii, după cum afirmă Ministerul Sănătății condus de Hamas.
Israelul estimează că aproximativ 17.000 de luptători Hamas au fost uciși în Gaza, însă cifra e respinsă de Hamas.
În iulie, Ismail Haniyeh, liderul politic al Hamas, a fost asasinat la Teheran, într-un atac pentru care a fost suspectat Israelul.
Hezbollah, partid politic și grup armat libanez, a tras mii de rachete anul trecut înspre Israel, în semn de solidaritate cu palestinienii.
Organizația șiită, cel mai puternic membru al axei rezistenței, e considerată de către Statele Unite grup teroristă, deși Uniunea Europeană a pus pe lista neagră numai aripa armată a Hezbollah.
Hezbollah a suferit multe înfrângeri în ultimele luni– atacurile israeliene i-au decimat conducerea, i-au degradat capacitățile de luptă și i-au compromis comunicațiile.
Pe 1 octombrie 2024, trupele israeliene au invadat sudul Libanului și au deschis un al doilea front în războiul cu axa rezistenței.
2.000 de kilometri mai spre sud, au fost luați în vizor rebelii Houthi. Aceștia au început imediat după 7 octombrie să lanseze rachete avansate și drone către Israel și au țintit traficul internațional maritim din largul coastelor Yemen.
Aceste acțiuni au făcut ca Houthi să ajungă, în ianuarie, înapoi pe lista americană a teroriștilor. La finalul lui septembrie, valuri de lovituri aeriene israeliene au țintit ținte Houthi din Yemen.
Milițiile pro-iranieni și membrii ai Gărzilor Revoluționare Iraniene au fost și ele lovite de Israel în atacuri în irak și Siria.
Vizarea rachetelor Hezbollah
Ali Alfoneh, senior fellow la Arab Gulf States Institute de la Washington, spune că, lovind în proxy iranieni, Israelul a subminat o componentă majoră a doctrinei de securitate națională a Teheranului.
„Iranul a văzut că una dintre părți, principalul proxy, Hezbollahul libanez, este redus la aproape nimic”, afirmă Alfoneh, care adaugă că acest lucru a limitat foarte mult „ceea ce Hezbollah poate face pentru Iran pe termen scurt”.
Pe 1 octombrie, Iranul a lansat cel mai mare atac din istoria sa asupra Israelului – mișcare văzută ca răzbunare pentru asasinarea de către Israel, cu câteva zile înainte, a liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah.
Alfoneh sugerează că este posibil ca atacul Iranului să fi fost alimentat de îngrijorarea că Israelul a vizat arsenalele de rachete ale Hezbollah. Acestea „pot descuraja Israelul să vizeze infrastructura nucleară a Iranului”.
„Dacă aceste rachete nu mai sunt acolo, lucrurile arată foarte rău pentru Iran”, spune Alfoneh. În plus, Iranul ar fi putut lovi Israelul în speranța că ar putea „distrage atenția Israelului de la Liban”.
„La pământ, dar nu lichidați”
Alți specialiști sunt totuși sceptici cu privește la efectul general al bombardamentelor Israelului împotriva „axei rezistenței”.
„Hezbollah a încasat cu certitudine o lovitură, însă euforia care s-a manifestat în Israel și în unele părți din Washington pare a fi prematură și exagerată”, crede Trita Parsi, cofondator al Quincy Institute for Responsible Statecraft din Washington. „Axa poate că e la pământ, dar e departe de a fi lichidată”.
Hamidreza Azizi, de la German Institute for International Security Affairs, spune că Hamas, milițiile sprijinite de Iran din Siria și, într-o orarecare măsură, Hezbollah, au fost slăbiți în ceea ce priveste armanementul și personalul.
Dar, afirmă el, acest lucru nu se aplică axei rezistenței în ansamblu. În cazul Hezbollah, Azizi spune că grupul dispune de o forță de muncă semnificativă, care totalizează aproximativ 100.000 de luptători.
În plus, el menționează că Hezbollah a folosit cu moderație cele mai puternice rachete balistice împotriva Israelului.
Rebelii Houthi, între timp, au lansat deja rachete balistice foarte performante și sunt cel mai puțin afectați de atacurile israeliene.
Cel mai mare impact, afirmă Hamidreza Azizi, a fost asupra comandamentului și structurii de coordonare a „axei rezistenței”, mai ales ca urmare a asasinării de către Israel a liderului Hezbollah, care „se ocupa de coordonarea tuturor acestor grupuri”, inclusiv de antrenamente și recrutare.
Articol publicat inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
