La o săptămână după alegerile prezidențiale din Rusia din 2018, 600 de persoane, printre care mulți copii, au murit într-un incendiu la un mall aglomerat din Siberia.
La cinci zile după încheierea votului prezidențial din acest an, oameni înarmați îmbrăcați în camuflaj au deschis focul într-o sală de concert de la marginea Moscovei, ucigând cel puțin 133 persoane. Atac a fost revendicat de gruparea militantă Stat Islamic.
Kremlinul îl consideră pe președintele Vladimir Putin drept ceva apropiat de un salvator, un lider puternic care a adus stabilitate și securitate în urma haosului creat de căderea Uniunii Sovietice.
Evenimentele cu victime în masă care i-au marcat cei aproape 25 de ani ca președinte sau prim-ministru -și imaginile recurente cu explozii, flăcări și victime neajutorate, disperate să scape de rău - toate subminează grav această narațiune.
În schimb, spun analiștii, ele spun povestea unui lider al cărui accent pe protecția și prelungirea propriei puteri sunt în detrimentul securității oamenilor.
Criticii lui Putin spun că, la mai bine de trei decenii de la dispariția Uniunii Sovietice, Rusia rămâne o țară în care statul își pune propriile interese mult mai presus de cele ale cetățenilor săi.
Cel mai mare exemplu este războiul împotriva Ucrainei: înainte de invazia pe scară largă din februarie 2022, când Rusia aduna zeci de mii de soldați la graniță și Statele Unite avertizau că atacul ar putea începe oricând, toți observatorii au prezis că Putin se va abține, pentru că un atac masiv ar dăuna securității Rusiei, nu o va îmbunătăți.
Odată cu invazia pe scară largă a Ucrainei, a avut loc o intensificare dramatică a reprimării societății civile, a disidenței și a vocilor independente, care a început cu mai bine de un deceniu mai devreme, înainte de revenirea lui Putin la președinție în 2012, după un mandat de prim-ministru.
Guvernul a calificat o gamă largă de grupuri pașnice și chiar organizații inexistente drept „extremiste”, de la organizațiile politice și anticorupție interzise precum cea a regretatului lider al opoziției Alexei Navalnîi, până la ceea ce statul descrie în mod incorect drept „mișcarea socială internațională LGBT”. I-a judecat și condamnat pe criticii războiului din Ucraina la ani de închisoare.
Acest lucru face Rusia extrem de vulnerabilă în fața extremiștilor adevărați, spun analiștii, precum și la dezastrele mortale în care corupția și neglijența provoacă sau exacerbează efectele accidentelor evitabile, cum ar fi incendiul de la mall-ul Zimnaya Vishnya din orașul siberian Kemerovo, din martie 2018, la șapte zile după ce Putin a fost declarat câștigătorul alegerilor prezidențiale.
„Serviciile de informații sunt concentrate pe investigarea politică și intimidarea cetățenilor. Ele nu își îndeplinesc responsabilitatea directă de a proteja societatea de amenințări reale”, a scris observatorul politic rus Dmitri Kolezev pe X, fostul Twitter.
„Un eșec gradios”
Atacul din 22 martie 2024 de la sala de concerte Crocus City Hall din suburbiile Moscovei „pare un eșec grandios” din partea statului, a scris el. „Se cheltuiesc sume fantastice de bani pe securitate, dar, în realitate, această securitate nu este oferită.”
În diferite circumstanţe, opoziţia politică şi jurnaliştii independenţi ar pune presiune asupra guvernului cu privire la această problemă, urmărind să se asigure că forţele de securitate îşi fac treaba şi că banii nu sunt cheltuiţi greşit, a scris Kolezev. „Din păcate, niciunul dintre aceste grupuri nu are acces la televiziunea națională, unde ar putea vorbi destul de tare despre asta.”
Cu alte cuvinte, în loc să servească drept control asupra autorităților statului, aceste grupuri sunt vânate de serviciile de securitate.
„Personalul de securitate rus a fost instruit să caute la «amenințări» specifice, importante din punct de vedere politic”, a scris Andras Toth-Czifra, membru al Programului Eurasia la Institutul de Cercetare a Politicii Externe din SUA, adăugând că „datorită resurselor/ constrângerilor /timpului/forței de muncă au o capacitate mai mică de a privi și de a preveni amenințările reale.”
Odată ce a avut loc un atac sau un accident mortal, strategiile și tacticile aplicate de autoritățile ruse au exacerbat frecvent efectele acestuia, determinând rudele victimelor să acuze guvernul lui Putin de insensibilitate sau neglijență.
Reacția lentă a lui Putin la dezastrul submarinului Kursk în timpul primului său an de mandat este un exemplu, iar experții spun că răspunsurile greșite la atacul teatrului Nord-Ost din Moscova în 2002 și criza ostaticilor școlii Beslan din Osetia de Nord din 2004 au crescut numărul victimelor.
Predominanța priorităților statului și ale conducătorilor săi de rang înalt asupra intereselor cetățenilor nu este o problemă nouă: se întinde încă din epoca sovietică și din epoca țaristă și este un fenomen despre care dizidenții, activiștii pentru drepturile și politicienii din opoziție spun că trebuie să fie invers dacă Rusia și oamenii săi vor să prospere.
Dar criticii de la Kremlin spun că aceasta a devenit mai pronunțată pe măsură ce guvernarea lui Putin s-a prelungit.
Printre altele, ei indică războiul din Ucraina, care a provocat sute de mii de victime rușilor chiar și în vremea lui Putin, asigurându-i un nou mandat de șase ani, despre care oponenții și analiștii spun că a fost un vot strict controlat, cu milioane de voturi falsificate. Vladimir Putin a folosit alegerile pentru a se portretiza ca liderul indispensabil al unei țări profund unite.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
