Prim-ministrul Armeniei, Nikol Pashinian, se confruntă cu cea mai serioasă provocare din cei șase ani de când e la putere. Provocarea vine dintr-o direcție neașteptată: dinspre biserică.
Bagrat Galstanian, înalt oficial al bisericii din regiunea Tavush - de la granița cu Azerbaidjanul, a reușit acolo unde mulți politicieni din opoziție au eșuat înaintea lui: să canalizeze furia publicului către seria catastrofală de pierderi militare și concesii ale Armeniei către inamicul său, Azerbaidjan.
După ofensive repetate, între 2020 și 2023, Azerbaidjanul a reușit să preia Nagorno-Karabah, ceea ce a dus la capitularea conducerii armene locale și la exodul a peste 100.000 de etnici armeni.
Galstanian a trecut la acțiune după anunțul lui Pashinian din 19 aprilie - că va permite Azerbaidjanului să preia controlul asupra mai multor părți din regiunea Tavush, pe care armenii le controlau de la primul război dintre cele două părți, în anii 1990.
De atunci, marșurile antiguvernamentale ale lui Galstanian din Erevan au adunat din ce în ce mai mulți oameni - mai mulți chiar decât cei atrași de Pashinian însuși în timpul Revoluției de Catifea din 2018, momentul care l-a propulsat la putere.
Cel puțin pentru moment, e puțin probabil ca Galstanian să-și facă propria revoluție și să-l înlăture pe Pashinian de la putere, având în vedere slăbiciunea opoziției politice din parlament. Dar apariția sa surprinzătoare pe scena politică a oferit un punct focal fără precedent pentru mulți armeni sătui de Pashinian și neîncrezători în restul instituțiilor politice ale țării.
Preot popular
Arhiepiscopul în vârstă de 53 de ani are un background eclectic pentru un oficial bisericesc. A fost educat în Marea Britanie și Canada și a slujit ca primat (cel mai înalt oficial al bisericii) pentru dieceza canadiană a Bisericii Apostolice Armene.
Spre deosebire de mulți preoți, el este în atenția publică de mult timp; a fost primul șef al departamentului de media al bisericii și, după ce a devenit primat al eparhiei din Tavush, cea mai nord-estică regiune a Armeniei, a devenit cunoscut pentru activitatea sa socială concentrată asupra comunităților din jurul graniței acelei regiuni cu Azerbaidjan.
Un cor de copii condus de el, care a interpretat un mix de piese ale trupei Queen, a atras atenția chitaristului trupei, Brian May, care a urcat pe scenă alături de tinerii cântăreți, la un festival din 2022.
Inițial, Galstanian părea a fi un susținător al lui Pashinian. Într-un interviu din 2019, el a atribuit scăderea violenței transfrontaliere în zona Tavush schimbărilor aduse de Revoluția de Catifea.
Dar, din 2020, a început să i se opună din ce în ce mai mult lui Pashinian. Arhiepiscopul a vorbit la un miting din 2022 organizat de opoziție.
Galstanian nu a rămas singur în opoziția sa: eforturile lui Pashinian de a reduce puterea bisericii în Armenia l-au făcut nepopular în rândul liderilor religioși. Iar eforturile sale de a ajunge la un acord de pace cu Azerbaidjan după pierderile din războiul din 2020 au adâncit opoziția bisericii.
„În prezent, nu există nicio relație între biserică și guvern. Pur și simplu nu există”, a spus Galstanian într-un interviu din 2023 pentru Eurasianet. „Pentru biserică, abordarea autorităților pentru rezolvarea conflictului, care se rezumă la recunoașterea Artsakh [un nume armean pentru Nagorno-Karabah] ca parte a Azerbaidjanului, este inacceptabilă”.
Dând pământ Azerbaidjanului
Galstanian a condus mai întâi proteste chiar în Tavush, în satele care au fost afectate de transferul de teritorii dintre armeni și azeri. Apoi, la începutul lunii mai, a pornit într-un marș de șase zile către Erevan.
În capitală, el a organizat o serie de mitinguri -- la cel mai mare, cel de pe 9 mai, au participat 30.000 de oameni -- și a avut întâlniri cu diferite grupuri-- artiști, medici, studenți -- pentru a aduce în mișcare mai mulți oameni.
Arhiepiscopul nu s-a exprimat clar cu privire la alte revendicări în afara demisiei lui Pashinian și înlocuirea sa cu un „guvern de reconciliere”. Vorbește la mitingurile sale purtând sutană de preot și o cruce mare la gât, iar sloganul său principal este „Armean, Armenia, Patrie, Dumnezeu”.
Mișcarea a atras un sprijin larg, și nu numai de la opozanții vechi ai lui Pashinian din fostul regim al lui Serzh Sarkisian și Robert Kocharian. Partidele mentorului politic al lui Pashinian, fostul președinte Levon Ter-Petrossian, și fostul său aliat, Edmon Marukian, îi aprobă acțiunile. A primit sprijin și din partea organizației pro-occidentale Sasna Tsrer și a fost lăudat de presa rusă pro-Kremlin.
Sprijinul rus și al fostului regim a atras acuzații din partea oficialilor guvernamentali - arhiepiscopul este doar un pion într-un joc mai mare. În realitate, forțele mai puțin populare merg pe sprijinul lui Galstanian, spune Benyamin Poghosian, de la think tank-ul APRI Armenia din Erevan.
Succesul lui Galstanian se datorează faptului că „nu este o figură politică”, având în vedere neîncrederea larg răspândită a armenilor față de politicienii de orice tip, afirmî Poghosian. „El poate juca rolul acestei scântei, măcar pentru a începe să miște ceva”.
Dar nu este probabil că va putea replica succesul lui Pashinian din 2018 în a folosi protestele în masă pentru a forța guvernul să demisioneze.
Galstanian pare să nu aibă un plan, nici măcar unul pe termen scurt, crede analistul politic din Erevan Hrant Mikaelian.
La mitingul din 9 mai, Galstanian a anunțat că Pashinian are la dispoziție o oră să demisioneze. Termenul limită a trecut fără măcar un răspuns din partea Pashinian. A fost un pas greșit, dezvăluind natura ad-hoc a eforturilor lui Galstanian și făcându-l să „piardă din elan”, spune Mikaelian. "Nu a existat un plan de acțiune alternativ. Dacă demisionează? Dacă nu o face?".
Galstanian s-a întors la Tavush, dar plănuiește un alt miting mare la Erevan, pe 26 mai.
În prezent, opoziția nu are voturi pentru a începe procedura de demitere împotriva lui Pashinian. Un scenariu mai probabil este acela că Galstanian ar putea fi proiecția unei mișcări care va contesta următoarele alegeri, programate pentru 2026, a spus Poghosian. (Ca dublu cetățean canadian-armean, el nu este eligibil să fie el însuși prim-ministru, deși a discutat posibilitatea de a încerca să rezolve această restricție.)
Deocamdată, însă, „dacă scopul este schimbarea guvernului înainte de 2026, nu văd cum este posibil în mod realist”, a spus Poghosian.
Acest articol a fost publicat inițial pe rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
