Sub pretextul protejării unei plantații de puieți de plop, pădurea Letea a fost împrejmuită acum câțiva ani cu două rânduri de gard, într-o afacere controversată.
„În loc să fie împrejmuită însăși plantația ce se dorea a fi protejată de sălbăticiuni, au fost luați captivi caii și celelalte vietăți din pădure, supuse acum însetării”, a declarat, vineri, 12 august, pentru Europa Liberă, un localnic.
Sălbăticiunile, printre care și „caii liberi”, unici în Europa, sunt captive după două rânduri de gard, din care unul făcut cu stâlpi de beton, material de construcție interzis într-o rezervație naturală. În condițiile secetei de anul acesta, animalele nu mai au acces la apă.
Cel care a preluat afacerea împrejmuirii pădurii Letea era chiar de la Ocolul Silvic, în subordinea căruia se află pădurea, fără prea mari temeri privind conflictul de interese.
Grișa Ivanov, inginer silvic și angajat al Romsilva, la Direcția Silvică Tulcea, șef al Ocolului Silvic Rusca și-a făcut un ONG (Asociația Danubiu) prin care a preluat afacerea de două milioane de euro a împrejmuirii pădurii, scria în urmă cu trei ani publicația Cațavencii.
Al doilea rând de gard care înconjoară cele 5.300 de hectare de pădure este din sârmă ghimpată.
De altfel, acesta a și provocat răni unui mânz, abia fătat, evadat alături de familia sa de cinci cai în căutare de apă și care așteaptă intervenția salvatoare a unui veterinar de la Vier Pfoten, plecat din țară, ne povestește localnicul.
Localnicii și turiștii spun că împrejmuirea pădurii este lipsită de sens pe partea ei de vest, unde duce la lacul Merhei de unde sălbăticiunile s-ar mai putea adăpa.
Dacă în apropiere de sat ar mai exista o noimă, pentru ca animalele oamenilor să nu intre în pădure, în partea dinspre lac împrejmuirea pădurii se dovedește a le fi fatală sălbăticiunilor din pădure, lipsite de orice sursă de apă.
În acest timp, turiștii și iubitorii de animale care au semnalat situația autorităților, sunt plimbați de la primărie la conducerea Rezervației Deltei Dunării și invers. De circa o lună, caii de la Letea, dar și celelalte sălbăticiuni din pădure, sunt supuse exterminării prin însetare.
Cele două adăpători, doar două pentru o pădure pe 5.300 de hectare, au secat.
Una dintre ele mai are, vineri, 12 august, ceva urme de noroi, în amintirea apei de odinioară.
Declarații contradictorii
Directoarea rezervației, Viorica-Fănica Bîscă, susține că ar fi intervenit.
„A fost nevoie de o intervenţie, aşa încât pânza freatică să fie adusă la suprafaţă, iar caii să se poată adăpa", declara în urmă cu trei zile, pentru Agerpres, directoarea executivă a ARBDD, Viorica Fănica Bîscă.
Imaginile de la fața locului și declarațiile localnicilor și ale turiștilor o contrazic flagrant.
Vineri dimineață, ambele adăpători erau la fel de secate cum erau și în ziua declarației doamnei Bîscă, care s-a declarat jignită atunci când am întrebat-o dacă își menține declarația în care susține că a intervenit și a remediat situația.
În fața întrebărilor despre pericolul morții prin însetare, care ar fi cu adevărat o catastrofă pentru ecosistem, doamna Bîscă ne-a trimis la conducerea rezervației, al cărei guvernator, Teodosie Gabriel Marinov, nu a răspuns până la ora publicării acestui articol nici la telefon și nici la întrebările transmise prin mail.
De câteva ori pe zi, caii trec pe la cele două adăpători în care găsesc doar urme de noroi.
Pădurea are 5.300 de hectare, din care 3.000 perimetru îngrădit. În acest perimetru sunt doar două adăpători: la poarta 1 și la poarta 2. Ambele sunt secate de circa o lună, spun localnicii și turiștii care au ajuns în zonă.
„N-a distrus nimeni ecosistemul: nici imperiul otoman. Acum, doamna Bîscă spune că distrugem ecosistemul dacă facem aceste două adăpători și să așteptăm să plouă, când în 2019-2020 nu a plouat deloc. Mii de șacali extermină fauna zonei - găinile oamenilor, vițeii, mieii – iarna mai ales, dar doamna Bîscă spune că nu este, încă, o problemă. Nu mai vedem șarpe, broască țestoasă, iepuri, fazani. Și doamna spune că nu, că e în limita bunului simț”, a declarat pentru Europa Liberă unul din localnici, care dorește să nu îi fie publicat numele.
Primarul din CA Rosetti, Antonel Pocora, care are în dotare un buldoexcavator, cu care situația ar putea fi rezolvată în doar jumătate de oră, iar adăpătorile ar putea fi mărite încă jumătate de metru în adâncime, pentru ca apa să pătrundă din pânza freatică, ne-a declarat că nu e atribuția sa, ci responsabilitatea Rezervației Deltei Dunării să intervină.
Pădurea Letea este monument al naturii cu regim de protecție integrală și intervenția cu orice mijloace în teritoriul strict protejat este interzisă, fără aprobarea autorităților de mediu, ne-a spus primarul Pocora.
Iar administrarea pădurii intră în competența Ocolului Silvic Tulcea (adică cei care au împrejmuit pădurea cu două rânduri de gard de două milioane de euro, în loc să împrejmuiască pepiniera pe care voiau să o protejeze) în timp ce intervenția pe teritoriul pădurii trebuie aprobată de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) – adică de conducerea rezervației, spune primarul.
Mai mult, primăria a solicitat Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, încă din 22 iulie, să intervină legal pentru rezolvarea situației, iar pe 27 iulie conducerea rezervației i-a transmis că „va delega o persoană care se va deplasa în zonă pentru identificarea și aplicarea unor soluții în vederea rezolvării situației create.”
De atunci nu a avut loc nicio intervenție, așa cum o arată și adăpătorile din pădure. Astăzi, vineri, 12 august 2022, situația era neschimbată.
Disperați de mila cailor și a vietăților care nu au apă de peste o lună, turiștii au strâns bani pentru motorina necesară lucrării de lărgire a adăpătorilor, pentru ca autoritățile să nu se poată prevala de lipsa banilor pentru efectuarea acestei atât de simple lucrări.
„E suficient să sape doar jumătate de metru, până intră apa de la pânza freatică”, ne-a spus un localnic, cunoscător al situației.
Conducerea rezervației Biosfera Delta Dunării a primit zeci de sesizări de la turiști și de la Asociația de protecție a animalelor Arca, al cărei președinte, Kuki Bărbuceanu (ex-Vier Pfoten), a fost artizanul salvării cailor de la Letea, din mai 2011.
Vineri, 12 august, localnicii spun că pe partea de vest mirosea intens a hoit. Adică acolo unde sălbăticiunile mergeau să se adape în lacul Merhei. Acum, accesul spre lac este restricționat prin cele două rânduri de gard.
În urmă cu niște ani, disperat de soluția autorităților, „care au închis sălbăticia în pușcărie”, Ivan Patzaichin a plătit doi băieți să deschidă gardul în partea dinspre lac pentru ca sălbăticiunile să se poată adăpa în lac, povestește alt localnic. Între timp, gardul a fost „reparat” cu vigilență.
Cel mai probabil animalele încep să moară de sete, cred localnicii despre mirosul de cadavru, atunci când nu recurg la gesturi disperate, precum familia mânzului, rănit cel mai probabil atunci când a evadat prin gardul de sârmă ghimpată, și mâncat acum de viermi pe viu.
De altfel, despre acest pericol scria și Kuki Bărbuceanu în solicitarea sa adresată ARBDD.
„În acest moment groapa (adăpătoarea - n.r.) este complet secată iar animalele, în căutarea apei, vor migra în alte zone ale pădurii, iar cele deja afectate probabil că vor muri”, avertizează Kuki Bărbuceanu în solicitarea sa transmisă ARBDD pe 26 iulie.
Prima tentativă de exterminare a cailor de la Letea
În primăvara anului 2011, o firmă a cumpărat ceva ce nu era de vânzare: 54 de cai sălbatici de la localnicii din Letea, fără ca aceștia să fie proprietarii lor. Caii erau liberi și trăiau în sălbăticie, dar oamenii au decis că sunt o simplă marfă. „Cu furci și bâte, au fost înghesuiți în 'camionul groazei' și duși spre abator”, relatează Vier Pfoten despre momentul cu pricina, din mai 2011.
Sub pretextul că sunt infectați cu anemie infecțioasă ecvină, caii urmau să fie uciși, iar carnea lor exportată.
Despre cruzimea și barbaria cu care au fost prinși și încarcerați, a relatat Vier Pfoten în documentarul său de la acea vreme, în care stau mărturie imagini terifiante cu sălbăticiunile rănite și abuzate, cu o cruzime greu de imaginat în secolul XXI.
Caii au fost salvați în ultimul moment de la sacrificare prin mobilizarea a mii de iubitori de animale. Pentru o vreme, părea că sunt în siguranță.
