Linkuri accesibilitate

Ce impact ar avea în România absența gazului rusesc?


Gazul rusesc importat de România s-ar putea opri, din cauza negocierilor ruso-ucrainene.

Probabilitatea ca România să nu aibă destul gaz natural la iarnă, în condițiile în care Rusia și Ucraina nu vor bate palma pe un nou acord de tranzit înainte de finalul lui 2019, este calificată în documentele oficiale drept „medie” și cu impact „major”. Cu o capacitate de 2 ori mai mică de stocare a gazelor decât Ungaria, se poate ca Bucureștiul să fie nevoit să apeleze la Budapesta pentru gaze, la prețuri ridicate.

România și-a dublat, în 2019, importurile de gaz, ajungând să cumpere din exterior în jur de 20% din necesarul de consum, după introducerea ordonanței de urgență 114 și a replicii marilor producători de gaz, precum OMV Petrom, care au decis să își reducă producția, pentru a-și proteja investițiile. Principala sursă de gaz de import este Rusia. Deși în luna iunie raportul Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE) arăta că România importă gaz în proporție de aproape 100% din Uniunea Europeană, în realitate gazul respectiv este tot de proveniență rusească, doar că este vândut de companii sau state UE.

În condițiile în care Rusia și Ucraina negociază prelungirea acordului de tranzit al gazelor rusești către Europa, care expiră pe 31 decembrie 2019, în această iarnă România riscă să se trezească cu un deficit de gaze din import, pentru că este probabil că negocierile ruso-ucrainene nu se vor finaliza la timp, din cauza diferendelor politice.

Ana Otilia Nuțu, expert în energie, consideră că în aceste condiții „probabil că, în vârful de iarnă, vom fi nevoiți să cumpărăm ceva gaz din depozitele Ungariei. Întrebarea este la ce preț”.

„Întrebarea este cât ar putea dura această eventuală întrerupere a importurilor. Este foarte probabil ca Rusia și Ucraina să nu ajungă la un acord până la 31 decembrie, pentru că rușii vor să facă un acord de tranzit doar pe un an – ei speră să termine Nord Stream 2 și Turkish Stream și să poată ocoli Ucraina într-un an sau doi. Ucraina ar vrea un acord pe termen mai lung, de 5-10 ani, ca să aibă garanția că nu vor fi ocoliți de tot cu tranzitul. UE încearcă să îi facă să ajungă la o înțelegere. S-ar putea întâmpla ca la începutul anului să nu existe un acord și să nu mai treacă gaz prin Ucraina. Ei și-au făcut rezerve de gaz, alte țări cum este Ungaria și-au crescut și ele rezervele”, explică Ana Otilia Nuțu pentru Europa Liberă.

Pentru a contracara această situație, România se bazează pe stocurile de gaze înmagazinate în subteran, care sunt stabilite prin hotărâre de Guvern să fie, la 1 noiembrie, de aproximativ 2,25 miliarde metri cubi de gaze. Rezervele sunt însă la limită. Surse din Ministerul Energiei au explicat pentru Europa Liberă că autoritățile au prevăzut o înmagazinare de gaze cu 10% mai mare decât anul trecut, pentru iarna 2019-2020.

Ministerul Energiei estimează un consum de 1,95 miliarde metri cubi de gaz doar pentru centralele termice și termoelectrice, în perioada noiembrie 2019-martie 2020. La acesta se adaugă însă și consumatorii casnici care consumă lunar iarna peste 0,5 miliarde de metri cubi de gaz. În luna ianuarie 2019, casnicii au consumat circa 650 milioane metri cubi de gaz, conform raportului lunar al ANRE.

Spre deosebire de Ungaria, capacitatea României de înmagazinare de gaze naturale este redusă, de 2 ori mai mică. Dacă România poate stoca în cele 6 depozite ale sale doar puțin peste 3 miliarde de metri cubi de gaz, Ungaria are depozite în care intră 6,3 miliarde de metri cubi și în 2019 a planificat să și le umple 100%, tocmai pentru a preveni o eventuală criză ruso-ucraineană, dar și pentru a avea de unde vinde unor eventuali clienți aflați în nevoie urgentă, precum România.

Sistarea gazului rusesc, scenariu de risc cu impact major pentru România

În Planul de acțiuni preventive privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale, adoptat de Guvern în februarie 2019, sunt descrise cinci scenarii de risc pentru securitatea energetică a României, în domeniul gazelor: „defecțiuni pe direcțiile de transport din import”, „defecțiuni tehnice în Sistemul Național de Transport”, „dezechilibre în activitatea de înmagazinare a gazelor naturale”, „condiții meteo extreme” și „sistarea furnizării de gaze naturale din Federația Rusă către UE”.

Al cincilea scenariu, cel legat de gazul rusesc care vine în UE via Ucraina, este calificat în documentul respectiv ca având o probabilitate medie (doar două din cele cinci scenarii au acest grad, restul sunt calificate cu probabilitate scăzută), un impact major și un risc „politic/comercial”.

Scenariul Guvernului român arată că deficitul de gaze pentru aprovizionare ar fi zero, dacă sunt condiții normale de iarnă, cu temperaturi medii de -5 grade, dar poate ajunge la un deficit de maximum 11 milioane de metri cubi pe zi (adică peste 300 de milioane într-o lună), dacă temperaturile medii scad la -15 grade. Termenul luat în calcul pentru sistarea gazelor din Rusia este de 30 de zile.

Dacă acest scenariu devine realitate, documentul arată că România are la dispoziție mai multe soluții: să extragă gaze din depozitele de înmagazinare, să producă energie pe combustibil alternativ (păcură, gaze de furnal) și surse regenerabile, să întrerupă livrarea de gaze către consumatorii comerciali sau să „aplice măsuri care nu au la bază mecanismele pieței”.

Pentru a preveni un astfel de scenariu, România ar trebui, printre altele, să identifice surse alternative de import de gaz, să asigure stocuri alternative de gaz, să încheie contracte care vizează securitatea aprovizionării cu gaz sau să își facă depozite strategice de gaz, lucru pentru care ar fi nevoie de o inițiativă legislativă, mai arată documentul guvernamental.

Cum a ajuns România în urma Ungariei și Bulgariei, pe piața gazelor

Vasile Iuga, fost partener și șef al PricewaterhouseCoopers în România, arăta la finalul lunii septembrie, la lansarea „Barometrului Securității Energetice”, cum vecinii României au știut să joace mai bine cartea energiei, în pofida faptului că plecau cu handicapuri mult mai mari în acest domeniu.

„Noi după 1990, am trăit cu iluzia că peste noapte putem deveni un hub energetic, că doar acesta este destinul nostru în regiune. În aceeași perioadă, Ungaria, slab înzestrată cu resurse energetice față de România, prin politici publice inteligente, urmărite dincolo de ciclurile electorale și de cine este la guvernare, a reușit să își îmbunătățească semnificativ securitatea energetică. Ungaria are un consum anual de circa 11 miliarde de metri cubi, comparabil cu România, care este din import în proporție de două treimi. Dar capacitatea interconectorilor Ungariei este de 24-25 de miliarde mc pe an, iar Ungaria dorește să își contruiască interconectori cu toți cei șapte vecini pe care îi are. Capacitatea interconectorilor noștri este de 14-15 miliarde mc pe an, 90% cu o singură sursă – Medieșul Aurit și Isaccea, care înseamnă interconectare doar cu Ucraina. Stăm mai prost decât Ungaria”, a explicat Iuga.

De cealaltă parte, Bulgaria, „pe care uneori am avut tendința să o tratăm cu superioritate pe zona de energie, dependentă de importuri de gaz din Federația Rusă, prin politici inteligente, se poziționează mai aproape de marile coridoare energetice decât noi”.

Marele handicap al României în domeniul energetic, considera Vasile Iuga, este că „marile coridoare și culoare energetice ne ocolesc. În vechea paradigmă, geografia era destin. În noua paradigmă, operăm într-o lume în care conectivitatea este destin. Statele încearcă prin conectări de fluxuri economice, energetice, financiare, umane, de infrastructuri să își treacă prin teritoriul lor o parte cât mai mare din lanțurile de valoare economice. Noi suntem izolați de marile fluxuri, care înseamnă o vulnerabilitate. Rolul tău la masa deciziilor este mult mai mic”.

Facebook Forum

Multimedia

Ce cred parlamentarii români despre diurna șefului AEP?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:19 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG