Linkuri accesibilitate

Noul val de investiții rusești în România


Raportul „Kremlin Playbook”: afacerile rusești au tendința să acapareze economii, folosind ca lubrifiant corupția.

Într-o țară bine ancorată în NATO și UE, cu o retorică ostilă Moscovei la nivel înalt, investițiile rusești pătrund cu greu, însă o fac mai ales prin firme intermediare europene. Cel mai nou val – vagoanele și motoarele de locomotive de la Transmashholding sau sistemele de iluminat LED de la Enercom, firmă care ar ținti și proiecte de mutare a infrastructurii telecom din aer în subteran. Mai sunt aceste investiții niște „pioni pentru Kremlin”, ca în alte țări din Europa de Est, sau vin în România pentru a se bate în piață cu afacerile occidentale, profitând de slaba guvernare și de corupție?

„Nimeni nu mai vrea să facă afaceri cu rușii”, spune râzând un fost președinte al Camerei de Comerț Româno-Ruse, organizație intrată în inactivitate, de când UE și SUA au impus sancțiuni economice Federației Ruse, în urma anexării Peninsulei Crimeea. Totuși, rușii vor să facă afaceri în România, iar ce a mai rămas din marile lor investiții, existente aici din anii 90-2000, pe când România arunca la privatizare hălci strategice din vechea sa industrie comunistă, merge pe profit. Noul val de investiții rusești se confruntă, însă, cu un climat în general potrivnic, într-o țară ca România - membră NATO și UE, care stă cu un ochi la trecutul său comunist, din umbra URSS, și cu celălalt la parteneriatul strategic cu SUA, care funcționează fără probleme.

Tudor Afanasov, un tânăr român de etnie rusă lipoveană, născut lângă Suceava, care conduce Camera de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă, asociația care a preluat, practic, activitatea Camerei de Comerț româno-ruse și care ține legătura între oamenii de afaceri ruși și România, povestește însă pentru Europa Liberă că afaceriștii ruși vor încă să vină în România.

„Mediul politic face ce știe el mai bine, să vorbească foarte mult și să zică nu. Noi în această perioadă nu ne-am lăsat intimidați de discursurile politice, am înțeles că ei trebuie să își facă treaba lor, dar nici nu puteam privi nepăsători cum partenerii noștri europeni, care ne îndeamnă să menținem sancțiunile la adresa Federației Ruse, dezvoltă afaceri de miliarde. Mediul de afaceri nu este dezvoltat, din cauza retoricii existente în piață. Dar noi nu am speriat doar investitori ruși, hai să ne uităm ce investiții mari am reușit noi în ultimii ani să atragem în economia românească”, spune Tudor Afanasov, pentru Europa Liberă.

„Aceste relații au și o dimensiune politică”, consideră profesorul Gheorghe Zaman, președintele Institutului de Economie Națională al Academiei Române, care a condus acum 10 ani Camera de Comerț Româno-Rusă.

Profesorul amintește de efectul asupra afacerilor, produs de cele mai dure ciocniri retorice cu Rusia, din vremea fostului președinte Traian Băsescu: „În momentul în care am avut un președinte care a spus că Marea Neagră este lac rusesc sau același personaj care a spus că între România și Federația Rusă sunt probleme ireductibile, acestea sunt gafe care costă foarte mult România, pentru că în termeni diplomatici asta înseamnă că cele două țări sunt pe poziții de confruntare, conflict, ceea ce nici nu era adevărat”.

Investitorii ruși nu s-au speriat însă chiar de tot și, conform lui Tudor Afanasov, au încă planuri în România, care s-ar ridica la peste 600 de milioane de dolari. Ele se adaugă marilor investiții rusești prezente deja în România.

  • grupul rusesc Transmashholding, care lucrează în Rusia și cu germanii de la Siemens, vor să intre pe piața din România în această vară, în domeniul feroviar, pentru a fabrica locomotive electrice și pe gaz, dar și utilaje de cale ferată, pentru întreținerea căilor ferate. Ei s-au înscris deja la licitația pentru trenurile de metrou care vor circula pe Magistrala 5, în valoare de peste 250 de milioane de euro. De asemenea, rușii de la Transmashholding ar intenționa să producă și motoare pentru locomotive, vizând un parteneriat cu Electroputere Craiova, fabrică unde francezii de la Alstom, care dețin acțiuni la Transmashholding, au mai lucrat. Grupul ar viza, conform lui Afanasov, și participarea la licitația de până la un miliard de euro, anunțată de Autoritatea Feroviară Română, pentru achiziția de până la 80 de trenuri electrice regionale și suburbane. Transmashholding este deținut de mai mulți afaceriști ruși, iar compania franceză Alstom are o participație de 20%, conform Vedomosti. Printre proprietari se numără miliardarii ruși Iskander Mahmudov și Andrei Bokarev.
  • grupul rusesc Enercom, care produce tehnologie LED, ar fi interesat să vină în România să producă lămpi LED, dar și să participe la proiectele de mutare a infrastructurii de comunicații electronice, din aer, în subteran, pe fibră optică. Enercom ar urma să intre în România cu un partener din Italia.
  • două mari companii rusești de tractoare și utilaje agricole vor să intre prin România, pe piața din Europa, existând discuții pentru alegerea unei platforme de construcție în România. La expoziția agricolă din Călărași, din luna mai, a participat compania rusească de utilaje agricole Belagromash Service.
  • o companie rusă din domeniul medical ar viza o investiție de circa 150 de milioane de euro în România.
  • alte investiții de care rușii ar fi interesați: producerea de armătură din fibră de sticlă sau dezvoltarea unei proteine naturale pentru hrănirea animalelor.
  • în luna iunie, gigantul IT rusesc Yandex a lansat în România platforma de transport de tip e-hailing Yango, la concurență cu Uber și Bolt.

Ruși în haine de olandezi sau ciprioți. De ce apelează Rusia la „proxy” în afacerile din România?

Epoca privatizărilor strategice din economia României a apus, iar odată cu ea și năvala marilor investitori-rechin dinspre Rusia.

În România, există în mod oficial înregistrate 277 de firme cu acționariat din Federația Rusă, iar 208 au administratori din Rusia, conform unei statistici solicitate de Europa Liberă la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Este o cifră infimă, raportată la totalul celor peste 950.000 de firme active în România. La finalul lunii iunie 2019, în România erau 538 de firme cu capital din Rusia (peste 32 de milioane de euro), adică 0,23% din totalul de peste 224.000 de firme cu capital străin, din România. Primele locuri, după capitalul subscris, sunt ocupate de Olanda, Austria, Germania, Cipru și Italia, iar SUA sunt abia pe locul 14, conform unei statististici a Registrului Comerțului. În ce privește investițiile străine directe în România, Rusia nici măcar nu figurează în statisticile Băncii Naționale a României, pentru că acestea sunt prea mici.

Relația cu Rusia, în bani

Balanța comercială dintre România și Rusia este dezechilibrată cu un scor de 3 la 1 în favoarea Rusiei: în 2018, România a exportat de circa un miliard de euro în Rusia și a importat de 3 miliarde de euro. În 2018, volumul comerțului româno-rus a crescut cu 25%, însă reprezintă o parte infimă – 2%, din volumul comerțului Rusia-UE, care s-a ridicat în 2018 la peste 268 de miliarde de dolari, conform Ambasadei Rusiei la București.

România importă cel mai mult produse petroliere, gaze, metale, mașini și utilaje din Rusia, în timp ce Rusia ia din România autovehicule, mașini și utilaje, metale, produse vegetale și chimice.

Aceste cifre oficiale zugrăvesc însă un tablou fals. Investitorii ruși vin în România în special prin intermediari sau apelând la firme subsidiare din țări europene cu un regim fiscal mai relaxat – Olanda, Cipru, sau cu care au parteneriate de tradiție – Germania, Italia, iar alteori apelează direct la paradisuri fiscale offshore. Spre exemplu, cele mai mari investiții rusești în România – Lukoil și ALRO, acționează prin companii înregistrate în Olanda.

E posibil să fie multe investiții rusești mascate. Dar faptul că sunt înregistrați printr-un offshore nu e neapărat o chestiune ticăloasă, ci pur și simplu optimizare fiscală. Sunt o mulțime de firme legitime care fac acest lucru”, explică pentru Europa Liberă experta în energie Ana Otilia Nuțu, de la Expert Forum.

O mare problemă pe care am avut-o noi în dezvoltarea relației cu Rusia au fost intermediarii”, povestește pentru Europa Liberă omul de legătură al mai multor afaceriști ruși cu România, Tudor Afanasov.

Această tendință există. Dar noi dorim să ajutăm la dezvoltarea unei relații economice bilaterale directe. Pentru că mereu auzim declarațiile politicienilor, care ne zic că nu avem nevoie de o relație cu Federația Rusă, pentru că economic noi nu avem afaceri. Dar cum să demonstrăm noi că avem afaceri, când Gazprom-Nis ne-a venit prin Serbia, Lukoil ne-a venit prin Olanda și zeci de alte companii care au intrat prin Germania, Lituania, Estonia, Letonia, Ucraina, Moldova?”, se plânge Tudor Afanasov.

În ultimii trei ani, am încercat să convingem toate companiile rusești să intre în mod direct. Am considerat că e mult mai bine să avem o relație economică transparentă și să eliminăm toate aceste discuții sau bârfe de după gard – vedeți că intră rușii ca să influențeze.
Tudor Afanasov, președinte CCECRR

De ce apelează totuși cei mai mulți investitori ruși la „camuflajul” unor firme occidentale? O explicație ar fi „optimizarea fiscală”, pe care o practică și multe mari companii românești sau din Vest, după cum spune experta Ana Otilia Nuțu. O alta ar fi însă, în opinia lui Tudor Afanasov, tocmai reticența pieței românești la Rusia: „Fie au încercat să intre și nu au fost lăsați, fie companiilor deja dezvoltate în Europa le-a fost mult mai ușor să se integreze în piața noastră – au preferat să folosească echipele de management existente în Europa, pentru a-și implementa afacerile în România. În ultimii trei ani, am încercat să convingem toate companiile rusești să intre în mod direct. Am considerat că e mult mai bine să avem o relație economică transparentă și să eliminăm toate aceste discuții sau bârfe de după gard – vedeți că intră rușii ca să influențeze.”.

De ce vin rușii să facă afaceri în România

În România, este greu de tras o linie clară între ideea că rușii investesc aici pentru a avansa politica de influență a Moscovei sau pur și simplu pentru că profită, ca și alții, de avantajele de business ale proastei guvernări, consideră Ana Otilia Nuțu:

„Spre exemplu, acum Gazprom profită din greu de OUG 114. Întrebare: ordonanța s-a dat în interesul rușilor sau în beneficiul unor șmecheri locali, iar rușii au beneficiat în secundar? Nu e un răspuns clar. ALRO, de-a lungul timpului, a beneficiat de contracte de tip ‘băieții deștepți’, cu Hidroelectrica. Dar e foarte greu de spus dacă a fost un beneficiu direct pentru ei sau au beneficiat în siajul băieților deștepți. Rușii au de câștigat, câtă vreme noi nu respectăm regulile. Din proasta guvernare, la modul oportunist, ei pot să câștige mai mult decât ar câștiga altfel. Poate că nu ai nevoie să te bagi tu (Rusia – n.r.) foarte tare, dacă un guvern este atât de slab, încât îți face singur treaba”.

Ordonanța de urgență 114 a introdus printre altele o plafonare a prețului gazelor naturale vândute pe piața românească. Un efect a fost că România a început să importe mai mult gaz din Rusia, la un preț foarte mare.

Rușii au de câștigat, câtă vreme noi nu respectăm regulile. Din proasta guvernare, la modul oportunist, ei pot să câștige mai mult decât ar câștiga altfel. Poate că nu ai nevoie să te bagi tu (Rusia – n.r.) foarte tare, dacă un guvern este atât de slab, încât îți face singur treaba.
Ana Otilia Nuțu, Expert Forum

​Tudor Afanasov, omul de legătură al afacerilor rusești în România, spune că ​la nivel privat, atunci când lucrurile sunt negociate între oamenii de afaceri, lucrurile stau altfel decât când sunt negociate politic, între guverne. „Mediul de afaceri este mult mai pragmatic. Aici nu există implicații la nivel de stat, ei vor să stea departe de politic”, consideră Afanasov, care dă exemplu relația de afaceri de miliarde de euro între Moscova și Londra, în ciuda crizei diplomatice acute, provocate în 2018 de atacul orchestrat de GRU asupra lui Serghei Skripal.

Afacerile rusești aduc influența Moscovei sau este „o vrăjeală”?

Modul de operare al Rusiei, prin mediul de afaceri și investițiile pe care le face în alte țări, este descris însă de raportul „Kremlin Playbook”, publicat în 2016 de organizația americană CSIS (Center for Strategic and International Studies), care la vremea respectivă a făcut 5 studii de caz în Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Serbia și Letonia.

Rusia a cultivat o rețea opacă de patronaje în regiune, pe care o folosește pentru a influența și direcționa decizia politică. Această plasă seamănă cu un model de rețea-flux, pe care noi o descriem drept un cerc vicios al influenței rusești. Fluxul circular poate începe cu penetrarea rusească în politică sau economie, iar de acolo se extinde și evoluează, în unele cazuri ajungând la capturarea statului. Rusia caută să câștige influență (dacă nu chiar controlul) asupra unor instituții de stat critice sau a economiei și își folosește influența pentru a modela politicile naționale și deciziile. Corupția este lubrifiantul pe baza căruia funcționează acest sistem, care se concentrează pe exploatarea resurselor de stat, pentru a avansa rețelele de influență ale Rusiei”, arată raportul.

Tudor Afanasov, președintele Camerei de Cooperare Economică Româno-Rusă, consideră însă că nu e așa: „Această vrăjeală că dacă vin investiții dintr-o țară sau alta, vin să ne controleze... Avem atâtea investiții din alte țări și văd că zicem că suntem independenți, nu suntem controlați”.

Această vrăjeală că dacă vin investiții dintr-o țară sau alta, vin să ne controleze... Avem atâtea investiții din alte țări și văd că zicem că suntem independenți, nu suntem controlați.
Tudor Afanasov, președinte CCECRR

În 2019, CSIS a revenit cu un alt raport – „Kremlin Playbook 2”, în care explică cum se folosește Rusia de companiile – „potențiatori” (enablers) europene, pentru a-și avansa influența. Este vorba despre companii occidentale, precum OMV Austria sau diverse bănci (Unicredit, Raiffeisen, Erste), care au legături strânse de afaceri cu Rusia și care participă, direct sau nu, în sifonarea fondurilor rusești către offshore.

România este și ea studiu de caz dedicat, însă este dată drept exemplu pozitiv, în fața Austriei, Olandei, Cehiei, Italiei și Muntenegrului: „România are cele mai slabe legături politice și economice cu Rusia, dintre toate țările studiate, însă influența malignă rusească a pătruns în sistemul țării, prin exploatarea slăbiciunilor instituționale, politice și societale – mai ales a corupției. De exemplu, privatizările netransparente au deschis ușa investitorilor ruși, mai ales în sectorul metalurgiei”.

Marile investiții rusești, prezente deja în România

  • Grupul ALRO, controlat prin compania olandeză Vimetco, de oligarhul rus Vitali Macițki, a scos în 2018, din producția de aluminiu, alumină și bauxită de la Slatina și Alum Tulcea, un profit de aproape 50 de milioane de euro. Combinatul de aluminiu de la Slatina este cel mai mare din Europa Centrală și de Est, precum și cel mai mare consumator de energie din România. Prin Vimetco, Macițki mai controlează și unul dintre cei doi intermediari ai importului de gaze de la Gazprom, în România – firma Conef. În 2018, frații băcăuani Pavăl, patronii Dedeman, au preluat 23% din acțiunile de la ALRO, prin Pavăl Holding.
  • Grupul TMK, controlat de oligarhul rus Dmitri Pumpianski, a scos în 2018, din producția de țevi de la Artrom Slatina și din fostul combinat siderurgic de la Reșița, un profit de peste 11 milioane de euro.
  • Lukoil, grupul rus deținut de oligarhul rus Vagit Alekperov, deține în jur de 20% din piața carburanților din România, cu peste 300 de stații de alimentare, și este cel mai mare generator rusesc de bani din România. Lukoil caută gaz în perimetrele Rapsodia și Trident, alături de compania românească de stat Romgaz, în platoul continental românesc al Mării Negre. În proiect se mai află și compania rusească Panatlantic Petroleum, fosta Vanco International, subsidiară a IFD Kapital Group, care este una dintre cele mai mari companii rusești, înființată la Moscova tot de Lukoil. IFD Kapital se află sub sancțiunile SUA, pentru participațiile sale în Crimeea, unde deține hotelul Riviera Sunrise Resort&Spa, pe care l-a preluat după ce foștii acționari au cedat afacerea, din cauza sancțiunilor SUA.
  • Invest Nikarom este urmașul gigantului rus Mechel, în industria metalurgică din România. Mechel, controlat de oligarhul rus Igor Ziuzin, a achiziționat în anii 2000 combinatele Câmpia Turzii (Industria Sârmei), combinatul de oțeluri speciale Târgoviște, Oțelu Roșu și Buzău (care au fuzionat în Ductil Steel) și Laminorul Brăila, ajungând să controleze practic acest sector al industriei din România. În 2013, din cauza problemelor financiare și a căderii în dizgrația lui Vladimir Putin, Ziuzin a cedat toate afacerile din România, pe o sumă derizorie – în jur de 50 de euro, către soții Viktor și Svetlana Ciumakov, părinții reprezentantei Mechel în România, Olga Ciumakov. Combinatele, în pragul falimentului, au trecut prin ample procese de restructurare și și-au redus drastic activitatea.
  • Gazprom, gigantul energetic de stat al Rusiei, este prezent în România prin subsidiara sa din Serbia, Nis. Gazprom are 18 stații de alimentare în România, cu carburanți proveniți din Serbia. Cele mai multe stații sunt la Oradea, Arad și Timișoara. Lângă București are doar una la Clinceni, pe șoseaua de centură. Nis Petroleum, deținută de Gazprom, are mai multe perimetre de exploatare onshore a gazelor naturale, în România. Gazprom este și principalul furnizor de gaz din export al României, care își lua în 2018 în jur de 10% din necesarul de gaz din afară (în 2019, importurile de gaz s-au dublat, la 20% din necesar, din cauza măsurilor introduse de guvernul PSD-ALDE prin OUG 114). Intermediarii care aduc gazul Gazprom în România sunt Conef (controlat de rușii de la ALRO) și WIIE, deținută de Gazprom. Gigantul rus folosește conducta Trans-Balkan, de la Isaccea la Negru Vodă, pentru a-și tranzita gazul prin Ucraina, apoi prin România, către Bulgaria, Turcia, Macedonia sau Grecia. Gazpromul deține exclusivitate pe această conductă românească a Transgaz, deși una dintre țevi stă nefolosită, iar România trebuia să scoată la licitație tranzitul de gaz din ea, pe piața liberă, conform legilor europene. Acest lucru nu se întâmplase încă, în 2018, avantajând practic Gazprom, arăta o anchetă a organizației ICIS.

Facebook Forum

Multimedia

Șerban Nicolae critică „foia de parcurs”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:41 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG