Coronavirus și criza petrolului. Cum se traduce prețul „cu minus” în buzunarele românilor

Prăbușirea istorică a prețului petrolului lovește economia globală și așa slăbită de restricțiile impuse de pandemia de coronavirus. Petrolul a ajuns să coste mai puțin decât apa, ba chiar unii traderi oferă bani pentru a scăpa de surplusul de petrol. Cum s-a ajuns aici?

Pe scurt, există la nivel global un surplus enorm de rezerve de petrol pentru care nu mai există cerere, din cauza restricțiilor drastice de circulație și consum provocate de izolarea populației în fața pandemiei de coronavirus. Companiile petroliere nu mai au spațiu de stocare pentru acest surplus de petrol, așa că s-a ajuns la situația fără precedent în istorie, ca traderii la burse să îi plătească ei pe cumpărători, pentru a-i scăpa de surplusul de petrol. De aici, acele prețuri negative la petrol, apărute pe bursele de „futures” (contractele care vizează tranzacții făcute în viitor), mai exact pentru livrări de petrol care vor avea loc în lunile mai și iunie.

Cum s-a ajuns la „preț negativ” la petrol?

Răzvan Nicolescu, partener Deloitte și fost ministru al Energiei, arată că ceea ce se întîmplă pe burse „a reprezentat un șoc pentru industria petrolului”, țițeiul american de tip West Texas Intermediate (WTI) ajungând să fie tranzacționat pe burse și cu -40 de dolari pe baril.

„Constrânși de scăderea cererii de produse petroliere cauzate de criza medicală, dar și de indisponibilitatea sau tendințele speculative legate de spațiile de stocare, producătorii și traderii au preferat să vândă în pierdere, deoarece oprirea producției de țiței durează și, uneori, nu se poate realiza fără asumarea riscului de scădere ulterioară de productivitate. O sondă oprită prezintă riscul ca la repornire să nu mai producă la fel”, explică Nicolescu.

Analistul economic Aurelian Dochia explică pentru Europa Liberă că „dezechilibrul durează de mai demult, dar până acum s-a mers pe ideea că ținem în rezerve, stocăm în rezervoare excedentul de producție”.

„Acum, sunt traderi în SUA care aveau capacitatea de stocare acoperită la maximum, iar în mai și iunie trebuia să cumpere neapărat petrolul pe care se angajaseră că îl cumpără, dar nu aveau unde să îl mai pună. Și atunci vor să îl dea plătind ei pe alții ca să îl ia. Este o chestiune tehnică, temporară, până când piața ajunge la un nou echilibru”, explică Dochia.

Prețurile negative la petrol sugerează că trader-ii care au cumpărat petrol pentru luna mai, prin contracte de tip „futures”, sunt dispuși acum să plătească pe alții să onoreze acele contracte cu livrare în luna viitoare.

Prețul negativ este mai degrabă o chestiune tehnică, legată de data de expirare a contractelor „futures” și mai puțin o tranzacție care are loc real – adică un vânzător chiar să plătească pe un cumpărător să îi ia marfa –, arată analiștii. Au existat însă și astfel de cazuri izolate, arată Ryan Fitzmaurice, strateg în domeniul energiei al companiei olandeze Rabobank: „Am văzut incidente izolate unde companii petroliere au plătit oameni să le cumpere petrolul, pentru că nu mai aveau capacitate de stocare, însă acest lucru nu este viabil în mod susținut”.

Efecte pentru România. Ieftiniri în lanț sau scumpiri și prăbușiri în industrie?

Cel mai la îndemână scenariu provocat de prăbușirea prețului petrolului este ieftinirea carburanților, însă acest lucru nu este neapărat să se întâmple, arată analistul economic Aurelian Dochia, pentru Europa Liberă. De altfel, până să ajungă la pompă sub formă de carburant, petrolul mai are de trecut prin multe etape care implică costuri total diferite decât cel al petrolului (rafinare, transport, distribuție, etc), astfel că o ieftinire a petrolului nu se traduce automat într-o ieftinire echivalentă la pompele de carburant, pentru populație.

„Oricum scăderea prețului la pompă acum ar fi neimportantă, cei mai mulți consumatori au limitată capacitatea de deplasare, din cauza restricțiilor impuse în trafic. Prețurile la pompă de altfel au scăzut de câteva săptămâni”, mai arată Dochia.

Chiar și cu prețuri scăzute la combustibil, efectele în economie și la prețurile de consum ar fi contracarate negativ de efectele pandemiei de coronavirus.

„Influența scăderii prețurilor la benzină și motorină se transmite pe lanțul de consum. Totuși, cred că acționează și alți factori, mai ales în zona industriei alimentare. Acum, consumul este restricționat în multe zone, nu se mai face turism, nu se mai zboară cu avionul. În UE, 1 miliard de euro sunt pierderile numai în turism. Atunci, probabil că se îmbunătățește cererea de elemente de bază, de utilități și atunci s-ar putea să nu apară scădere de prețuri. Și în producția agricolă vedem că sunt dificultăți. Germania, UK nu au oameni pentru activități agricole, iar asta ar putea să facă să crească prețuri, nu să scadă”, explică Aurelian Dochia, pentru Europa Liberă.

La nivelul industriei, menținerea pe termen lung a unui preț atât de mic pentru petrol, din cauza crizei provocate de pandemia de coronavirus, ar însemna un dezastru.

„Aici există niște limite ale scăderii prețului, impuse de costurile de producție. Sunt foarte puțini producători în lume, în general țări din Orientul Mijlociu, care produc cu un preț suficient de scăzut, ca să facă față la prețurile actuale. Asta înseamnă că mulți producători sunt expuși riscului de a închide exploatările, lucru care nu este simplu, pentru că închiderea unor puțuri este o operațiune destul de costisitoare și mai ales redeschiderea lor înseamnă uneori chiar pierderea unui zăcământ. Dacă această situație va dura câteva luni, nu vor rezista decât foarte puțini producători – cei care au costuri de producție foarte scăzute și cei care sunt ajutați de guverne să supraviețuiască. Ceilalți sunt scoși de pe piață”, arată Aurelian Dochia, pentru Europa Liberă.

În România, unde „costurile de producție sunt relativ mari pentru majoritatea exploatărilor”, jucători precum OMV Petrom sunt puși „în fața unei alegeri dificile – dacă își restrânge producția, va trebui să dea oameni afară, toate consecințele de mai târziu”, explică Aurelian Dochia.

Răzvan Nicolescu arată și el că „pe zona de producție, în România sunt în operare câmpuri de petrol mici ca productivitate, cu un număr ridicat de sonde și un cost de producție semnificativ mai mare decât media internațională. Acest tip de producție este primul lovit de o scădere de preț masivă pe termen lung. Pe partea de rafinare, nu suntem deocamdată afectați grav datorită hazardului: rafinăria Petromidia a fost închisă pentru revizie generală încă de la mijlocul lunii martie”.

Fostul ministru al Energiei arată însă că, așa cum se întâmplă în orice criză, există și oportunități. Statul român ar putea profita: „Oil Terminal, compania care administrează capacități importante de stocare la Constanța (controlată majoritar de stat, listată la bursă – n.r.) ar putea deveni una dintre companiile energetice din România ce ar putea profita cel mai mult de pe urma crizei actuale. O creștere a tarifelor de stocare pentru țiței și produse petroliere, transparentizarea capacitaților disponibile și punerea rapidă în funcțiune a cât mai multor capacități ar putea crește semnificativ veniturile și profitabilitatea Oil Terminal. O oportunitate teoretică ar putea fi și pentru stat. Există capacitate de stocare și la agenția națională care administrează rezervele de stat”.

Acordul Rusia-OPEC de reducere a producției de petrol a dat greș

Acordul statelor OPEC+, încheiat pe 12 aprilie, prevede ca cele 23 de state membre, mari producătoare de petrol, printre care Rusia și Arabia Saudită, să își reducă producția de petrol cu 9,7 milioane de barili pe zi, pentru lunile mai și iunie, ceea ce ar însemna reducerea cu circa 10% a producției mondiale de petrol.

„Este un acord departe de realitățile pieței. Consumul a scăzut mult mai mult”, consideră Aurelian Dochia, pentru Europa Liberă.

Impactul restricțiilor legate de pandemia de coronavirus asupra prețurilor globale ale petrolului au fost devastatoare pentru economia Rusiei, care depinde de redevențele și veniturile din exporturile de petrol și gaze naturale. Prețul petrolului rusesc s-a prăbușit și el, pentru că depinde pe bursă de indicele de preț Brent Crude, al petrolului extras din Marea Nordului. Prețul petrolului rusesc, sub indicele Urals, este mai mic decât Brent Crude cu câțiva dolari. Astfel, s-a produs o prăbușire în lanț.

Piețele au avut reacții precaute la acest acord, iar indicii bursieri ai Rusiei au scăzut, la fel ca și rubla.

„Ținând cont de starea de pe piața de petrol, riscurile pentru moneda rusă merg către o scădere și mai mare”, arată analistul Grigori Jirnov, de la compania Nordea.