Într-un interviu pentru Europa Liberă, istoricul Cosmin Popa explică dacă mai poate exista opoziție la Kremlin și cum arată vânătoarea împotriva celor care se opun lui Vladimir Putin.
Principalele idei al interviulu
- Lumea nu iese în stradă în Rusia de frică;
- Schimbarea lui Vladimir Putin ar trebui să vină cu o schimbare de mentalitate;
- Intervenția comunității internaționale în Rusia e limitată de arsenalul nuclear al Kremlinului;
- Putin nu va pune la dispoziția familiei trupul lui Navalnîi până la alegerile din Rusia (programate pentru 15-17 martie 2024);
- Politicienii din statele vizate de propaganda rusă ar trebui să nu își schimbe discursul în funcție de cerințele unei minorități vocale.
Europa Liberă: Mai putem vorbi acum, în Rusia, de o opoziție internă? La un moment dat, toată lumea se aștepta la o reacție din partea marilor orașe, care ar fi putut să-l dea jos pe Putin.
Cosmin Popa: Sigur că există opoziție la regimul lui Vladimir Putin. Există o opoziție timorată, absolut controlată de către putere, prin legislație și aparatul represiv și printr-un sistem destul de complicat de intimidare și recompense. Există însă o opoziție, deocamdată relativ tăcută, în întreaga societate rusă, nu doar în marile orașe.
Lumea nu a ieșit în stradă, în Rusia, în primul rând de frică.Cosmin Popa, istoric
Pedepsele sunt disproporționat de mari în raport cu presupusele infracțiuni pe care pretinde guvernul rus că le-ar comite cei care organizează mitinguri neautorizate și pentru că, de abia acum, mulți au conștientizat faptul că, nu de puține ori, opoziția la regimul Putin poate să însemne nu doar închisoare, nu doar amendă, nu doar confiscarea averii, poate să însemne și moarte.
Este important de văzut în ce măsură această opoziție înseamnă și o absorbție critică a perioadei prin care trece Rusia, pentru că, dacă rușii se vor mărgini la a protesta împotriva lui Putin – considerând că, prin înlăturarea lui sau prin contestarea lui, au închis toate paginile rușinoase din istoria țării lor – atunci nu vor face decât să o ia de la capăt.
Important este în ce măsură această atitudine anti-Putin, anti-regim, este și o atitudine critică față de tot ceea ce a întreprins Rusia atât în ultimii 15 ani, cât și în alte etape ale istoriei ei contemporane.
Trebuie să admitem, cu toată onestitatea intelectuală, că politica expansionistă, militaristă a Rusiei din ultimul deceniu – și nu numai din ultimul deceniu – se situează în continuarea tradițiilor istorice ale acestei țări.
Dacă eventualele proteste nu se vor transforma într-un curent de reflecție critică asupra propriei istorii, mai devreme sau mai târziu, Rusia va cădea victimă, din nou, derivelor autoritare.Cosmin Popa, istoric
Instaurarea unei democrații autentice în Rusia va însemna și pierderea imperiului, iar dacă această pierdere va fi percepută ca o tragedie națională, așa cum a fost percepută și destrămarea URSS, atunci mi-e teamă că mulți ruși vor considera democrația un model politic inaplicabil și inacceptabil.
Alegerea rușilor între democrație și imperiu nu va fi ușoară, dar este clar că existența imperiului are drept preț libertatea și uneori viața rușilor. Soldații ruși care astăzi mor în Ucraina nu o fac pentru apărarea libertății sau protecția familiilor lor. Ei mor pentru apărarea regimului Putin și pentru menținerea imperiului.
Europa Liberă: Moartea lui Alexei Navalîi trebuie privită în această notă sau trebuie privită în raport cu Occidentul, cu faptul că în ziua morții lui începea conferința de la Munchen?
Cosmin Popa: Gândiți-vă la moartea lui Navalnîi ca la o explozie politică. O explozie politică nu poate fi direcționată precis. Moartea lui Navalnîi este o formă de dialog a Rusiei cu lumea, este o formă de dialog a Rusiei cu ea însăși.
Nu cred că prioritățile regimului, atunci când a decis omorârea lui Navalnîi, au fost decise de politica externă. Cred că au primat cele de politică internă. Pur și simplu, regimul Putin încearcă să se pună la adăpost de orice surpriză prin asasinarea opozanților politici. Mă tem foarte tare pentru viața lui Vladimir Kara-Murza, așa cum mă tem și pentru viața pictoriței Sasha Skochilenko, aflată și ea în închisoare.
Deși au primat considerentele de politică internă, politica externă nu a fost nici ea ignorată. Regimul a încercat să scape de Navalnîi prin organizarea unui schimb de prizonieri și să îl primească înapoi pe ucigașul unui comandat cecen deținut în Germania, asasinat cel mai probabil la ordinul lui Kadîrov.
Odată cu acesta, Putin i-ar fi făcut un serviciul imens lui Kadîrov, de care, într-o oarecare măsură, depinde.
Pe lângă acestea, ar fi acreditat ideea că Aleksei Navalîi nu este altceva decât un spion al americanilor. Montajul politic nu mi se pare rafinat. El este mai degrabă primitiv și extrem de violent, în premisele de la care pleacă.
Europa Liberă: Asta demonstrează că nu e nimic rafinat în ceea ce face Putin…
Cosmin Popa: Nu este. Este un un fost ofițer al poliției politice, pentru că toate serviciile de spionaj ale țărilor comuniste, char și în exterior, au făcut mai întâi poliție politică și de abia apoi spionaj. Este un om care gândește lumea în termenii operațiunilor speciale, în termenii „câmpurilor tactice”, exclusiv în termenii confruntării internaționale pentru resurse și influență.
El nu crede în posibilitatea evoluției societăților în virtutea unor mecanisme naturale. Pentru Putin, orice evoluție, orice eveniment este rezultatul unei operațiuni mai mult sau mai puțin subversive. Asta sigur că îl face redutabil în felul în care înțelege să se protejeze, dar îl face extrem de vulnerabil în felul în care vede lumea și mai ales o înțelege.
Europa Liberă: Vulnerabilitatea lui contează și în contrapondere cu cealaltă parte? Este Occidentul suficient de puternic să profite de această vulnerabilitate?
Cosmin Popa: Aici trebuie să păstrăm foarte bine proporțiile discuției.
Arsenalul nuclear al Rusiei, controlat de oameni pentru care deținerea puterii politice se pune în termenii siguranței personale, limitează din start posibilitățile comunității internaționale de a acționa asupra situației interne din Rusia și, mai ales, limitează mult posibilitățile de contracarare a acțiunilor ei externe.
Asta nu înseamnă că Rusia nu poate fi și va fi învinsă tactic, pe câmpul de luptă din Ucraina. Din multe puncte de vedere, a fost deja învinsă, pentru că suntem foarte departe de ceea ce Putin a planificat.
Nu aș vorbi de slăbiciunea Occidentului în raport cu Rusia. Sigur că dorința legitimă a multor țări de a nu escalada și mai mult situația poate genera această impresie. Este extrem de complicat să găsești instrumentele potrivite pentru a descuraja eficient un dictator ca Putin, însă riscurile la care ne expunem dacă nu o facem sunt dintre cele mai mari.
Putin este expresia unui regim care caută să reîntoarcă lumea în cele mai dramatice perioade ale istoriei contemporane și, în bună măsură, a reușit să ne arunce într-o nouă eră a violenței și a războiului, pe care mulți o credeam depășită.
Europa Liberă: Asistăm astăzi la un război informațional mondial. Îl poate câștiga Rusia? Mă gândesc la alegerile care urmează în Europa, la extrema dreaptă…
Cosmin Popa: Eu cred că ăsta este o un proces care nu ține exclusiv de Putin. Depinde foarte mult și de felul în care se comportă politicienii sistemici din toate țările și de ce mesaje livrează populației.
Concesiile declarative sau factuale făcute de politicienii democrați unor segmente sau unor mișcări politice populiste și naționaliste nu duc la demobilizarea lor, ci doar la creșterea popularității și la radicalizarea mesajelor politice pe care le promovează.Cosmin Popa, istoric
Dacă ne referim la țări ca România, în cazul în care politicienii sistemici vor face greșeala de a căuta să facă o serie de concesii unor segmente de populație radicalizate, care nu sunt majoritare, unor proiecții propagandistice intens alimentate de Kremlin, atunci bătălia va fi pierdută din start.
Greșeala imensă pe care o fac politicienii sistemici din țări ca România, deși sunt aduși la putere de cetățenii activi și deplin conectați la modernitate, este să guverneze căutând să câștige popularitate chiar și în rândul segmentelor sociale radicalizate, susținătoare ale soluțiilor suveraniste și populiste, neglijându-și astfel electoratul care i-a adus la putere.
Europa Liberă: Cât de eficientă va fi soția lui Alexei Navalnîi în opoziția pe care o va face – ea a anunțat deja că va continua lupta soțului său – va deveni și ea o țintă?
Cosmin Popa: Pe lângă faptul că Iulia Navalnaia este moștenitoarea unui capital simbolic foarte important, ea este o persoană cu o serie de calități intelectuale și politice foarte certe.
Problema este în ce măsură va fi percepută de societate ca fiind, dacă vreți, succesoarea naturală a lui Aleksei Navalnîi. Pe lângă asta, rămâne de văzut în ce măsură intrarea sa în arena politică va fi acceptată de toate celelalte grupuri de opoziție din Rusia, dar mai ales de cele din afara țării.
Cred că acest lucru se va vedea în foarte mult scurt, în două momente importante. Primul va fi atunci când vor fi anunțate rezultatele prealabile ale cercetărilor cu privire la moartea lui Navalnîi, pentru că ele se află deja în curs.
Al doilea moment important va fi legat de mesajul politic pe care îl va lansa Iulia Navalnaia, atunci când Alexei Navalnîi va fi înmormântat. Mi-e teamă, însă, că familia Navalnîi, mai exact mama acestuia, nu va intra în posesia trupului fiului ei, până la data așa-ziselor alegeri (17 martie 2024, n.r.). Putin vrea să evite ca înmormântarea lui Navalnîi, care este de așteptat să aibă loc în Rusia, să se transforme într-o manifestație politică și va face tot ce ține de el ca acest lucru să nu se petreacă.
Europa Liberă: A fost o greșeală întoarcere a lui Navalnîi din Rusia? Există și această dilemă și sunt mulți care spun că nu ar fi trebuit să o facă.
Cosmin Popa: Nu sunt în măsură să spun lucrul acesta, dar pot să spun un altul. Dacă vrei să câștigi puterea în Rusia, cel mai bine e să faci opoziție din interiorul Rusiei.
Navalnîi știa exact la ce riscuri se expune, atunci când a revenit din Germania, dar știa la fel de bine că influența lui va scădea semnificativ dacă se va refugia în Occident. Asta și-a dorit Putin și ar fi dat posibilitatea regimului să profereze tot felul de acuzații și teorii, așa cum face cu privire la ceilalți membri ai opoziției ruse refugiați în Occident.
Europa Liberă: Vom asista în perioada următoare la o vânătoare de opozanți chiar și în Occident?
Cosmin Popa: Această vânătoare se desfășoară deja, există aparatul polițienesc și de spionaj rusesc care caută să urmărească fiecare mișcare a acestor politicieni, a activiștilor civici refugiați, astfel încât să-i aibă sub un relativ control.
Lucrurile nu se desfășoară de ieri, de astăzi, se desfășoară de ani de zile, iar această vânătoare a început de mulț timp, doar că există o ordine a priorităților pentru regim.
Vânătoarea începe cu cei din interior, pentru că efectele politice ale acestei lupte sunt foarte importante și pentru pentru situația politică internă. Apoi ea va continua cu cei din afară.
Europa Liberă: Care este miza lui Putin în acest conflict?
Cosmin Popa: În cauză nu este atât cucerirea unui teritoriu sau chiar și stabilirea unor sfere de influență. Miza este schimbarea întregului peisaj cultural și politic al lumii.
Adevăratul obiectiv al regimurilor autoritare, cum este cel din Rusia, este reprogramarea culturală și politică a societăților occidentale. Războiul din Ucraina este pentru supremația culturală în Europa.
Este o încercare a autoritarismului de a întoarce ceasurile istoriei și de a redeveni ceea ce a fost în anii ‘30 ai secolului trecut, anume o alternativă credibilă și mai ales legitimă la ceea ce autocrații sau aspiranții la autocrație numesc aproape la unison „criza democrației”.
