În primul rând, trebuie spus că suma anunțată de președintele Iohannis, 79,8 miliarde euro, este totalul pentru anii 2021-2027, pe o perioadă de 7 ani așadar, cumulând ceea ce România ar fi primit oricum ca fonduri nerambursabile din bugetul european (46,3 miliarde) cu partea ei din acel Recovery Fund, care însumează pentru toate țările 750 miliarde, pentru care cei 27 de lideri s-au târguit aspru vreme de patru zile și patru nopți, de vineri până marți.
Ar fi mai corect, așadar, să se spună că România primește 33,5 miliarde (din totalul de 750), pentru că pe ceilalți bani, 46,3 miliarde, i-ar fi primit oricum, aceia sunt partea României din bugetul comun al UE pe următorii 7 ani.
Noutatea o constituie așadar acel Recovery Fund, propus de Merkel și Macron, sprijinit de Comisie și adoptat acum de Consiliu. Cele 750 de miliarde vor fi împrumutate de UE, care își pune astfel în comun pentru prima oară datoriile. 390 de miliarde sunt subvenții directe, nerambursabile, către statele membre. Un grant, așadar, un cadou nesperat. Din aceste 390 de miliarde de euro subvenții, România primește 16,8 miliarde.
Restul, de 360 de miliarde ale fondului, reprezintă împrumuturi la care țările membre au dreptul și care trebuie rambursate. România poate lua de acolo 16,7 miliarde, dar acei bani vor trebui înapoiați, ei sunt o datorie de rambursat până în 2058.
Făcând toate calculele așadar, cei 79,8 miliarde anunțați de Iohannis se împart în:
- 46,3 fonduri nerambursabile din bugetul UE;
- 16,8 miliarde subvenții nerambursabile;
- 16,7 miliarde împrumuturi potențiale (pe care România e liberă să le ceară sau nu).
Noutatea o constituie așadar subvențiile nerambursabile de 16,8 miliarde (de combinat cu posibilitatea împrumutului de 16,7 miliarde). Acești bani, 16,8 miliarde euro, sunt ceea ce primește concret România din noul plan, bani nerambursabili și pe care nu putea conta acum două luni. La aceștia se adaugă 16,7 miliarde împrumut, care vor trebui rambursați până în 2058. Cumulând: 33,5 miliarde, care vin să se alăture celor 46,3 miliarde din bugetul comun UE pe perioada 2021-2027, aceia fiind fonduri la care România avea dreptul oricum și la care va avea acces pe bază de proiecte concrete, ca și până acum.
Dezamăgiții vor zice că planul, în formula finală aprobată la acest summit, e departe de defalcarea dorită inițial: 500 miliarde nerambursabile și 250 împrumuturi.
Țările „frugale” (Austria, Danemarca, Finlanda, Olanda și Suedia) au obținut o reechilibrare: 390 contra 360, ceea ce înseamnă că România va rambursa jumătate din cele 33,5 miliarde care îi revin acolo.
Pe de altă parte, planul este și un mare succes, mai ales pentru Germania și Franța, țările care l-au propus și care constituie axa Europei. E pentru prima dată în istorie că UE lansează un împrumut comun, pentru toți membrii, prin intermediul Comisiei. UE va împrumuta pe piețele internaționale folosind excelenta sa cotare AAA. Apoi, deși cele patru zile și patru nopți de negocieri au părut lungi, este adevărat și că planul a fost adoptat într-un timp record, pentru că el a fost propus de Merkel și Macron acum abia două luni.
Apoi, sigur că nordicii au reușit să-i reducă amploarea (360 miliarde vor trebui rambursate, față de 250, cât se propusese inițial), dar ei nu au reușit, în același timp, să păstreze un drept de veto asupra folosirii banilor, așa cum doreau. Ei nu au păstrat, așadar, dreptul de veto asupra programelor naționale, ci acestea vor fi aprobate de fiecare dată printr-un vot la majoritate.
În schimb, țările „frugale”, dar și Germania odată cu ele, care sunt contribuitorii neți la bugetul comun, altfel zis ele sunt acele țări care plătesc în bugetul comun mai mult decât primesc înapoi, vor beneficia de niște risturne, de niște rambursări mai mari decât până în prezent, totul calculat în funcție de importanța economiilor lor.
Parlamentul European, a cărui aprobare este obligatorie, va analiza ansamblul acordului în ședință plenară, joi 23 iulie, însă rezultatul este sigur, principalele grupuri parlamentare sprijinindu-l deja în stadiul actual.
