Este o distribuție a bugetului stabilită încă de anul trecut și menținută de premierul Florin Cîțu, în condiții de pandemie. Miercuri, premierul a explicat întârzierea prin faptul că proiectul legii bugetului este primul cu o abordare multianuală, respectiv că se analizează la pachet și raportul dintre veniturile și cheltuielile din 2022.
Ar urma să fie corectate o serie de măsuri luate în trecut și care au avut un efect devastator asupra economiei, după cum a declarat Florin Cîțu la finalul ședinței de Guvern. Premierul transmite și că a avut discuții cu toți miniștrii, de la care așteaptă măsuri de restructurare, amintind de situația companiilor de stat sau de modificarea legii salarizării, astfel încât să fie eliminate cheltuielile ineficiente.
„Suntem încă în pandemie, nu am scăpat de pandemie, la aceasta s-a adăugat şi campania de vaccinare, resursele suplimentare pentru plata vaccinului, bineînţeles, dar şi pentru susţinerea campaniei de vaccinare, deci bugetul de aici a pornit”, declara anterior Florin Cîțu.
Întrebat de majorarea punctului de pensie, prim-ministrul susține că aceste venituri vor crește, dar evită să precizeze și cu cât:
„Noi am anunțat că vom face o legislație în ceea ce privește pensiile, o să fie modificată pentru că sunt multe probleme acolo. Noi, ca și coaliție, avem obiective foarte clare: pensiile să fie bazate pe contributivitate. Vom vedea care va fi forma finală, dar repet, anul acesta pensiile vor fi mai mari decât anul trecut”.
Bugetul pe 2021: Patul lui Procust pentru Guvern
Filmul bugetului pe 2021 se toarnă însă cu resurse limitate și sub presiune. Anul trecut, statul român a cheltuit, potrivit datelor oficiale, cu aproape 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat. Practic guvernul se foiește în Patul lui Procust: România trebuie să se încadreze în ținta de deficit de 7, cel mult 7,2% din PIB, sinonimă cu tăieri și redimensionări de cheltuieli.
Peste toate acestea se adaugă monitorizarea Comisiei Europene, care a avertizat deja că datoria publică ar putea scăpa de sub control. „Aşteptăm un buget robust pe 2021″ - transmitea recent vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, după o discuţie cu ministrul de Finanţe Alexandru Nazare.
De menționat, România este încă din primăvara anului trecut în procedură de deficit excesiv, astfel încât și spațiul de negociere cu executivul comunitar este destul de îngust, fie și sub alibiul pandemiei. Ținta de 3% stabilită prin Tratatele Europene e suspendată în contextul sanitar global, însă gaura de 4,6% din buget, făcută de guvernarea PSD în 2019, a zdruncinat puternic încrederea partenerilor europeni. Continuarea procedurii de deficit excesiv, implicit posibile sancțiuni, ar urma să fie analizată la Bruxelles în primăvară.
În aceste condiții este lesne de înțeles că bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale nu vor putea mulțumi pe toată lumea. Se vede și afară, în stradă, unde sindicatele au început să bată din picior, după ce Executivul a anunțat că îngheață salariile și că pensiile vor fi majorate doar cu rata inflației, cel mult 3%. A crescut salariul minim, însă banii în plus abia acoperă un coș de cumpărături, după cum a arătat Europa Liberă AICI.
Analiștii economici admit că deficitul și creșterea datoriei publice sunt urgențe zero, dar avertizează la rându-le că intervenția statului nu poate fi brutală și că revenirea ar trebui făcută în trepte.
De unde poate face guvernul totuși rost de bani?
„Redimensionare”. „Reajustare”. „Recalibrare”. Sunt doar câțiva termeni folosiți în spațiul public de responsabilii guvernamentali în încercarea de a evita de fapt un sinonim mult mai accesibil: „Tăiere”.
Intervenția statului ar însemna, în această logică, reduceri de bugete la diferite ministere și instituții și, posibil, tăieri de poziții în organigramele din sectorul bugetar. Cu atât mai mult cu cât combaterea evaziunii fiscale nu trece de stadiul de slogan. De exemplu, România pierde anual miliarde de euro numai din cauza contrabandei, dar este incapabilă să aibă măcar scanere active în punctele de graniță, după cum arăta recent Europa Liberă.
Revenind, analiștii economici reclamă de ani de zile supradimensionarea aparatului bugetar. Sunt mulți salariați (cifra exactă rămâne o necunoscută), plătiți mai bine ca în privat și, în unele cazuri, cu zero eficiență.
„Un guvern nu are dreptul să taie în situația de criză majoră în care ne aflăm. Trebuie să găsească mijloace pentru crearea valorii. Tăierea în sine este o metodă simplistă, primitivă. Dacă se taie pur și simplu înseamnă că nu există niciun fel de gândire creativă la nivelul guvernului”, comentează Mircea Coșea, profesor de economie la ASE.
El susține că tăierile în zona funcționarilor publici ar produce, în situația de acum, efecte mai degrabă negative. Mircea Coșea susține că pe anumite canale se vorbește de o reducere a aparatului bugetar cu aproximativ 400 de mii de persoane, scenariu în care șomajul ar urma să crească direct proprțional. Ori România se bazează tocmai pe consum, ca principal motor al economiei autohtone:
Singura sursă de venituri sigure este salariul din sectorul public. În privat salariile nu mai sunt sigure. În acestă perioadă mișcarea pe care vrea să o facă guvernul în sectorul bugetar este foarte riscantă
Ajutorul de șomaj este pe o perioadă scurtă. Gaura în buget ar fi mai mare decât dacă i-am ține pe acești oameni în funcții. În momentul acesta cel mai important lucru pentru economie este o lichiditate stabilă pe piață. O sumă de bani care să intre în economie permanent și stabil, penru a menține consumul. Singura sursă de venituri sigure este salariul din sectorul public. Pentru că în privat salariile nu mai sunt sigure. În acestă perioadă mișcarea pe care vrea să o facă guvernul în sectorul bugetar este foarte riscantă. Și subliniez: în această perioadă! Reforma sectorului public trebuie făcută. Dar în etape și în așa fel încât să poți recicla forța de muncă ieșită din sistem.”
Tradițional, guvernările anterioare au umblat, indiferent de culoarea politică, la investiții, atunci când s-au văzut la ananghie. Chiar dacă declarativ au pus investițiile între priorități. Contextul e atât de dificil, încât nici măcar aceasta nu mai e o sursă clară de redistribuire a banilor, explică la Europa Liberă profesorul Coșea:
„Poate să mai taie din investiții. Dar e cu dus și întors, pentru că în România nu știm niciodată cât se investește cu adevărat. Sunt proiecte anunțate. Se întrerup. Se reiau, iar marja este foarte mică”.
Singura șansă să respectăm ținta de deficit de 7% fixată pentru acest an sunt împrumuturile. Este evaluarea pe care o face cu ton pesimist Mircea Coșea, chiar dacă România are la dispoziție fonduri de 30 de miliarde de euro, bani europeni pentru revenirea economică post-pandemie. Sunt fonduri nerambursabile sau împrumuturi la dobânzi mici. Guvernul PNL condus la acea vreme de Ludovic Orban a început negocierea Programului Național de Redresare și Reziliență încă din campania electorală și a promis că din acești bani se vor construi autostrăzi și spitale regionale. Comisia Europeană nu a girat însă aceste proiecte, iar decizia finală privind aprobarea tuturor planurilor naționale va fi luată abia în aprilie 2021. Iar banii europeni țin inclusiv de capacitatea de absorbție. De altfel, subiectul este deja politizat:
„Suntem la final de ianuarie, iar Guvernarea a uitat total de Planul Național de Redresare și Reziliență, deși acesta trebuie dezbătut în Parlament și trimis Comisiei Europene până în aprilie. USR s-a împăunat după alegeri că miniștrii săi vor reface masiv documentul construit prost de PNL și că totul va fi gata în timp record. Realitatea este pe dos! Din 6 decembrie, România stă: guvernanții sunt ocupați doar cu lupta pe funcții. Nici vorbă de identificarea priorităților, stabilirea direcțiilor de acțiune, a obiectivelor și proiectelor ce pot fi finanțate prin PNRR”, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a PSD.
„Fondurile europene nu vor veni la timp, dacă vor veni. Această dilemă în care a intrat Guvernul acum pentru că nu are nici fonduri europene și nici din listarea la Bursă a companiilor va fi rezolvată, cel mai probabil, prin împrumuturi”, își contiună analiza Mircea Coșea, care vede posibile și creșteri de taxe, chiar dacă liderii actualei coaliții de guvernare au respins acest scenariu. Creșterile se fac însă deja la nivel local:
Cred că ar fi un succes al guvernului dacă în acest an nu va tăia salarii și pensii.
„Personal, nu exclud o ridicare a taxelor și impozitelor din a doua jumătate a anului. În administrațiile locale aceste impozite vor fi mărite foarte curând. Se fac anumite teste: tarifele pentru locurile de parcare din București sau Galați. Deja s-a mărit impozitul pe autoturisme. Nu foarte mult, dar s-a mărit în anumite zone. Avem un buget care stă pe picioare de lut. E întârziat, iar economia e nesigură și nu are predictibilitate”.
Există și voci care cer o intervenție fermă asupra așa-numitelor pensii speciale. Tehnic însă, ea nu se poate face decât cu efecte pentru viitorii pensionari speciali, din motive de constituționalitate. Dar și din cauza unor interese transpartinice, susține Mircea Coșea, care vede dezbaterea mai mult în plan politic. Soluțiea în acest caz este impozitarea, negociată politic după anumite plafoane. Ori orice negociere politică durează, așa că:
„Cred că ar fi un succes al guvernului dacă în acest an nu va tăia salarii și pensii. Dacă va merge pe cele din 2020, va fi deja un succes. Deci un succes înseamnă plafonare. Nu ne putem permite creșteri. Plafonarea este deocamdată o metodă care ar putea fi folosită fără mari daune. Înseamnă și o posibilitate de manevră în interiorul veniturilor salariale, unde sunt foarte multe dereglări. De exemplu sporuri care nu au nimic de-a face cu realitatea. Aici ar mai putea guvernul regla lucrurile, fără să ajungă la salariile propriu-zise, ci doar la venituri. Consider că este o soluție rezonabilă”.
Dilema guvernului, redusă la segmente. Ce face statul român cu UN LEU rămas? În ce îl investște?
Simplist și reducționsit, să presupunem că la buget se strâng 10 lei.
6 se duc spre plata salariilor, pensiilor, a altor venituri și către schemele de ajutor, 3 spre cheltuielile sanitare, inclusiv achiziția de vaccin. În ce ar trebui așadar statul să investească LEUL rămas? Întrebarea rămâne una deschisă:
Noi avem prioritate pentru investiții care aparțin secolului trecut. Încă vorbim de canale și podețe
„E foarte greu de spus în ce putem investi leul rămas, pentru că noi nu avem o prioritate a investițiilor. Noi avem prioritate pentru investiții care aparțin secolului trecut. Încă vorbim de canale și podețe. De lucuri pe care alții le au de 100 de ani. Trebuie făcute, dar nu ne pot asigura viitorul. Viitorul va fi asigurat dacă vom investi în ceea ce însemană faza a patra a Revoluției Industriale. Adică dacă vom încerca să ne restructurăm, prin obținerea unei valori adăugate mai mari. Fie prin mai multă tehnologie, prin valorificarea resurselor proprii. Trebuie să investim și în Educație. Nu ne putem asigura viitorul fără forță de muncă. Asta însemană o strategie care să fie pusă în practică pe etape. Avem ceva care se cheamă România Educată, programul președintelui, care din păcate stă în sertare”.
Pentru 2021, guvernul îşi construieşte bugetul pe un produs intern brut de 1.117 miliarde de lei, în creştere cu aproximativ 7% în termeni nominali faţă de PIB-ul de 1.040 mld. lei din 2020.
