Ca să îți faci analize de sânge sau RMN pe banii din asigurarea de sănătate trebuie să pândești perioadele din lună când „vin fondurile de la Casă” (Casa Națională de Asigurări de Sănătate).
Pândă = să fii vigilent, perseverent, insistent, să nu te lași cu niciun preț pradă deznădejdii, să nu îți pierzi răbdarea și, mai ales, să nu ai nevoie urgent de investigații medicale.
Cea mai mare „greșeală” pe care o poți comite ca asigurat la stat este să te grăbești, să te superi, să renunți și, mai presus de toate, să ai nevoie repede de ceva.
Am sunat la aproape toate clinicile mari din București ca să mă programez la analize de sânge și RMN
Este 6 septembrie. Început de lună – nu se poate să nu mai găsesc ceva liber, mă amăgesc. Așa că sun pe rând la Synevo, Sanador, Regina Maria și Sante. Sunt toate clinici private care au contract cu CNAS și la care poți face, teoretic măcar, analize de sânge pe banii din asigurarea de sănătate.
Prima clinică, Synevo.
„Pentru București și Ilfov nu mai avem locuri disponibile”, se aude o voce la celălalt capăt al firului. „Programările s-au efectuat deja.”
Explicația vine prompt, semn că doamnele de la call center sunt obișnuite ca oamenii să se revolte cum de s-au dus atât de repede banii.
„Pe data de 2 (n.r. septembrie) s-au epuizat. Se continuă doar cu lista de așteptare. Doar dacă ar mai fi suplimentări, beneficiază cei înscriși, în ordinea de pe lista de așteptare.”
Scenariul se repetă la celelalte clinici. La Regina Maria, explicații suplimentare.
Operator call center: Luna aceasta plafonul este pe zero. Pentru luna următoare dacă doriți.
Reporter: Dar e abia 6 septembrie. Cum e posibil să fie pe zero? Când s-au dat toate locurile?
Operator call center: La începutul lunii. În două-trei zile fondurile se epuizează. Sunt doar o mie și ceva. Și plafonul este și pentru alte puncte de recoltare, cum ar fi Brăila. Deci sunt foarte puține fonduri pe care le primim. Vom mai primi suplimentar, cel mai probabil, dar pe la jumătatea lunii. Acum am primit foarte puțin plafon, deci e posibil să mai suplimenteze.
Succesul este însă pentru cei perseverenți. La Sanador au mai rămas ceva bani pentru 6 și 7 septembrie. Primul venit, primul servit. Sunt invitată să mă grăbesc, căci nu se știe când se termină și fărâma de fonduri care a mai rămas după ce au fost făcute programările.
„Vă puteți prezenta astăzi și mâine. Se recoltează în limita plafonului disponibil, fără programare. S-a primit plafonul la început de lună, ieri s-au terminat programările, s-a calculat bugetul și a mai rămas plafon. Se mai recoltează în limita plafonului astăzi-mâine, până când se epuizează.”
La Clinica Sante am sunat la sucursala dintr-un oraș mic, cu 10.000 de locuitori.
Operator call center: Mai sunt câteva locuri. Dacă veniți cu biletul de trimitere în policlinică, vedem dacă mai sunt locuri și vă putem programa.
Reporter: Dar nu știți să-mi spuneți dacă mai sunt, ca să nu vin degeaba?
Operator call center: Păi sunt, dar dacă azi îmi intră pe ușă 15-20, alea sunt.
Reporter: Atât de puține au mai rămas?
Operator call center: Păi da, nici n-am avut mai multe. 20 de locuri și s-a suplimentat cu încă 20. Noi nu avem aici decât 20 de locuri în fiecare lună.
Înseamnă două locuri la 1.000 de locuitori pe lună sau patru locuri la 1.000 de locuitori, dacă se suplimentează suma în a doua parte a lunii.
La Sante București, sucursala Vitan, nu am mai prins locuri. Erau date deja din august.
„Avem doar cinci zile pe lună, atâta tot. Eventual, dacă mai apar suplimentare, îi luăm pe alții dinainte și pe ceilalți îi programăm”, spune vocea de la call center. M-a invitat să fac o programare pentru octombrie.
Cât îți ia să faci un RMN pe banii din asigurarea de sănătate
Despre cât aștepți în cazul investigațiilor RMN, Europa Liberă a scris pe larg AICI. Am sunat din nou la câteva clinici ca să văd dacă situația s-a schimbat în vreun fel.
Medlife
„În București, pentru septembrie nu mai avem disponibilitate. Programările pentru septembrie s-au făcut din august. Dacă doriți pentru octombrie, puteți să sunați începând cu 20 septembrie. Sunt foarte puține locuri de obicei.”
Sanador
„Noi mai avem locuri disponibile în acest moment – doar în cursul nopții pentru perioada următoare, după ora 12 noaptea.”
Pentru cine nu vrea să facă investigații medicale noaptea, soluția e una singură – răbdare.
„În cursul zilei sunt toate locurile ocupate. Noi am stabilit programările până pe 18 septembrie, până atunci au fost calculate fondurile pe care le-am primit de la CNAS. Să reveniți cu un telefon periodic, să verificăm dacă se va prelungi un nou plafon. Noi avem pacienți care ne sună chiar și în fiecare zi, pacienți care sună chiar și de cinci ori pe zi.”
Affidea
„Avem listă de așteptare pentru investigațiile de imagistică cu bilet de trimitere. Durata de așteptare este de aproximativ patru luni de zile din momentul trecerii pe listă.”
Medicover
„E cu listă de așteptare. Lista de așteptare se deschide pe 19 septembrie. Trebuie să ne sunați în data de 19 septembrie, să aveți bilet la îndemână, pe 19 vă vom trece pe o listă de așteptare. Rândul la programare durează aproximativ o lună jumătate-două. Numai pentru pacienții oncologici se dau în regim de urgență.”
Într-un final am găsit și un loc la RMN într-un interval de timp rezonabil.
Regina Maria
„Momentan avem locuri disponibile începând cu data de 8.09. Primul loc disponibil este în data de 10.09, la Clinica Drumul Taberei.”
Am sunat și la două spitale de stat care au ambulatorii.
Spitalul Universitar
„Din păcate noi nu avem locuri”, mi-a răspuns un angajat.
„Nu aveți niciodată?”, l-am întrebat.
„Nu avem niciodată pentru că facem extrem de puține. Trei pe săptămână. E un singur medic. Sunt locurile ocupate până în noiembrie. Și în spital dacă veniți, avem locurile gata ocupate. Dacă vă internați, obțineți mai ușor. Nu reușim – cu personalul pe care îl avem – să acoperim câte cerințe sunt în spital. Peste tot e foarte greu cu RMN-ul. La CT e mai ușor, găseați peste tot, găseați și la noi. RMN facem extrem de puține, pentru că durează mult investigația față de CT. Analize de sânge nu facem cu bilet de trimitere. Numai contra cost.”
Cer o explicație pentru situația descrisă de angajatul Spitalului Universitar, unul dintre cele mai mari din Capitală.
„Nu avem timp (n.r. să facem RMN și analize în ambulatoriu), noi avem 5.000 de angajați, vă dați seama cât e spitalul de mare, câte secții sunt?! De-abia se face față la pacienții internați care nu mai au loc. Stau prin UPU internați”, ne spune angajatul vizibil afectat de situația din spital.
La Spitalul Colentina, care aparține de Primăria Generală, am fost trimisă pentru investigații la clinica privată din curtea unității sanitare.
Reporter: Ați putea să-mi faceți și mie legătura la Ambulatoriu sau la Imagistică? Aș vrea să fac o programare pentru RMN.
Operator centrală telefonică: Notați numărul de la programări - 021/XXXXXX.”
Când am sunat, au răspuns cei de la clinica Affidea Hyperdia, la care deja verificasem, iar lista de așteptare era întinsă pe patru luni. Am sunat din nou la spital.
Reporter: Am revenit. Vă spuneam să-mi faceți legătura la Imagistică să fac programare la un RMN, mi-ați dat un număr de telefon și m-am trezit că am sunat la o clinică privată.
Operator centrală telefonică: În incinta spitalului Colentina funcționează această Hiperdia cu care colaborează și spitalul. Nu facem în spital, decât la acea clinică cu care colaborează și spitalul și are sediul aici în incintă.”
După o jumătate de zi de sunat în stânga și-n dreapta se desprind următoarele concluzii:
- dacă locuiești în Capitală, ești perseverent și suni în primele zile ale lunii, ai șanse să prinzi un loc atât la analize de sânge, cât și la RMN;
- cu cât ești mai insistent, suni mai des și mai aproape de momentul distribuirii banilor de la CNAS, cu atât ai mai multe șanse;
- dacă suni în a doua parte a lunii, este aproape sigur că vei intra pe o listă de așteptare;
- dacă te grăbești să faci RMN și analize pentru vreo intervenție chirurgicală care reclamă urgența, șansele să le faci pe bani de la Casă sunt aproape nule.
Ce spun reprezentanții clinicilor la care am sunat și cum răspunde CNAS
Pe 11 septembrie, am transmis întrebări legate de toate problemele descoperite Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Departamentul de comunicare ne-a asigurat că vom primi răspunsurile, dar va dura, pentru că problemele ridicate sunt complexe. Vom reveni când le vom avea.
De asemenea, am întrebat toate clinicile la care am sunat pentru programări care este relația lor cu CNAS, care sunt problemele, câți bani primesc față de necesar.
Directorul juridic și pentru relația cu autoritățile al clinicii private „Regina Maria”, Șerban Semeniuc, spune că Rețeaua Privată de Sănătate „Regina Maria” primește prea puțini bani față de capacitatea laboratoarelor sale.
„Bugetul lunar acordat unui furnizor pentru investigațiile paraclinice (analize de laborator și investigații imagistice) este stabilit pe baza unui punctaj care nu ține cont de numărul de analize pe care un laborator îl poate efectua, metodologia nefiind una favorabilă laboratoarelor foarte mari. De exemplu, doar laboratorul nostru central ar putea să proceseze de peste 25 de ori mai multe analize în contract CAS decât o face in prezent”, spune directorul.
Cum funcționează sistemul? Toate clinicile din țară, numite furnizori, trimit la Casa de Sănătate capacitatea pe care o au laboratoarele lor și departamentele de imagistică. Casa adună, împarte, socotește și rezultă un punctaj. Împarte suma pe care o are pentru analize și imagistică la acest punctaj și rezultă valoarea unui punct. Apoi distribuie bani furnizorilor, lunar, în funcție de această valoare și de punctajul fiecăruia.
Așadar, oricât de mare ar fi capacitatea furnizorilor, ceea ce limitează numărul de pacienți care beneficiază de analize, RMN, CT sau alte investigații paraclinice este suma totală pe care CNAS o are la dispoziție.
„Observăm însă o tendință accentuată de majorare a bugetelor acordate investigațiilor paraclinice. Deși acesta s-a dublat în ultimii ani, este în continuare subdimensionat în raport cu nevoile de prevenție din România. Prin comparație, bugetul acordat serviciilor de spitalizare este de zece ori mai mare”, adaugă Semeniuc.
Reprezentanții Synevo spun că „militează de ani buni pentru o mai bună organizare a distribuției fondurilor în Sănătate, care să vizeze furnizorii cărora pacientul alege să se adreseze”.
În prezent, spun ei, fondurile se duc la toate clinicile care au contract cu casele județene de sănătate în mod nediscriminatoriu, fără să țină cont de preferințele pacienților. Din acest motiv, bolnavii sunt nevoiți „să caute fonduri disponibile la mai multe laboratoare, un proces anevoios și generator de nemulțumiri”.
Synevo are și câteva propuneri:
- „alocarea fondurilor trebuie făcută pe baza cazuisticii medicale a – medicul trebuie să decidă ce analize medicale sunt necesare, iar finanțarea trebuie să urmeze decizia medicală, nu să fie limitată la un buget maximal pe județ. Acesta din urmă poate fi restrictiv și bazat pe indicatori financiari, nu pe indicatori de sănătate publică”;
- „alocarea trebuie făcută către furnizorii de servicii medicale cărora li se adresează pacienții, din mai multe motive: proximitate, încredere, disponibilitate, experiență anterioară.”
CNAS a ajuns iar la fundul sacului după primele nouă luni ale anului?
În septembrie, CNAS a dat bani puțini, care au ajuns doar până la jumătatea lunii, după cum au mărturisit mai mulți operatori call center ai clinicilor la care am sunat. Se pune întrebarea dacă nu cumva fondurile alocate pentru 2024 se apropiau de fundul sacului. Reprezentanții CNAS cu care am discutat nu au vrut să confirme bănuiala. Precedente ar fi însă. Anul trecut, în iulie, s-au terminat banii și a fost nevoie de o suplimentare de la bugetul de stat.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a confirmat indirect că banii rămași nu mai erau suficienți. Pe 18 septembrie, într-o emisiune, el a anunțat că, la rectificarea bugetară, Guvernul urma să suplimenteze fondul unic al asigurărilor de sănătate. Guvernul a aprobat rectificarea pe 23 septembrie, iar declarațiile ministrului s-au adeverit. CNAS a primit o suplimentare consistentă.
„Cel mai mare beneficiar al acestei rectificări bugetare va fi CNAS, ca să aibă suficienţi bani pentru medicamente. Decontează medicamentele compensate şi gratuite, către farmacii, decontează serviciile prestate de diversele categorii pentru furnizori, adică plătesc spitalele pentru servicii, ambulatoriile de specialitate, medicii de familie şi au aceste programe de sănătate, curative, unde trebuie să deconteze toate aceste servicii”, a declarat Alexandru Rafila, la Antena 3, preluat de G4Media.
Dacă banii nu ajung, atunci care e soluția echitabilă pentru toată lumea?
Chiar și cu aceste rectificări, banii de la Casă nu ajung niciodată pentru toate nevoile – analize de laborator, investigații imagistice, medicamente compensate, programe naționale, spitale.
Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, spune că accesul la servicii medicale este un drept, iar statul are obligația să-l asigure. Ce te faci însă când banii sunt prea puțini?
„Dacă resursele nu sunt suficiente, atunci statul, în mod echitabil, în mod corect, fără să îngrădească accesul la servicii medicale, trebuie să găsească soluții. Una dintre soluțiile practicate și în afară este lista de așteptare reglementată”, răspunde reprezentantul pacienților.
El susține că nu e corect criteriul primul venit, primul servit.
„Nu poți să pui pe criteriul ăsta pentru că practic le încalci unor pacienți dreptul la acces la servicii medicale. Nu poți să pui pe lista de așteptare oameni care pot să își piardă viața sau boala poate să se complice, deci pot avea de suferit.”
Soluția ar fi ca prioritizarea să fie făcută pe criteriile medicale. „Adică ceea ce nu se poate amâna trebuie făcut imediat și statul este obligat să asigure resurse”, explică Barbu.
În 2020, an marcat de pandemia Covid-19, CNAS a creat un program numit „Monitor”, care spune că pacienții cu anumite boli vor beneficia în regim de urgență de analize și investigații, iar statul este obligat să asigure resurse în plus. Sunt șapte categorii:
- „Monitor 1” – dacă investigațiile paraclinice se recomandă pentru monitorizarea pacienților diagnosticați cu COVID-19 după externarea din spital,
- „Monitor 2” - dacă investigațiile paraclinice se recomandă pentru monitorizarea pacienților diagnosticați cu boli oncologice,
- „Monitor 3” - dacă investigațiile paraclinice se recomandă pentru monitorizarea pacienților cu diabet zaharat,
- „Monitor 4” - dacă investigațiile paraclinice se recomandă pentru monitorizarea pacienților diagnosticați cu boli cardiovasculare,
- „Monitor 5” - dacă investigațiile paraclinice se recomandă pentru monitorizarea pacienților diagnosticați cu boli rare,
- „Monitor 6” - dacă investigațiile paraclinice se recomandă pentru monitorizarea pacienților diagnosticați cu boli neurologice,
- „Monitor 7” - dacă investigațiile paraclinice se recomandă pentru monitorizarea pacienților diagnosticați cu boli cerebrovasculare.
Măsura nu este suficientă, crede Vasile Barbu.
„Nu poate statul stabili pe criterii arbitrare că doar anumite categorii de boli [pot fi diagnosticate în regim urgent], și să le numești la modul general, că poate fi o boală neurologică sau poate fi chiar o boală infecțioasă sau o boală oncologică, dar care mai poate aștepta. Sunt situații și situații. Nu pot stabili în mod arbitrar, fără să ai un criteriu medical”, contestă măsura președintele Asociației Pacienților.
„Să nu uităm că bolile canceroase, de exemplu, intră în criteriile de monitorizare abia după ce au fost diagnosticate. Ce ne facem cu cazurile de cancer raportate târziu? Pentru că, dacă omul nu are acces la analize, bolile sunt descoperite târziu. Punem în pericol viața pacientului și facem apoi cheltuieli inutile.”
Directorul Rețelei „Regina Maria”, Șerban Semeniuc, susține însă că programul Monitor este bun.
„În plus față de pacienții care accesau servicii în limita fondurilor alocate de CNAS, programul Monitor a permis unui număr semnificativ de pacienți, în special pacienți cu afecțiuni grave, cum sunt cele oncologice, să acceseze servicii medicale paraclinice.”
De aceeași părere sunt și reprezentanții Synevo care spun că „există pași pozitivi făcuți în ultima perioadă” prin acest program, „dar nu rezolvă problema în profunzime”.
Reprezentantul pacienților, Vasile Barbu, insistă că lipsa de bani colectați de la populație nu e singurul motiv pentru care fondurile nu ajung niciodată. „E și proastă gestionare”, susține el.
„De când s-a dat drumul la programul Monitor, s-a deschis robinetul cu bani. Adică toată lumea a prescris cât a vrut, cât a avut interesul. Și constatăm că unele cabinete medicale, unele clinici medicale, unele companii au avut peste noapte niște profituri uriașe, care au dus la golirea Fondului Național de Asigurări de Sănătate.”
Nu există mecanisme clare de control în caz de abuz, adaugă Barbu.
„În România, Casa de Asigurare de Sănătate nu poate controla pe criterii obiective, pe criteriul clinic, dacă banii au fost corect cheltuiți. De ce? Lipsește o altă reglementare, legea privind auditul clinic. La noi nu se poate face un control clinic să se vadă dacă analizele medicale au fost corect prescrise.
Acum se poate prescrie oricât, nu există limită. Cu ani în urmă exista un singur RMN sau CT pe un episod de boală. Acum avem trei. Înainte aveam două-trei pagini de analize medicale, acum s-a ajuns la 12 pagini.”
În această privință, Șerban Semeniuc crede că multe suspiciuni ar putea fi lămurite dacă ar exista o evidență clară a biletelor de trimitere de la medicii de familie, care acum nu sunt centralizate. Înregistrarea lor electronică ar fi soluția.
„Bugetul insuficient raportat la nevoie se poate compensa parțial prin implementarea unor măsuri de eficientizare, una dintre acestea fiind continuarea procesului de debirocratizare, un exemplu concret fiind prescripția electronică. O astfel de măsură ar aduce mai multă claritate și control la nivelul CNAS și ar reduce birocrația inutilă resimțită în special de pacient.”
Ce spune Curtea de Conturi despre finanțarea spitalelor
Problema subfinanțării este cronică și când vine vorba de spitale, care primesc cea mai mare parte din bani tot de la CNAS. Creșterea salariilor medicilor nu a rezolvat întreaga problemă a banilor. Fără fonduri suficiente, dotările rămân tot sub așteptări.
Un raport al Curții de Conturi din decembrie 2023 analizează situația din spitalele de stat, în perioada 2014 - 2021, rezultată în urma unui audit al performanței.
Așa aflăm de ce trebuie să aștepți uneori și luni de zile pentru un RMN sau un CT. Multe dintre spitale nu au aparate pentru astfel de investigații, așa că tot greul pică pe umerii clinicilor private.
Din 368 de unități sanitare de stat, în 2021, „311 nu dețineau un RMN (84,5%) și 246 nu aveau un CT (66,8%)”.
Oameni din sistemul sanitar ne-au explicat și de ce spitalele nu vor musai să aibă RMN sau CT. Costă mult întreținerea lor, se strică repede, deci e nevoie și mentenanță, de piese de schimb. În plus, e necesar personal mai mult. Așa că e mai eficient din punct de vedere financiar pentru managerii de spitale să externalizeze acest serviciu. Este o decizie dictată tot de subfinanțarea sistemului, după cum arată același raport.
„Tarifele decontate prin CNAS nu sunt actualizate cu majorarea cheltuielilor de personal și a prețurilor la bunuri și servicii, astfel că resursele financiare nu au permis în toate cazurile dezvoltarea infrastructurii unităților sanitare, nefiind asigurate resurse suficiente pentru reparaţii capitale/modernizări ale clădirilor”, spune documentul Curții de Conturi.
În consecință, „calitatea serviciilor medicale acordate cetățenilor este influențată atât de faptul că serviciile medicale acordate sunt decontate cu întârziere, cât mai ales de faptul că sistemul utilizat pentru decontarea serviciilor medicale de tip spitalicesc în regim de spitalizare continuă nu este în concordanță cu nivelul real al costurilor pentru serviciile medicale spitalicești, acest aspect conducând la subfinanțarea sistemului spitalicesc.”
De ce nu ajung niciodată banii dați de CNAS spitalelor
Managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta, Beatrice Mahler, spune că sistemul se bazează pe internări, ceea ce este costisitor și, pentru anumiți pacienți, inutil. Plata se face în funcție de numărul de paturi, așa că managerii sunt încurajați să țină de ele cu dinții. Ar fi nevoie de reformă, spune Mahler, și de încurajarea ambulatoriilor și a spitalizării de zi.
„Observăm o schimbare de preferință a pacienților după pandemie, în sensul în care ei preferă să-și facă analizele și să vină în sistem de spitalizare de zi sau în ambulator și să nu mai fie internați o perioadă lungă de timp pentru a beneficia de aceleași analize, mai ales dacă starea de sănătate le permite să-și facă în acest mod investigațiile.”
Soluția pare simplă, dar implementarea ei e tare complicată, explică medicul. În primul rând din cauza modului cum sunt sau nu sunt plătiți medicii. Pe scurt, decât să lucreze în ambulatoriile spitalelor, doctorii preferă un contract la privat.
„Când medicul din spital lucrează în ambulatoriul din cadrul spitalului trebuie să aibă alt contract cu Casa. Deci vorbim de două contracte. Practic, spitalul primește bani prin două contracte separate, dar doctorul este plătit cu un singur contract. Și atunci medicii preferă să lucreze într-o instituție privată, de unde să aibă încă o sursă de venit, pentru că este dreptul lor.”
Menținerea sistemului care încurajează internarea duce și la alte anomalii.
„Un manager de spital are o mare reticență în a renunța la paturi, pentru că cel mai important contract între un spital și Casă, ca sumă, vine din spitalizarea continuă. Practic, dacă se renunță la paturi, renunți la sume importante din contract și nu-ți mai acoperi serviciile, în timp ce serviciile din spitalizarea de zi sau din ambulator sunt extrem de prost plătite.”
Beatrice Mahler dă un exemplu concret. Banii decontați sunt de trei ori mai puțini decât cheltuiala.
„În ambulator, pentru o consultație primești câteva zeci de lei, iar în spitalizarea de zi primești puțin peste 100 lei pentru un pacient cu astm, în jur de 300-400 pentru un pacient cu BPOC (boala pulmonară cronică obstructivă). Or, dacă vă uitați ce investigații sunt acolo: radiografie, spirometrie, consult, ajungi ușor la 1.000 de lei, dacă le-ai cuantifica la valoarea reală a consultației și a consumabilelor.”
Sub protecția anonimatului, directorul de îngrijiri al unui spital din Moldova ne-a dezvăluit mecanismul aplicat de unii manageri de spital astfel încât să supraviețuiască.
Tariful decontat acum pentru fiecare caz rezolvat e prea mic. Iar modul de calcul e greșit, crede directorul. El spune că nu ar trebui să mai conteze paturile în formulă, pentru că foarte mulți țin sus numărul de paturi în mod artificial, ca să obțină bani mai mulți.
De asemenea, felul în care se calculează un indice numit ICM, care reflectă complexitatea cazului, distorsionează realitatea. Practic, la diagnosticul principal sunt adăugate alte afecțiuni, care există, dar nu au musai treabă cu cea pentru care este internat pacientul, astfel încât să fie un caz cât mai complex și să rezulte un ICM cât mai mare. Acest ICM contează când se face costul mediu al cazurilor, cost decontat de CNAS.
Ce spun parlamentarii din Comisiile de Sănătate
Am vorbit și cu doi membri din Comisiile de Sănătate din Parlament, instituția care ar putea schimba legile și ar putea regândi sistemul asigurărilor de sănătate astfel încât banii să fie mai bine gestionați.
Adrian Wiener, de la USR, este vicepreședintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, fost director medical și manager al Spitalului Județean de Urgență Arad și fost coordonator medical al Spitalului Covid - Grădiște, Arad. Medicul începe cu o concluzie.
„Nici nu sunt bani suficienți, dar se și cheltuiesc ineficient. În ultimii cinci ani, cred că decontarea a crescut cam cu 15%, în timp ce cheltuielile – probabil cu 50%.”
O problemă este felul în care se face decontarea care încurajează managerii de spital să apeleze la tot felul de scheme pentru a spori finanțarea, susține parlamentarul.
„Decontarea se face paușal, pe baza unei medii, nu e corelată cu costul real pentru fiecare pacient. Indiferent de cheltuielile pe care le implică, toate cazurile se decontează la fel. Asta împinge practic spitalele de multe ori să interneze și cazuri care nu ar trebui să fie internate, dar la care anticipează că este o cheltuială mai mică.”
Subfinanțarea sistemului este evidentă, subliniază Wiener, și dă exemplu procentul din PIB alocat Sănătății, comparativ cu celelalte țări din Uniunea Europeană.
Potrivit OECD, România a cheltuit 1.663 de euro pe cap de locuitor pentru sănătate în 2021 – mai puțin de jumătate din media UE (4.030 euro).
Medicul Adrian Wiener mai spune că „peste 80% din bugetul spitalelor, în general, în medie, este doar masă salariată. În restul de 20% trebuie să intre toate materialele, medicamentele, curățenia, biocidele, overhead-ul – deci cheltuielile cu serviciile externalizate – reparațiile, mentenanța, absolut tot. Sigur că tot timpul spitalele sunt la limita de avarie.”
O altă problemă este că „sunt vreo 17 categorii de persoane scutite de plata CASS. Nu poți să îngrămădești toate cheltuielile, raportul fiind cam de unu la trei dintre cei care plătesc și cei care nu plătesc, ci ar trebui de la începutul anului Guvernul să compenseze acea parte din bani.”
Consecințele subfinanțării afectează până la urmă pacientul. Personalul e subdimensionat, nu există medicamente, aparatură de ultimă generație, saloanele și toaletele sunt neîngrijite.
„Ultima normare de personal este un ordin de ministru de prin 2011. Avem vreo 13 ani de zile în care nu s-au mai revizuit normativele.”
Fost ministru al Sănătății și fost manager de spital, senatorul PSD Florian Bodog are o altă părere despre finanțarea Sănătății.
„În ceea ce privește analizele de sânge, din câte știu, s-a reglementat, nu există barem sau limită. Problema este că, din păcate, în momentul în care un pacient este trimis la analize ar dori să le facă, dacă se poate, ieri”, spune senatorul și continuă:
„Asta nu este posibil. Dacă ne uităm în toată Europa, în momentul în care trimitem pacienți pentru investigații, să zicem control periodic, programările se fac începând cu o lună până la șase luni. La noi, dacă are programare în mai puțin de o săptămână deja e o problemă.”
Medicul crede că este rezonabil ca pacienții să aștepte până la câteva luni și în cazul RMN.
„RMN-ul nu este o investigație de urgență, este o investigație care ar trebui să se facă programat și așa se și face. Unde sunt urgente, e vorba de anumite boli cronice, bolile oncologice, este un program special la casa de asigurări, care se numește monitor.”
L-am întrebat pe fostul manager de spital și despre situația finanțării unităților sanitare.
„Dacă discutăm de finanțarea pe caz, da, cu siguranță banii nu ajung. Dar la finanțare pe caz se mai adaugă plata diferențelor salariale datorate creșterilor salariale, care nu se regăsesc în acest tarif pe caz. Mai intervin unele finanțări date pe programe de sănătate, care vin să completeze această finanțare, și mai vin bani pentru investiții acolo unde există priorități ale Ministerului Sănătății sau există necesități foarte mari sau urgente.”
În privința colectării banilor din asigurările de sănătate, senatorul crede că problema e la marile companii.
„Există și această problemă de colectare, care este caracteristică, mai ales firmelor mari. De obicei firmele acestea mici care au o afacere de familie sau o chestiune de genul ăsta plătesc toate cheltuielile, și impozite, și tot. Dacă o să ne uităm la datornici, o să vedeți cam cine apare pe lista respectivă.”
Potrivit Hotnews, în 2023, cei mai mari datornici la stat erau companii de stat – Compania Națională a Huilei, CFR Marfă, Complexul Energetic Hunedoara și TAROM, deci nicio mare companie din sănătate.
Nici pentru îngrijirile paliative nu sunt destui bani
Statul decontează 273 de lei pentru îngrijirea unui pacient care are o boală terminală, iar necesarul ar fi mult mai mare, spune Mirela Nemțanu, directorul general al Fundației Hospice Casa Speranței.
„Din 2010, tarifele sunt neschimbate. La noi, care nu avem profit, deci vorbim efectiv de costuri reale, costă 1.070 de lei pe zi îngrijirea unui pacient. Deci 270 de lei reprezintă nici măcar 30%.”
Citiți întregul articol despre centrele pentru îngrijiri paliative din România.
