De la gloanțele de argint ale marilor finale de altă dată la gloanțele oarbe ale anului 2019

Prima săptămână a campaniei din cel de-al doilea tur de scrutin a fost o dezbatere despre dezbatere, un ping-pong între Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis. De la distanță, cei doi trag unul în altul cu gloanțe oarbe. Le lipsesc oare cele de argint, care au făcut deliciul publicului în alte campanii?

În 30 de ani de la revoluție și în cele șapte rânduri de alegeri prezidențiale, doar de două ori, în 1992 și 2000, nu au avut loc dezbateri între finaliști. Ion Iliescu și Emil Constantinescu au preferat în 1992 să se prezinte prin clipuri electorale, iar în anul 2000 același Ion Iliescu a refuzat să dea ochii cu liderul extremist al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. În ambele situații a câștigat Iliescu. Dar nu lipsa dezbaterilor a contat în ecuație.

În 2019, președintele Klaus Iohannis a transmis clar că refuză confruntarea cu Viorica Dăncilă, care ”a fost parte activă la mârlăniile PSD”. Aceasta îl acuză că e ”laș” și ”dictator” și nu trece o zi fără o nouă invitație la dezbatere. Cine câștigă și cine pierde din acest tip de confruntare nu e clar, pentru că, deocamdată, nu există sondaje pe temă. Cine a câștigat sau a pierdut însă la marile finale din alegerile precedente se știe. În loc de gloanțe oarbe, Constantinescu și Băsescu au folosit unele de argint. Adversarii lor au căzut răpuși, chiar dacă s-au numit Iliescu, Năstase sau Geoană.

Zorii democrației, bune maniere și noncombat

Prima dezbatere electorală din 1990 la Televiziunea publică și unică atunci, între Ion Iliescu (FSN), Radu Câmpeanu (PNL) și Ion Rațiu (PNT), a părut una între lorzi prin comparație cu cele care au urmat. Cei trei, așezați comod în fotolii, nu-și tăiau vorba, nu se insultau și erau politicoși. Prea politicoși.

Astăzi dezbaterea stârnește zâmbete ironice: cei doi candidați din opoziție nu i-au reproșat lui Iliescu nici violențele din Piața Universității, nici mineriada, nu au pomenit de trecutul lui de secretar județean comunist și nu i-au spus ”cine a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush”. E drept, nici moderatorii dezbaterii, Răzvan Theodorescu, președintele TVR numit în post de FSN, nici Emanuel Valeriu și Victor Ionescu nu au pus astfel de întrebări stânjenitoare. Erau însă zorii democrației. Lui Ion Iliescu i se mai vedea urma de la șapca proletară, iar limbajul trăda deprinderea ședințelor PCR, poate de aceea a și câștigat cu 85%. În schimb, Ion Rațiu, cu zâmbetul pe buze, a dat o definiție a democrației care i-ar fi fost utilă nu doar lui Iliescu, ci și tuturor președinților care i-au urmat: "Chintesența democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine"

În 1992 nu a avut loc o dezbatere între finaliști, iar Ion Iliescu a obținut 61,43% în fața lui Emil Constantinescu.

De la lovituri sub centură la împușcături în direct

Începând din 1996, toate dezbaterile finale au avut câte un glonț de argint, cel care bine țintit ar fi pus la pământ adversarul, spre deliciul asistenței. Indiferent cum a fost, loviturile pe care și le-au aplicat adversarii au rămas memorabile, de aici și apetența electoratului pentru astfel de dezbateri.

Miza creștină: Credeți în Dumnezeu, dle Iliescu?

În 1996, deja bătea vântul schimbării, Convenția Democratică din România (CDR), reunea practic toată opoziția de la acea vreme, partide și societate civilă. În Emil Constantinescu s-a investit mai mult, a fost pregătit de un întreg staff de campanie. S-a simțit.

Ca dovadă, la dezbaterea finală de la TVR a venit cu texte bine elaborate în cheia credinței, cum ar fi povestea ”călugărului Vasile”, care i-a întărit imaginea de creștin ortodox și care a pregătit terenul pentru întrebarea care i-a venit de hac lui Iliescu: ”Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?” N-a fost tot, pentru Iliescu greul abia venea. S-a bâlbâit, a răspuns confuz, nervos, vizibil luat pe nepregătite. Constantinescu a plusat: „Mai demult aţi declarat că sunteţi liber cugetător? Ceea ce înseamnă ateu“. Iliescu neagă, se lansează într-o argumentație care mai mult îl înfundă. Urmează întrebarea care putea fi fatală, decisivă: „Când aţi minţit atunci sau acum?“ Iliescu se descurcă, fuge de răspuns, iar Constantinescu îl scapă. Dar mesajul că Iliescu e ateu rămâne. Dezbaterea, moderată de Octavian Andronic, a fost într-un registru temperat, politicos, fără injurii, ridicări de ton sau excese temperamentale.

Miza comunistă: ” Ce blestem pe poporul ăsta să aleagă între doi foști comuniști”

Retorica și stilistica dezbaterilor electorale se schimbă o dată cu intrarea în arenă a lui Traian Băsescu, personaj temperamental, cu prezență de spirit, replică acidă, lipsit de inhibiții, scrupule și maniere.

Finala din 2004 dintre Adrian Năstase (PSD), favoritul primului tur de scurtin, și Traian Băsescu (Alianța DA), a fost precedată de o campanie agresivă, cu lovituri sub centură dar și în plină figură. ”Stenogramele” din interiorul ședințelor PSD arată cum erau tranzacționate dosarele penale ale adversarilor politici și cum ministrul justiției de la acea vreme, Rodica Stănoiu, aștepta ”undă verde” de la Năstase ca să le scoată din fișet. A mai fost și grațierea lui Miron Cozma, liderul minerilor care au invadat Bucureștiul în 1990, decret dat de Ion Iliescu pe ultima sută de metri a mandatului și contrasemnat de Adrian Năstase, apoi revocat în urma scandalului izbucnit. O altă greșeală a lui Năstase în plină campanie: ștergerea datoriilor de 17 mii de miliarde de lei ale companiei Rafo Onești, i-a dat ocazia lui Băsescu să-l taxeze: ”Rafo- Jafo ”. Greu în balanță atârnau chemările lui Traian Băsescu : ”La țepe în Piața Victoriei”, în care electoratul, sătul de corupție, îi vedea înfipți pe membrii cabinetului Năstase, sau ”Să trăiți bine”, sloganul care dădea promițător din coadă.

Pe fondul acesta, dezbaterea finală a pornit în trombă ținând publicul cu sufletul la gură. Așa-zisul ”moment de sinceritate”- cu duhul ieșit din aburii oglinzii de acasă șoptindu-I lui Băsescu întrebarea fatidică:

De la persoana a treia s-a trecut la tutuială, la acuze de securism și aluzii de homosexualitate. Moderatorul, Cristian Tudor Popescu, își râdea în barbă, vizibil mulțumit de ”dinamica” dezbaterii. Ca de altfel și cei peste 2 milioane de telespectatori.

Miza corupției: ”V-a plăcut întâlnirea de aseară cu Vîntu?”

Campania electorală din 2009 a fost și mai agitată și mai încrâncenată decât cea anterioară. S-a jucat cel puțin la fel de dur, dar mai urât. Erodat după primul mandat și o tentativă eșuată de suspendare din funcție, Traian Băsescu (PDL) a intrat în cel de-al doilea tur de scrutin umăr la umăr cu Mircea Geoană (PSD), doar că pe poziția a treia se afla, bine plasat, Crin Antonescu (PNL), care era declarat împotriva lui Băsescu. PSD se retrăsese de la guvernare în septembrie, în octombrie guvernul Emil Boc a căzut prin moțiune de cenzură, iar cabinetul Lucian Croitoru nu trece de votul parlamentului. Mai erau doar 18 zile până la alegeri.

Lupta cu ”mogulii”, principala temă de campanie a lui Traian Băsescu, a luat întorsături dintre cele mai neobișnuite. Cu doar o săptămână înaintea celui de-al doilea tur, ziarul ”Gardianul” și postul Realitatea TV, deținute de Sorin Ovidiu Vîntu, ”mogul” aflat în colimatorul lui Băsescu, au difuzat un filmuleț în care acesta apare lovind un copil la un miting. La originea a ceea ce s-a numit ”pixelul albastru”- video-ul s-a dovedit a fi prelucrat, un fake- s-a aflat de fapt un alt mogul, Dinu Patriciu, liberal din tabăra Crin Antonescu. Pe de altă parte, nici Mircea Geoană nu se simțea prea bine, apelativul de ”prostănac”, lansat cu patru ani înainte de însuși Ion Iliescu, se transformase într-o poreclă care zdrăngănea atârnată de imaginea lui.

Dezbaterea finală Băsescu- Geoană, moderată de ziaristul Robert Turcescu, a răspuns așteptărilor publicului: Băsescu, apărat de ”energii negative” de o cravată mov, dădea cu ghioaga, în timp ce Geoană, cu un aer european și politicos, răspundea aruncând cu apă sfințită. Momentul de neuitat, care l-a culcat la pământ pe Geoană, a fost întrebarea:

O întrebare pe care Traian Băsescu a repetat-o de cinci ori, pînă când Mircea Geoană a fost nevoit să recunoască vizita nocturnă la controversatul personaj. În balanță a atârnat nu doar răspunsul lui Geoană : ”Cred că a fost un lucru decent, m-a sunat după ce într-un interviu i-am spus că e malefic și ușor turbulent”, ci și ironia mușcătoare a lui Băsescu: ”Și ați fost la dânsul acasă să-i explicați că ați greșit?”. După acest episod orice explicație a scorului a devenit inutilă.

Iohannis- Ponta, doar gloanțe oarbe

Pe de altă parte, nici Victor Ponta nu a avut prea multe de câștigat din această confruntare. Deși a venit pregătit cu ”fițuici” și cifre, turuind și întrerupând, a dat sentimentul că este prea sigur pe el, nepoliticos până la obrăznicie, ceea ce nu a făcut decât să-i consolideze acest tip de imagine. L-a dominat pe Klaus Iohannis, dar nu într-un mod care să-l favorizeze. Mai ales că nici contextul electoral nu-i era favorabil.

Campania excelase în atacuri urâte la adresa lui Iohannis, acuzat că este ”vânzător de copii”, că este implicat în ”traficul international cu copii”, lucru pe care Iohannis i l-a reproșat lui Ponta în timpul dezbaterii de la Realitatea Tv. Nu au lipsit alegațiile că e ”nazist” și „străin de țară”, care au continuat pe toată durata mandatului său și sunt folosite inclusiv în campania din 2019.

Acestor derapaje din campanie, care au reușit mai mult să-l victimizeze pe Iohannis, li s-au suprapus incidentele de la votul din diaspora, cînd sute de oameni nu au reușit să voteze după ore în șir de stat la coadă, fapt care a generat un val de indignare, care s-a reverberat în România și care a contribuit major la victoria lui Klaus Iohannis.

În cea de-a doua dezbatere, de la postul B1 Tv, Klaus Iohannis a avut o prestație mult mai consistentă și mai incisivă, reușind să-i dea replici acide unui Ponta la fel de agresiv . ”Cine vă credeţi în această confruntare, cu biroul dvs.? Aici biroul e ţara. Dacă nu, putem face altfel: eu plec, dvs. vă spuneţi toată vorbăria”.

Cele două dezbateri, au fost negociate pe parcursul a două săptămâni și au generat polemici aprinse din cauza condițiilor puse de cei doi candidați. În final au avut loc în două zile succesive chiar înainte de finalul campaniei, prima la Realitatea TV ( când Iohannis și-a anunțat participarea cu doar o oră înainte) și a doua la B1Tv. În niciuna dintre dezbateri nu a existat vreo replică memorabilă, vreo lovitură de grație.