„Daţi-mi şi mie cuvântul!”, strigă din sală George Simion, liderul deputaților AUR, în timp ce flutură mâna dreaptă și se ridică în picioare.
„Vă rog, domnule Simion”, răspunde Daniel Suciu, președintele ședinței din Camera Deputaților.
„Voiam să fac o remarcă, legat de retragerea proiectului de lege, care era bun în timpul campaniei electorale”, spune Simion.
„Acum nu mai avem campanie electorală şi, brusc, proiectul de lege depus de USR este retras din Camera Deputaţilor. Ar fi fost frumos să argumentaţi de ce v-aţi retras acest proiect de lege”.
E 10 decembrie 2024, iar România se află în fața unui moment istoric: cu doar două zile în urmă fusese anulat al doilea tur al alegerilor prezidențiale.
La o scară mult mai mică, istorică era și intervenția lui Simion din Parlament: liderul AUR se arăta interesat și chiar lua apărarea unei inițiative USR.
Inițiativa la care se referea viza reforma administrativă. Dacă ar fi fost adoptată și nu retrasă, România trecea de la 42 de județe la opt regiuni.
Nu s-a întâmplat acest lucru.
Administrație capitalistă după rețetă comunistă
Luni, pe 8 ianuarie 1392, acum 231.637 de zile, Mircea cel Bătrân, aflat atunci în plina puterea a celor 37 de ani, lua pana din mâna marelui logofăt Filotei și semna pergamentul prin care mănăstirea Cozia din Călimănești primea mai multe bunuri și drepturi. Documentul menționează denumirea de „județ Vâlcea”, cea mai veche atestare a unui județ din principatele române, după cum arată adevărul.ro.
Denumirea administrativă a rezistat în toată țara timp de mai bine de cinci secole și jumătate, până la prima reformă impusă de regimul comunist: din 1950, România a transformat, pe model sovietic, cele 58 de județe în 28 de regiuni și 177 de raioane. Era înființată și o unitate administrativă specială – Regiunea Autonomă Maghiară.
În 1952 și 1956, numărul regiunilor este redus la 18, apoi la 16.
Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 revenea la unităţile administrativ-teritoriale judeţ, oraş, comună. Noua organizare stabilea 39 de judeţe, 47 de municipii, 189 de oraşe şi 2.706 de comune.
„Modul în care s-a desfăşurat acţiunea de delimitare a judeţelor reprezintă una dintre cele mai grăitoare expresii ale dezvoltării democraţiei socialiste, ale participării efective şi nemijlocite a maselor la făurirea destinelor ţării noastre”, spunea, întrerupt de aplauze, dictatorul Nicolae Ceaușescu pe 14 februarie 1968. Cuvântarea avea loc la tribuna plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, organul central executiv din acea perioadă.
„Stimaţi tovarăşi deputaţi”, continua el, „noua organizare administrativ-teritorială constituie cadrul în care îşi vor desfăşura de-acum înainte activitatea partidul şi statul nostru”.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15 din 1981 erau reorganizate judeţele Ilfov şi Ialomiţa, rezultând judeţele Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi şi Sectorul Agricol Ilfov (S.A.I.), în subordinea municipiului Bucureşti. Atunci existau 236 de oraşe, din care 56 municipii, 2.705 comune şi 13.124 de sate.
După 1990, numărul orașelor și al comunelor a crescut, pe fondul unui trend manifestat mai ales în primul deceniu.
Un audit al Curții de Conturi publicat în 2025 arată că, în primii 15 ani după Revoluția din 1989, au fost înființate prin divizare sau schimbarea statutului localității 339 de noi unități administrativ-teritoriale (UAT): 47 de municipii, 59 de orașe și 233 de comune.
În ultimii ani, tendința a stagnat și a început chiar o mișcare reversibilă. Singurul oraș care a reușit revenirea la statutul de comună a fost localitatea Băneasa din județul Constanța, în anul 2019.
Conform datelor de la Recensământul Populației și Locuințelor 2021, în prezent în România sunt 41 de județe, 319 orașe (dintre care 103 municipii) și 2.859 de comune.
Dacă denumirea de „județ” are o vechime de peste șase secole, cea de „comună” are „doar” un secol și jumătate, fiind introdusă în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, care a adoptat Legea Comunală în martie 1864.
Problemele administrației, la șase decenii de la adoptarea legii
Pe 29 octombrie 2025, Curtea de Conturi a României (CCR) publica raportul „Comunele și orașele mici din Românie, în căutarea unui nou model de organizare”.
Auditul performanței a fost făcut în perioada aprilie-noiembrie 2024 și a analizat modul de organizare și funcționare a tuturor comunelor.
În cazul orașelor, o atenție specială a fost acordată celor cu o populație sub 10.000 de locuitori (nivel minim de populație stabilit de legislație pentru constituirea orașelor), denumite în audit „orașe mici”.
Unul dintre indicatorii cheie prevăzuți de lege este „Numărul de locuitori”, al cărui prag minim pentru constituirea orașelor este 10.000 de locuitori, iar pentru comune – 1.500 de locuitori.
Cu o pondere de 90%, comunele sunt forma predominantă de organizare administrativ-teritorială, fiind locuite de 44% din populația totală a României. Cel puțin pe hârtie, pentru că cifra îi include și pe cei plecați în străinătate care au încă domiciliile în satele României.
„Criteriile demografice pentru clasificarea localităților în orașe și comune nu mai corespund dinamicii actuale. Totodată, lipsa unor indicatori clari și fiabili, precum și dificultățile în calculul și interpretarea celor existenți afectează semnificativ posibilitatea de evaluare a localităților”, este una dintre concluziile raportului CCR.
Dotări esențiale din domeniul „Educație” lipsesc în orașele cu o populație de până la 3.000 de locuitori. Nu au creșe, iar liceele sunt doar în 60% dintre ele. Dificultăți întâmpină și comunele cu o populație sub 1.500 de locuitori, 16% dintre ele neavând școli gimnaziale.
Peste 80% din orașele mici studiate în raport nu dispun de spitale generale și maternități. Distanțele până la ele depășesc în medie 20 de kilometri, „ceea ce poate reprezenta o problemă în caz de urgență, atât pentru locuitorii din orașe cât și pentru cei din comunele din proximitate”, arată raportul.
Gradul de dependență al bugetului local față de bugetul de stat este indicatorul care arată în ce măsură o Unitate Administrativ Teoritorială (UAT) se bazează pe finanțarea de la bugetul de stat, pentru a-și desfășura activitatea și a-și acoperi cheltuielile.
Auditul a calculat acest indicator, pentru toate comunele și orașele mici, ca raport procentual între sumele primite de la bugetul de stat.
Astfel, 84% din cele 2.862 de comune au depins în proporție de peste 50% de finanțare de la bugetul de stat în anul 2023. În schimb, doar 26% din cele 119 orașe mici au avut nevoie de un astfel de sprijin.
Doar 27% dintre comune și 34% dintre orașele mici reușesc să se susțină din venituri proprii într-o proporție semnificativă.
Cheltuielile unui UAT reprezintă sumele utilizate de autoritatea locală pentru a asigura funcționarea și dezvoltarea comunităților pe care le administrează.
Cheltuielile de personal ale comunelor și orașelor au reprezentat 46% din totalul acestei categorii de cheltuieli efectuate la nivelul administrației publice locale.
În totalul cheltuielilor de capital efectuate la nivelul întregii administrații publice locale, cheltuielile de capital efectuate de comune au reprezentat 51%, cele efectuate de orașe 8% și doar 3% cele efectuate de orașele mici.
În plus, multe localități nu mai ating criteriul legal al populației.
În 2023, 119 orașe nu îndeplineau criteriul demografic de minimum 10.000 de locuitori. Acestea reprezintă mai mult de jumătate (55%) din totalul de 216 orașe. Totodată, 432 de comune (15% din numărul total de comune) nu îndeplineau criteriul demografic. În plus, 53 de comune aveau o populație mai mare decât unele orașe sau chiar municipii.
Semnale de alarmă
În 1996, pe când România se afunda tot mai mult în groapa tranziției, la Palatul Victoria era format un nou grup interministerial, asistat de o echipă de consilieri de la Uniunea Europeană. Scopul: creionarea unui program pentru politica de dezvoltare regională.
Obiectivele politicii propuse vizau:
- pregătirea României pentru integrarea în Uniunea Europeană şi pentru a deveni eligibilă în vederea acordării unor ajutoare din fondurile structurale ale acesteia;
- reducerea disparităţilor regionale între diferite regiuni ale României;
- integrarea activităţilor din sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor.
Programul urmărea să demonstreze că o politică regională, corect proiectată şi implementată, va fi nu doar în avantajul regiunilor mai puţin dezvoltate, ci şi al dezvoltării socio-economice globale a României.
Una dintre principalele sarcini ale programului este pregătirea unui set de principii fundamentale pentru dezvoltarea politicii regionale.
În mai 1997, era prezentată „Carta Verde – politica de regionalizare în România”.
Propunea opt regiuni de dezvoltare, care funcționează și astăzi (Nord-Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest, Vest, Nord-Vest, Centru, București-Ilfov) și fundamenta necesitatea înființării Consiliilor și Agențiilor pentru Dezvoltare Regională (ADR).
Pe baza Cartei verzi a fost adoptată Legea 151/ 1998, în care este trecut și un „mic” detaliu: „Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică”. Această frază scurtă a făcut practic inutilă aplicarea întregului studiu.
Cele opt regiuni de dezvoltare sunt reconfirmate în Legea 315/ 2004, fiind păstrat însă același paragraf care face practic inaplicabilă regionalizarea.
În aprilie 2013, Consiliului Consultativ pentru Regionalizare CONREG (conceput de Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) publica raportul „Disparități și fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”.
„Sporirea numărului de regiuni de dezvoltare poate asigura, fără probleme considerabile, formațiuni teritoriale relativ omogene de câte 2-3 județe. Acestea, însă, vor avea dimensiuni care nu mai justifică prezența județelor”, arăta documentul.
„Renunțarea la județe este o soluție viabilă în condițiile în care ele nu sunt simple unități administrative, ci unități administrative care au și profil social specific constituit pe istorie lungă, în pofida reorganizărilor care le-au afectat”, continua argumentarea.
Mai multe servicii publice deconcentrate au urmat aceeași direcție: SRI, ANCOM; Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, Autoritatea Vamală Română, Romsilva, Biroul Român de Metrologie etc.
Reforma administrației, varianta politică
Pe 12 martie 2013, liberalul Sorin Frunzăverde se așeza pe scaunul din piele maronie de președinte al Consiliului Județului Caraș Severin, își dregea puțin vocea, apăsa butonul microfonului din dreptul său și începea o conferință de presă care avea să producă un seism politic.
Frunzăverde anunța un proiect de lege pe tema reformei administrative, cu opt regiuni, plus o modificare a Constituției în acest sens.
Mai anunța și cum trebuie făcute lucrurile: molcom.
„Ar fi o greșeală să grăbim acest demers, numind acum niște președinți de Consilii Regionale sau niște președinți de regiune sau prefecți de regiune. Acest lucru trebuie să se facă concomitent cu alegerile din 2016”, declara Frunzăverde, citat de publicația expresdebanat.ro.
Deși a criticat varianta propusă de liberal, ministrul social-democrat al Dezvoltării Regionale din acea perioadă, Liviu Dragnea (PSD), solicita adoptarea accelerată a reformei.
„Vrem ca regiunile să fie înfiinţate şi să fie funcţionale până la 31 decembrie 2013, pentru ca în următorul exerciţiu financiar să poată să absoarbă bani direct de la Comisie”, spunea Dragnea, conform adevarul.ro.
Încercarea lui Frunzăverde nu era prima de acest gen, dar a avut cel mai mare impact național.
„În 2011, am reușit să concep un proiect de organizare administrativ teritorială, prin comasarea județelor și revenirea la ce erau marile regiuni istorice. Sunt zece regiuni mari istorice, plus câteva județe importante”, rememora evenimentul edilul Clujului, Emil Boc, în 2021, conform Ziua de Cluj.
„Așa arăta proiectul pe care l-am făcut împreună cu președintele Băsescu. Ne pregăteam să-l ducem mai departe, dar a venit criza și ne-a oprit. UDMR nu accepta comprimarea Harghita-Covasna-Mureș, dar găsisem soluția și acolo”, continua fostul premier Boc. Criza de care vorbea este anterioară însă momentului 2011.
Un pas concret s-a făcut la începutul anului 2014, când a fost propusă modificarea Constituției. Printre completări era și una administrativ-teritorială: „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe, județe și regiuni”.
Curtea Constituțională a României a intervenit și, în februarie 2014, a declarat neconstituțională propunerea de referendum.
În 2023, Camera de Comerț și Industrie a României și mai multe organizații patronale au cerut reorganizarea administrativă a României în contextul încasărilor sub estimări de la bugetul de stat.
Conform Newsweek.ro, mediul de afaceri cerea reducerea numărului de județe de la 41 (plus București) la 15, redefinirea noţiunii de comună ca localitate cu cel puţin 5.000 de locuitori și redefinirea noțiunii de oraș ca localitate cu cel puțin 10.000 de locuitori.
Politic, au reacționat cei de la Uniunea Salvați România.
Pe 3 mai 2023, deputatul USR Tudor Benga a depus un proiect de lege conform căruia România urma să aibă doar 12 județe (în loc de 41). Inițiativa stabilea praguri de minimum 5.000 de locuitori pentru comune și 10.000, pentru orașe.
Pe 31 octombrie 2023, proiectul intra în dezbatere în plenul Camerei Deputaților.
„Carta Europeană a Autonomiei Locale reglementează că orice schimbare a limitelor administraţiei teritoriale se poate face numai cu acordul populaţiei, prin referendum”, spunea deputatul Seres Denes (UDMR).
„Deci, sub forma aceasta, acest proiect, din punctul nostru de vedere, este inacceptabil, deci nu îl vom putea vota”, continua el.
„Ne-am abţinut, luând în calcul şi mare parte din avizul Consiliului Legislativ, care face foarte multe trimiteri la constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea acestui proiect”, arăta Marius Budăi poziția grupului social-democrat.
„Sigur că ne dorim o reorganizare şi va trebui ca toate forţele politice să ne aşezăm la masă şi să realizăm acest lucru, de care România are nevoie”, completa Budăi, fost ministru PSD.
„Dacă vreţi cu adevărat să avem o discuţie serioasă pe reorganizare administrativă, Partidul Naţional Liberal vă propune o chestiune serioasă. Haideţi să constituim o comisie formată din reprezentanţii tuturor partidelor”, cerea, la aceeași ședință, deputatul Florin Roman (PNL).
„Vom da un vot favorabil acestui proiect, deci vom fi contra respingerii lui, chiar dacă forma pe care o propune domnul Benga poate nu este ideală. Dumnealui propune 10.000 de locuitori. În varianta noastră de program de guvernare, venim cu 5.000 de locuitori”, declara George Simion (AUR).
În ciuda declarațiilor politice, proiectul a fost respins de Camera Deputaților cu 180 din 265 de voturi.
Împotrivă au votat 93 de parlamentari PSD, 58 PNL, 14 de la UDMR, 13 de la minorități, unul de la USR și un neafiliat.
Pentru au fost 36 de deputați USR, 25 de la AUR și 20 neafiliați.
Pe 5 februarie 2024, era definitiv respins și la Senat cu 70 de voturi contra (PSD, PNL, UDMR), 15 pentru (USR, doi de la AUR și doi neafiliați) și 17 abțineri (11 AUR, patru USR, doi neafiliați).
Opt luni mai târziu, pe 8 octombrie 2024, deputatul Alin Apostol și un grup de colegi din USR depuneau un nou proiect de reorganizare administrativ teritorială.
Proiectul prevedea organizarea țării în opt județe, corespunzând Nord-Est (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui),
Sud-Est (Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea),
Sud-Muntenia (Argeș, Călărași, Dâmbovița, Ialomița, Prahova, Teleorman),
Sud-Vest Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea),
Vest (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș),
Nord-Vest (Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj),
Centru (Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) și
București-Ilfov (Municipiul București și Ilfov)..
În proiectul respectiv se propunea ca orașele să aibă minimum 20.000 de locuitori, iar comunele – 3.000.
O lună și jumătate mai târziu, pe 12 decembrie 2024, proiectul de lege era retras. Era momentul care a dus la izbucnirea lui George Simion, în plenul Camerei Deputaților:
„Acum nu mai avem campanie electorală şi brusc proiectul de lege depus de USR este retras din Camera Deputaţilor”, reproșa liderul AUR. „Ar fi fost frumos să argumentaţi de ce v-aţi retras acest proiect de lege”, concluziona el.
„Era o propunere bună, nu perfectă, de la care se putea pleca într-o dezbatere parlamentară”, a declarat pentru Europa Liberă senatorul Narcis Mircescu (USR), unul dintre cosemnatarii proiectului depus în octombrie 2024.
„La finalul anului 2024 au avut loc alegeri prezidențiale iar în al doilea tur au intrat Călin Georgescu și Elena Lasconi. S-a format o coaliție pro-europeană, formată din PSD, PNL, USR și UDMR, pentru susținerea Elenei Lasconi. Au fost și discuții legate de proiectele comune iar unul dintre partide a propus retragerea proiectului pentru a fi lucrat și depus împreună, de toate cele patru partide”, a explicat Mircescu retragerea de atunci. Nu s-a materializat nimic.
Crede în continuare că România are nevoie de acest proiect.
„Reorganizarea teritorială e sută la sută necesară. Există două mari zone de risipă: una în zona administrației locale, alta în zona companiilor de stat, unde de asemenea trebuie schimbată politica”.
Inițiatorul proiectului din 2024, Alin Apostol, spune astăzi pentru Europa Liberă că reorganizarea teritorială a României este „esențială pentru o dezvoltare sustenabilă a administrației publice locale și teritoriale.”
„Primăriile mici, chiar și atunci când își doresc, nu au capacitatea de a oferi servicii publice de calitate. În același timp, multe Consilii Județene funcționează mai degrabă ca mecanisme de redistribuire a banilor publici către interese private, decât ca motoare reale de dezvoltare regională”.
„Într-un context politic complicat, în care existau riscuri reale ca forțe extremiste să ajungă la vârful statului, iar unele partide au condiționat susținerea politică de retragerea acestui proiect, am considerat că este mai înțelept să accept acest compromis”, arată el de ce a acceptat să renunțe la proiect.
În ianuarie 2025, purtătorul de cuvânt al PSD, Lucian Romaşcanu, anunţa că PSD a decis înfiinţarea unui grup de lucru al partidului care să propună un proiect de lege pentru reforma administrativ-teritorială a României.
În șase luni, social-democrații promiteau că vor elabora un proiect de lege.
„Am făcut o comisie. Președintele Camerei Deputaților cu viitorul președinte UCJ (Uniunea consiliilor Județene, n.r.), viitorul președinte AMR (Asociația Municipiilor din România, n.r.), cu câte doi reprezentanți de la consiliile județene, cu primarii din municipiile reședințe de județ, de la comune, de la doi membri de la comisiile din Parlament”, declara pentru ProTV Marcel Ciolacu, la acel moment premier și președinte PSD.
Europa Liberă a întrebat reprezentanții PSD dacă a mai fost înființat acel grup de lucru și dacă da, cine sunt membrii săi.
„Grupul de lucru a funcționat doar două luni, până la schimbarea premierului de atunci. Nu am alte informații”, a transmis pentru Europa Liberă Alexandru Rafila, purtătorul de cuvânt al PSD.
„Reorganizarea administrativă este o necesitate. România nu se poate schimba doar din București, România se schimbă din fiecare comunitate”, anunța și premierul Ilie Bolojan, pe 5 iulie 2025, la doar două săptămâni după ce fusese numit în funcție.
„Reforma administrației locale nu înseamnă să dai afară oameni, sub forma unor concedieri colective. Reforma administrației înseamnă comasări de comune, județe, digitalizarea unităților administrativ-teritoriale. Ăsta e un lucru pe care mi l-aș dori", spunea Sorin Grindeanu, președintele PSD pentru Pro TV, pe 12 noiembrie.
Era mai bine de jumătate de an de când nu mai funcționa grupul de lucru anunțat de PSD că va finaliza în jumătate de an proiectul de lege pentru reforma administrativ-teritorială a României.
Pe 10 februarie 2026 era anunțată cea mai mare grevă de avertisment din administrația locală.
Sindicatului FORUM din Administraţia publică anunța acțiuni de protest, timp de două ore, în 1.582 de comune. Motivul: nemulţumirile legate de proiectul de reformă privind administraţia locală şi centrală.
Cu doar o zi înainte, pe 9 februarie, premierul Bolojan vorbea despre o posibilă reorganizare administrativ-teritorială care să pornească eventual de la comasarea localităților mici.
Mini-reforma teritorial-administrativă
În timp ce marii decidenți politici analizează, mici grupuri de politicieni din țară fac ceea ce șefii lor nu au curaj să facă: acționează.
Printre cei aflați pe 24 ianuarie 2026 la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din fața sediului Inspectoratului de Poliție Județean din Satu Mare, pentru a sărbători Unirea Principatelor, se aflau și Ioan Bartok-Gurzău, primarul comunei Beltiug, și Nicolae Cornea-Mare, primarul comunei Socond.
Două comune vecine, mari, cu peste 3.000 de locuitori fiecare.
Conform pressone.ro, cele două sunt extrem de diferite, chiar dacă le despart doar 11 km.
Fost director de școală, primarul din Socond, Mare-Cornea, a candidat pentru prima dată în 2020. 70% din populația Socondului este considerată vulnerabilă și primește ajutor social.
La Beltiug, primarul Bartok-Gurzău se află la al șaptelea mandat. Asistații social sunt puțini iar Primăria a înființat, printre altele, un Centru de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice, care acordă ajutor și asistență pentru 60 de pacienți, are 4 angajați și este certificat de Ministerul Muncii.
Marea lui bătaie de cap acum este să găsească un furnizor pentru introducerea gazului. Nimeni nu era interesat, motivând că numărul de gospodării e prea mic. Dacă Beltiug s-ar uni cu Socond, populația s-ar dubla, iar la 6.500 de potențiali utilizatori, ar deveni mai atractivă.
Pe 12 februarie 2026, Ioan Bartok-Gurzău și Nicolae Cornea-Mare, ambii liberali, ieșeau într-o conferință comună de presă și anunțau că vor să pregătească un referendum pentru comasarea celor două unități administrativ-teritoriale.
În cel mai bun caz, ar putea fi organizat la toamnă.
„De cel puțin opt ani mă gândesc la unificare”, declara Bartok-Gurzău pentru pressone.ro.
„Printr-o unificare s-ar rezolva și subiectul acesta (al gazului, n.r.). Au venit cei de la Gaz Vest și ne-au întrebat: «Ce populatie aveți?»; «Păi, 3.384»; «Cam puțin», au zis. Dar când o să zicem că avem 6.500, altfel sună. Am fi a doua comună ca mărime din județul Satu Mare”.
Comuna sa a avut în 2025 venituri proprii de 4,9 milioane de lei, din care cheltuieli de personal au fost de 1,93 milioane de lei. Vecinii din Socond au avut venituri proprii de aproape un milion de lei, iar cheltuielile cu personalul 1,92 milioane de lei. Nici măcar salariile nu și le acoperă.
Conform unei analize a Asociației Chartered Financial Analyst (CFA) România publicată anul acesta de Newsweek, doar 38 de comune din cele 2.859 ale României se pot susţine financiar. Restul sunt în faliment tehnic.
Beltiug și Socond au fiecare un Consiliu local format din 13 consilieri. Prin unificare ar rămâne un singur Consiliu local, format din 15 consilieri locali. Vor dispărea un post de primar, unul de viceprimar, unul de secretar, unul de contabil, unul de consilier al primarului, unul de city manager. Vor rămâne în schimb mai mulți bani la buget.
Prin unire speră să scape de sărăcie și edilii din comunele Vețel și Peștișu Mic, din Hunedoara.
Din același motiv, și primarul din Sasca Montană (Caraș-Severin) se uită prin vecini, să vadă cu cine s-ar putea uni. Una dintre variante ar fi comuna Cheile Nerei, susține Radio România.
Edili pro și contra comasării administrativ-teritoriale
„Toată prigoana pe comune a plecat de la expansiunea teritorială a orașelor, pe fondul preluării de către ele a resurselor financiare ale comunelor”, spune pentru Europa Liberă Emil Drăghici, primarul comunei dâmbovițene Vulcana-Băi și președintele Asociației Comunelor din România (ACoR).
ACoR propune reducerea numărului de consilieri locali/județeni pentru a genera economii și „stabilirea unor cerințe minime de studii universitare pentru primari/viceprimari și nu reducerea de personal; solicităm ca salarizarea să corespundă prevederilor legale, eliminându-se înghețarea lor an de an”.
Nicolae Moldovan, prim-vicepreședinte al Asociației Orașelor din România și primar al orașului Beclean, este un susținător al ideii de reorganizare.
„În jurul orașelor mici sunt multe comune cărora le oferim servicii: educaționale, medicale, de stare civilă, de judecată. Avem Grupurile de Acțiune Locală, deja acționăm ca un pol regional și atunci cred că trebuie luată în discuție posibilitatea de a coopta în jurul orașului și mai multe comune, ar fi o economie în activitățile bugetare”, este de părere Moldovan.
Pe 19 februarie 2026, Consiliul Judeţean Timiş lansa un proiect-pilot care oferea un stimulent financiar primăriilor care doresc să fuzioneze. Este vorba de sume cuprinse între 10 şi 20 de milioane de lei, în funcţie de populaţie.
„Un astfel de stimulent înseamnă o școală nouă, asfaltarea străzilor din localitate sau extinderea rețelelor de apă și canalizare”, explică pentru Europa Liberă președintele CJ Timiș, Alfred Simonis (PSD) utilitatea demersului.
Simonis este și președintele Uniunii Consiliilor Județene din România. Spune că nu poate vorbi despre oportunitatea reformei administrativ teritoriale în numele Uniunii, „pentru că e un subiect controversat, care polarizează societatea”.
Este însă un susținător al reformei.
„Suntem singurul Consiliu Județean din România care oferă între 10 și 20 de milioane de lei stimulente pentru comunele care ar dori să fuzioneze. E un proiect-pilot care cred că ar trebui dublat de un proiect național, un fel de Anghel Saligny pentru încurajarea acestor comasări”, declară Simonis.
Primarii timișeni din Fibiș (1.795 de locuitori) și Mașloc (2.236 de locuitori) s-au arătat deja interesați.
„Am făcut calcule și vom face în localitățile noastre niște economii substanțiale prin această fuziune: în jur de 3 milioane de lei pe an, deci o sumă semnificativă. Prin fuziune, sigur că se vor pierde locuri de muncă. Azi, în ambele primării, sunt în jur de 50 de angajați care se vor reduce cel puțin la jumate”, a declarat primarul comunei Mașloc, Ionel Lupu, citat de știripesurse.ro.
Primari timișeni din comunele Șag și Moravița au anunțat că doresc, la rândul lor, comasarea.
Ce vor românii în plan administrativ
Conform Barometrului Informat.ro – INSCOP Research, ediția a VIII-a, făcut în perioada 2-6 martie 2026, majoritatea românilor cred că o reformă administrativ-teritorială ar îmbunătăți calitatea serviciilor publice.
60,8% dintre cei intervievați (față de 58,6% în mai 2024) consideră că reforma administrativ-teritorială, incluzând posibilitatea unificării sau comasării unor localități, ar putea îmbunătăți calitatea serviciilor publice din România.
La polul opus, 35,1% sunt de părere că această reformă nu ar conduce la o astfel de îmbunătățire față de 38,3% în mai 2024).
Consideră că reforma administrativ-teritorială, incluzând posibilitatea unificării sau comasării unor localități, ar putea îmbunătăți calitatea serviciilor publice din România mai ales: votanții PSD, PNL și USR, bărbații, tinerii sub 30 de ani, persoanele cu educație superioară, locuitorii din Capitală.
Sunt de părere că reforma administrativ-teritorială nu ar conduce la o astfel de îmbunătățire în special: votanții AUR, persoanele între 45 și 59 de ani, cei cu educație primară.
„Faptul că sprijinul se menține chiar și atunci când este menționată explicit comasarea localităților indică o disponibilitate a publicului pentru schimbări structurale ale administrației”, susține Remus Ștefureac, director INSCOP Research.
„De asemenea, acceptarea ideii de regiuni care să unească mai multe județe confirmă că o parte importantă a opiniei publice este deschisă unor formule de reorganizare mai ample ale statului. În ansamblu, sondajul INSCOP surprinde existența unei ferestre de legitimitate pentru reforma administrativ-teritorială”, concluzionează Ștefureac.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
