Guvernul României a aprobat recent defrișarea a peste 30 de hectare de pădure pentru finalizarea lucrărilor la proiectul hidroenergetic de la Răstolița, județul Mureș, proiect puternic contestat de organizațiile non-guvernamentale de mediu. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a anunțat că vor fi produși 120 de Gigawați-oră (GWh) de energie anual, deși în documentația acordului de mediu pentru proiect sunt prevăzuți jumătate: 58,14 GWh / an.
„Finalizăm hidrocentrala de la Răstolița”, a anunțat joi, 3 aprilie, pe Facebook, ministrul Energiei, Sebastian Burduja. În aceeași zi, Guvernul a aprobase, prin Hotărâre, scoaterea din fondul forestier a 37 de hectare de pădure și defrișarea a 30 de hectare dintre ele, pentru faza finală a amenajării hidroenergetice - baraj cu lac de acumulare și aducțiuni - de la Răstolița, din județul Mureș.
O postare similară a făcut și ministrul Mediului, Mircea Fechet, inițiatorul proiectului de Hotărâre de Guvern amintită. Cei doi s-au felicitat reciproc pentru reușită și depășirea piedicilor față de proiect (cu referire la contestările din mediul civic, concretizate inclusiv în instanță).
Ce spune Hotărârea de Guvern privind defrișările
Hotărârea de Guvern din 3 aprilie 2025 prevede scoaterea din fondul forestier național a unei suprafețe de 37,5 hectare de teren, din care 30,7 hectare ar urma să fie defrișate.
Acordul de mediu din octombrie 2024 menționa scoaterea din fondul forestier a 171 de hectare, din care 39,98 hectare urmau să fie defrișate, pentru finalizarea proiectului, la cota 720 mdM.
„Suprafața terenurilor pentru care se solicită scoaterea definitivă și defrișarea vegetației forestiere se situează sub pragul de 39,38 ha stabilit ca limită pentru defrișarea vegetației forestiere, conform Alternativei 3 (aleasă prin documentația de mediu)”, precizează textul Notei de Fundamentare a HG-ului, în condițiile în care prin acordul de mediu terenurile nu fuseseră identificate cu exactitate.
Defrișările sunt necesare „umplerii cuvetei până la cota de 720 mdM, realizarea aducțiunii ramurii Vestice, captărilor secundare Gălăoaia Mică, Gălăoaia Mare și Vișa și drumurile tehnologice”, se mai arată în document.
Proiectul hidroenergetic de la Răstolița prevede un baraj cu lac de acumulare și o hidrocentrală pe derivație (alimentată prin devierea apei din albia naturală a râurilor implicate). Aceasta va fi alimentată printr-o aducțiune principală, care folosește o priză de apă situată în aval de confluența râului Răstolița cu Vălcăluța. Aducțiunea principală va avea peste 8,5 km și va fi dublată de o aducțiune secundară - care se va deversa în cea principală - alimentată prin captarea altor trei râuri: Vișa, Gălăoaia Mare și Gălăoaia Mică, de pe ramura vestică. La captarea râurilor Ilva Mare, Bradu (de pe ramura vestică) și Bistra (ramura vestică) s-a renunțat.
Afluenții Răstoliței, pârâurile Tihu, Mijlocu și Secu, se vor vărsa direct în lacul de acumulare.
Puterea instalată a hidrocentralei va fi de 35,2 Megawați-oră, debitul instalat prevăzut fiind de 17 mc/s.
Amenajarea hidroenergetică de la Răstolița ar urma să aibă ca utilitate, potrivit autorităților, producția de energie regenerabilă, posibilitatea alimentării cu apă pentru localități din zonă și regularizarea debitelor în acest sector din bazinul hidrografic Mureș.
Ministrul Burduja a anunțat că, până la final de an, „Răstolița va livra energie în Sistemul Energetic Național”. „Proiectul, început în 1989, vă deveni prima hidrocentrală deblocată și finalizată în istoria recentă a României”, a adăugat el.
Stadiul de realizare al proiectului hidro – hidrocentrală cu baraj, lac de acumulare și aducțiune de pe râuri de munte – este de 89%, potrivit ministrului Burduja, care susține că aici au fost investite deja 140 de milioane de euro. Titularul proiectului este compania de stat Hidroelectrica.
Postarea recentă a ministrului Burduja a fost însoțită și de o scurtă prezentare a detaliilor tehnice ale investiției, viitoarea hidrocentrală urmând să aibă o putere instalată de 35,2 Megawați-oră (MWh) și o producție de 120 Gigawați-oră (GWh) pe an.
Producția anuală pe care ar urma să o livreze hidrocentrala, potrivit ministrului, e dublă față de cea de 58,14 GWh pe an, stabilită prin acordul de mediu pentru defrișările necesare finalizării investiției, emis de Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Mureș pe 28 octombrie 2024.
De precizat că anunțul ministrului vine în trena a numeroase postări pe care le prezintă ca esențiale pentru asigurarea independenței energetice a României.
Producția de la Răstolița - cea oficială, de 58,14 GWh /an, reprezintă aproximativ a 1.000 parte din producția anuală din România, de circa 56.000 de GWh/an.
Ministrul Burduja spune, într-un răspuns pentru Europa Liberă, că cifra de 120 GWh pe care a vehiculat-o se referă la potențialul hidrocentralei, așa cum a fost prevăzut în „proiectul original din anii '80-'90, înainte de revizuirea reglementărilor de mediu.”
De precizat că potențialul de care vorbește ministrul - avut în vedere inițial de Hidroelectrica, într-o etapă a doua a investiției - a fost redus însă, prin alternativa aleasă în documentația de obținere a acordului de mediu.
Menționată ca „soluție de compromis” în Raportul de Impact asupra Mediului, realizat de o firmă de consultanță contractată de Hidroelectrica, a fost selectatăt pentru a reduce impactul negativ al proiectului, care a fost contestat vehement de activiști și ONG-uri de mediu.
Activiștii de mediu continuă să conteste și varianta cu „impact redus” și reclamă defrișarea a 0,6 hectare din Parcul Național Călimani, dispariția unei părți din arinișurile (păduri aluvionare, de arini și frasini) protejate de lege și perturbarea lostriței, specie de asemenea protejată, precum și a întregului ecosistem din zonă, unde se află și situri Natura 2000.
Cotă mai mică a lacului de acumulare, producție mai redusă
Soluția aleasă prin acordul de mediu emis în octombrie 2024 de APM Mureș este direct legată de cota prevăzută pentru limita de retenție a apei în lacul de acumulare al barajului Răstolița - 720 de metri deasupra mării (mdM). Ea are în documentația de mediu numele „Alternativa 3”, cea de „nivel minim energetic.”
Prezentată în Raporul de Impact asupra Mediului și parafată de APM Mureș, alternativa aleasă prevede renunțarea la captarea a trei dintre râurile din proiectul inițial și defrișări de peste două ori mai puține decât cele propuse în celelelalte două variante analizate.
De altfel, Nota de Fundamentare a Hotărârii de Guvern din 3 aprilie, privind defrișările pentru finalizarea proiectului subliniază că: „proiectul se va implementa în această alternativă deoarece numai în cazul acesta, impactul asupra mediului în toate elementele sale, inclusiv asupra factorilor de mediu, apă și biodiversitate este nesemnificativ, conform celor precizate în Acordul de mediu nr. 6/28.10.2024.”
În alternativa 1 din documentația de mediu, cota de retenție a apei era ridicată la 760 mdM, cu defrișarea a peste 100 de hectare de pădure, de 2,5 ori mai mult decât în varianta aleasă în cele din urmă, dar și captarea a încă trei râuri - Bistra, Ilva Mare și Bradu - la care s-a renunțat.
În acest scenariu, producția anuală estimată era de 117 Gigawați, apropiată de cea enunțată de ministrul Burduja. Firma care a realizat Raportul de impact asupra mediului a subliniat impactul negativ semnificativ pe care această alternativă l-ar fi avut, în special asupra apei și biodiversității.
Autorii Raportului au prezentat și o alternativă 2 - așa cum era plănuit inițial proiectul de către Hidroelectrica - în care hidrocentrala începe să opereze la cota de umplere a lacului de acumulare la 720 mdM, în paralel cu o monitorizare strictă a impactului de mediu; într-o etapă a doua urma să fie realizate defrișările prevăzute și în alternativa 1, pentru umplerea până la cota 760 mdM și realizarea unei producții de energie similară cu cea din prima alternativă. Nu a fost însă varianta agreată. De altfel, în varianta etapizată producția anuală estimată în etapa I era chiar mai mică, mai exact 46,3 GWh, decât cea care avea să fie stabilită conform acordului de mediu: 52,14 GWh/an.
A existat și o alternativă 0 analizată, de demolare a tuturor amenajărilor, dar ea a fost de asemenea exclusă, fiind menționat un impact negativ semnificativ asupra mediului în timpul lucrărilor.
Deși autorii Raportului de impact de mediu au pledat și pentru Alternativa 2, de dezvoltare proiectului în două etape, „s-a propus ca soluție Alternativa 3, care presupune finalizarea investiției la cota 720 mdM pentru a reduce din pierderile de habitate de interes comunitar și de reproducere și adăpost pentru faună.”
Totodată, „prin implementarea alternativei 3 se reduce impactul și asupra celorlalți factori de mediu prin reducerea numărului de corpuri de apă afectate, reducerea suprafeței de sol ocupată și probabilitate mai mică de poluări accidentale prin utilizarea unui număr redus de utilaje, comparativ cu investițiile propuse la cota 760 mdM”, se mai menționa în RIM.
Într-o discuție cu Europa Liberă din octombrie 2024, după ce documentația pentru acordul de mediu a fost pusă în dezbatere publică, directoarea APM Mureș, Cristina Pui, sublinia că autoritățile de mediu au fost receptive la remarcile din mediul civil pe care le-au considerat pertinente și că beneficiarul, Hidroelectrica, a revizuit proiectul pentru a reduce la minimum impactul de mediu.
Ministrul Energiei, pentru Europa Liberă: 120 Gigawați se referă la potențialul hidrocentralei
Europa Liberă l-a întrebat pe ministrul Energiei, Sebastian Burduja, pe ce se bazează când vorbește de o producție de 120 GW anual la Răstolița, câtă vreme în documentația și inclusiv în argumentația care însoțește acordul de mediu este menționată alegerea Alternativei 3, cu cota de retenție a apei la 720 mdM și producție anuală de 58,12 GW.
În răspunsul transmis Europei Libere, ministrul dă de înțeles că reperele sale sunt la forma proiectului așa cum a fost gândită în comunism.
„Cei 120 GWh/an reprezintă valoarea estimativă teoretică maximă a producției brute, bazată pe o cotă de retenție mai mare (în jur de 800 mdM), adică proiectul original din anii '80-'90, înainte de revizuirea reglementărilor de mediu”, spune Sebastian Burduja pentru Europa Liberă.
De precizat că cota lacului de acumulare de 800 mdM, fie și cu aproximație, nu este menționată deloc între alternativele analizate în documentele de mediu.
Ministrul Burduja admite că, potrivit acordului de mediu, „proiectul a fost aprobat la o cota redusă de 720 mdM, tocmai pentru a diminua impactul asupra mediului, în special asupra râurilor, pădurilor și biodiversității din zonă.”
„La această cotă, producția estimată scade semnificativ, la 58,2 GWh/an, ceea ce reflectă o capacitate de retenție mai mică și o perioadă de acumulare redusă”, adaugă el.
Explică faptul că a menționat cei 120 GWh „pentru a evidenția potențialul maxim al amenajării, iar în altele, inclusiv în acordul de mediu, este utilizată valoarea realistă și admisă din punct de vedere ecologic – 58,2 GWh”
„Este important să se facă această distincție între potențialul brut și estimarea reglementată și aprobată, prima arătând, de fapt, caracteristica reală a hidorcentralei”, a conchis ministrul.
„Acordul de mediu se mai poate și modifica!”
Sebastian Burduja mai spune și că „acordul de mediu se mai poate și modifica pe viitor”.
Or, chiar și în forma actuală a acordului - despre care autoritățile spun că este cel mai puțin intruzivă asupra naturii - a fost contestată deja în instanță, de asociațiile Declic și Bankwatch, care au cerut suspendarea lui. Tribunalul Cluj a respins cererea în februarie 2025, însă decizia a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel. Termenul este pe 18 aprilie.
Proiectul hidro de la Răstolița a fost criticat cu fermitate de activiști de mediu și ONG-uri, precum Declic, World Wild Fund, Bankwatch sau Agent Green, care consideră că proiectul e ilegal și că produce mult mai multe efecte negative decât beneficii.
O petiție împotriva proiectului, lansată de Declic în septembrie 2024, a strâns peste 16.000 de semnături.
Proiectul Răstolița, scurt istoric
Lucrările de la amenajarea hidroenergetică Răstolița - hidrocentrală, baraj și lac de acumulare - au început după emiterea, în 1989, ultimul an al regimului comunist, a unui Decret. Acesta a fost urmat de un acord de mediu și autorizație de construire, emise la finalul anului 1990. Informația este menționată în Raportul de Impact asupra Mediului (RIM) realizat de o firmă contractată de Hidroelectrica.
Proiectul a fost gândit în jurul unor afluenți de dreapta ai râului Mureș, pe sectorul Ilva Mare - Răstolița-Bistra, pe teritoriul a trei comune din județul Mureș: Răstolița, Lunca Bradului și Vătava.
Lacul de acumulare este prevăzut pe valea râului Răstoliţa, la aproximativ 4,5 km în amonte de localitatea cu același nume, hidrocentrala fiind amplasată pe malul râului Mureș, în dreptul localităţii Borzia.
În anii 1990, proiectul a înaintat greoi, iar în 1996 au fost făcute actualizarea lui și o „optimizare” a debitului instalat, de la 25 metri cubi/secundă (mc/s), la 17 mc/s, la pachet cu o modificare a traseului aducțiunilor secundare și un acord de mediu mai restrictiv, conform RIM.
În 1997, investiția a intrat în portofoliul Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului, dar „nici în această perioadă nu au putut fi asigurate resursele financiare pentru o desfășurare normală și eficientă a lucrărilor.”
Investiția a fost preluată în 2002, de Hidroelectrica, care a făcut mai multe lucrări, ajunse la aproximativ 90% din proiect raportat la nivelul minim energetic - cu baraj la cota 720 mdM. În ultimii zece ani lucrările au fost puse în stand-by, conform relatărilor din presă de-a lungul vremii.
Hidroelectrica a depus solicitări pentru a putea face defrișările necesare finalizării proiectului încă din anii 2017 și 2019, dar abia în 2022 a revenit cu documentele necesare pentru evaluarea inițială, după cum ne-a precizat în octombrie 2024 directoarea APM Mureș, Cristina Pui.
De altfel, în 2022 proiectul a fost inclus în rândul proiectelor hidroenergetice de interes major cuprinse în Ordonanța de Urgență a Guvernului 175.
De la preluarea mandatelor, atât ministrul Energiei, Sebastian Burduja, cât și cel al Mediului, Mircea Fechet, au promovat intens proiectele respective, în ciuda opoziției ferme a ONG-urilor de mediu, care subliniază că sunt de sorginte comunistă și în dezacord cu practicile și prevederile actuale de mediu la nivel european.
În cazul Răstolița, după mai multe runde ale Comisiei de Analiză Tehnică (CAT) a APM Mureș, solicitări de clarificări beneficiarului și memorii, pe fondul criticilor din partea activiștilor, instituția a emis în 28 octombrie acordul de mediu necesar defrișărilor pentru realizarea proiectului, în variantă minimă energetică, la cota de umplere a lacului de 720 mdM.
Lacuyl va avea o lungime de 5,6 km, pe valea principală, a râului Răstolița, cât și a celor trei afluenți principali, Tihu, Mijlocu și Secu.
Față de varianta inițială a proiectului, varianta aprobată prin acordul de mediu stabilește renunțarea la captările de pe ramura estică (Ilva Mare și Bradul) dar și a râului Bistra, de pe ramura de vest.
Pe 3 aprilie, Guvernul României a aprobat Hotărârea de Guvern pentru realizarea defrișărilor, necesare în special pentru umplerea lacului de acumulare la cota menționată.
Pe lângă defrișarea a 0,6 hectare de pădure din Parcul Național Călimani, „dacă proiectul hidroelectric moștenit de la Nicolae Ceaușescu va fi dus mai departe, va fi defrișat și inundat unul dintre cele mai bine conservate arinișuri din Europa, declarat habitat protejat prioritar în UE.”
Totodată, „va dispărea într-o țeavă principalul râu din România în care se mai înmulțește lostrița”, mai atrăgea atenția asociația.
În zona proiectului se află cinci arii naturale protejate: Parcul Național Călimani, Parcul Natural Defileul Mureșului Superior și trei situri Natura 2000, Călimani-Gurghiu, Defileul Mureșului și Munţii Călimani.
Reprezentanții APM Mureș spun, pe de altă parte, că suprafața de arinișuri afectată este de doar 600 de metri, adică 0,028% din tot situl Natura 2000 Călimani-Gurghiu. Defrișările din Parcul Național vizează la rândul lor 0,6 hectare (6.000 de metri pătrați) - 0,025% din suprafața parcului național.
În opinia activiștilor, câtă vreme defrișările în parcurile naționale nu sunt permise, tăierea unei cantități mai mici de pădure nu poate fi considerată legală.
La rândul său, ministrul Mediului, Mircea Fechet, a menționat, în privința proiectelor hidroenergetice, că și-a propus, alături de Sebastian Burduja, finalizarea unor proiecte blocate de zeci de ani.
Este vorba de proiectele hidroenergetice începute în comunism, abandonate ulterior și reluate treptat, în special de către Hidroelectrica, după 1990. Au fost declarate de interes public major, printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, parafată de Ordonanța de Urgență a Guvernului 175 din decembrie 2022.
Mai multe dintre aceste proiecte hidro, de la Defileul Jiului, Surduc-Siriu sau Cerna-Belearca, sunt contestate de asemenea vehement de activiști și ONG-uri de mediu, care le consideră nocive pentru natură.
„Am găsit calea de mijloc, adică investiții cu respectarea și protejarea naturii, și am mers înainte, de fiecare dată, punând interesul național, interesul românilor, mai presus de orice”, spune ministrul mediului.
ONG-urile de mediu nu sunt de aceeași părerere și consideră că protejarea naturii este cel puțin la fel de importantă precum dezvoltarea economică.
Mai ales că, potrivit acestora, multe dintre proiectele hidro nu vor aduce un impact energetic și economic semnificativ, sau nu atât de mare precum încearcă autoritățile să transmită.
Pe 25 martie, peste 70 de organizații non-guvernamentale au cerut demisia ministrului, într-o scrisoare deschisă, reclamând hărțuirea lor de către acesta.
Pe 7 aprilie, directorul executiv al Declic, Tudor Brădățan i-a adresat un apel preșeintelui interimar, Ilie Bolojan, reclamând faptul că ministrul Burduja desfășoară o campanie de discreditare a ONG-urilor, și un discurs al urii împotriva unor „demersuri legitime, confirmate inclusiv în instanță, în zecile de procese în care acțiunile societății civile au fost admise.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
