Rusia continuă să-și consolideze forțele în jurul Ucrainei, iar Occidentul continuă să o amenințe cu consecințe grave dacă va face un singur pas peste granița cu Ucraina.
Există o ieșire diplomatică din această confruntare care pare să fie una de durată?
Diplomații vorbesc despre o „închidere a rampei”, adică o modalitate prin care părțile pot ieși de pe cărarea alunecoasă care duce spre război.
Numai că găsirea unei astfel de căi nu este deloc una ușoară, fie și pentru că fiecare compromis are un preț, arată o analiză BBC.
Iată câteva potențiale trasee care ocolesc calea sângeroasă a războiului.
Occidentul l-ar putea convinge pe președintele Putin să dea înapoi
În acest scenariu, puterile occidentale ar descuraja efectiv orice invazie, convingându-l pe președintele rus Vladimir Putin că beneficiile ar fi cu mult depășite de costuri.
El ar fi convins că pierderile umane și sancțiunile economice ar fi atât de mari încât ar ieși cel mai rău, chiar dacă ar obține câștiguri militare pe câmpul de luptă.
Ar trebui să se teamă că Occidentul ar putea sprijini o insurgență militară în Ucraina, împotmolindu-l astfel într-un război costisitor de ani de zile.
Putin ar trebui să creadă că aceste costuri i-ar reduce sprijinul intern și, implicit, i-ar amenința și puterea pe care o deține în țară.
Conform acestei narațiuni, Occidentul ar trebui, de asemenea, să-i permită lui Putin să pretindă o victorie diplomatică, înfățișându-se ca un protagonist pașnic care nu a fost dispus să răspundă militar provocărilor NATO.
Putin ar putea pretinde că a atras în sfârșit atenția Occidentului și că liderii săi reacționează la „preocupările sale legitime de securitate”.
Rusia ar aminti lumii că este o mare putere și că și-a sporit prezența în Belarus.
Dificultatea cu acest tip de narațiune este că ar fi la fel de ușor să argumentezi că, de fapt, Putin a eșuat. De ce?
Pentru că, prin acțiunile sale, a unit de fapt Occidentul, a determinat NATO să mute forțele mai aproape de granițele Rusiei și a încurajat Suedia și Finlanda să ia în considerare aderarea la NATO.
Problema este că, dacă Putin dorește să controleze Ucraina și să submineze NATO, există puține motive pentru care ar putea da înapoi acum.
NATO și Rusia ar putea conveni asupra un nou acord de securitate
Puterile occidentale au precizat clar că nu vor face compromisuri cu privire la principii de bază precum suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, dreptul său de a solicita aderarea la NATO, care trebuie să aibă „uşa deschisă” oricărei ţări care doreşte să i se alăture.
Dar SUA și NATO au acceptat totuși că ar putea fi găsit un spațiu comun pe probleme mai largi de securitate europeană.
Ar putea fi puse în discuție:
- o revigorare a acordurilor de control al armelor expirate pentru a reduce numărul de rachete de ambele părți:
- consolidarea dezvoltării încrederii între forțele ruse și cele ale NATO;
- o mai mare transparență asupra exercițiilor militare și a amplasării rachetelor;
- cooperarea cu privire la testarea armelor anti-sateliți.
Rusia a precizat deja că aceste probleme nu vor fi suficiente pentru a-și satisface preocuparea de bază: că admiterea Ucrainei în NATO ar reprezenta un pericol pentru securitatea Rusiei.
Dar dacă, să zicem, desfășurarile de rachete NATO ar fi reduse semnificativ, asta ar răspunde unora dintre preocupările Rusiei.
În anumite privințe, Putin a făcut deja niște progrese la acest nivel: Europa este angajată într-un dialog de securitate în condițiile cerute de Rusia.
Ucraina și Rusia ar putea reînvia acordurile de la Minsk
Acesta a fost un pachet de acorduri negociate în 2014 și 2015 în capitala Belarusului, Minsk, care a fost conceput pentru a pune capăt războiului dintre forțele guvernamentale ucrainene și separatiștii susținuți de Rusia în estul Ucrainei.
Evident, acordul a eșuat și luptele continuă. Dar cel puțin a fost stabilită o cale de încetare a focului și o înțelegere politică bazată pe o constituție mai federală.
Politicienii occidentali au sugerat că revigorarea acordurilor de la Minsk ar putea fi o soluție la această criză.
Președintele francez Emmanuel Macron a spus că Minsk este „singura cale care ne permite să construim pacea”.
Secretarul Apărării, Ben Wallace, a declarat pentru BBC Today Program că restaurarea acordului de la Minsk-ului ar fi „o cale puternică de dezescaladare”.
Problema este că prevederile acordului sunt încurcate și contestate.
Kremlinul cere ca Ucraina să organizeze alegeri locale pentru a da putere politicienilor proruși. Kievul vrea ca Moscova să-i retragă pe luptătorii ruși din Donbas.
Cea mai mare dispută este despre cât de multă autonomie ar acorda acordul de la Minsk enclavelor separatiste din Donbas. Kievul propune o autoguvernare modestă. Moscova nu este de acord și spune că Donețk și Luhansk ar trebui să aibă un cuvânt de spus asupra politicii externe a Ucrainei și, prin urmare, un drept de veto asupra aderării la NATO.
Și aceasta este marea teamă de la Kiev: că revigorarea acordului de la Minsk reprezintă calea scurtă prin care va fi pentru totdeauna exclusă posibilitatea ca Ucraina să se mai poată vreodată alătura NATO, fără ca membrii NATO să fie nevoiți să spună acest lucru în mod explicit. Sprijinul popular pentru acest acord este puțin probabil în Ucraina.
Ucraina ar putea deveni neutră, ca Finlanda
Ar putea fi convinsă Ucraina să adopte un fel de neutralitate?
Au existat relatări, negate ulterior, că oficialii francezi au sugerat că Ucraina ar putea lua Finlanda ca model.
Finlanda a adoptat neutralitatea formală în timpul Războiului Rece. Era un stat independent, suveran și democratic. A rămas și rămâne în afara NATO.
Ar putea fi acest lucru atractiv pentru Kiev? Ar evita un rezultat militar. Ar putea, teoretic, să satisfacă dorința lui Putin ca Ucraina să nu se alăture niciodată NATO.
Nici alianța nu ar mai trebui să facă compromisuri cu privire la politica sa privind menținerea ușilor deschise pentru noi membri. Tocmai pentru că Ucraina ar face alegerea suverană de a nu adera.
Dar ar fi Ucraina de acord cu acest lucru? Probabil că nu, pentru că neutralitatea ar lăsa Ucraina vulnerabilă exact în fața influenței ruse.
Ce garanții ar exista că Rusia își va respecta termenii înțelegerii odată ce Kievul ar trebui să-și abandoneze aspirațiile euro-atlantice?
Neutralitatea ar putea face, de asemenea, apartenența la Uniunea Europeană și mai îndepărtată.
Actualul impas ar putea deveni status quo-ul
Este posibil ca actuala confruntare să persiste dar să se diminueze ca intensitate în timp?
Rusia și-ar putea retrage încet trupele înapoi în cazărmi, declarând exercițiile militare încheiate. Dar, în același timp, multe echipamente militare ar putea fi lăsate în urmă, pentru orice eventualitate.
Moscova ar putea continua să sprijine forțele rebele din Donbas. Și, în tot acest timp, politica și economia Ucrainei ar continua să fie destabilizate de amenințarea constantă din partea Rusiei.
La rândul său, Occidentul ar menține o prezență consolidată a NATO în Europa de Est. Politicienii și diplomații săi vor continua să se angajeze sporadic cu omologii ruși, în discuții, unele să continue, chiar și fără progrese substanțiale.
Ucraina s-ar lupta mai departe. Dar cel puțin nu ar exista un război pe scară largă.
Și, încet, confruntarea ar dispărea, inclusiv din titlurile articolelor, urmând să intre pe lista lungă a conflictelor înghețate care dispar din atenția publicului.
Niciuna dintre aceste opțiuni nu este ușoară. Toate implică compromisuri.
Teama Kievului este că Ucraina ar trebuie să accepte cele mai multe compromisuri și pe cele mai dureroase. Totuși, costurile unui conflict ar fi devastatoare și atunci ar trebui să ia în calcul tot ce se poate pentru a-l evita.
Singura speranță în acest moment este că toate părțile par încă dispuse să vorbească, oricât de inutil ar părea. Și cu cât oamenii vorbesc mai mult, cu atât rămâne mai mult deschisă ușa către o soluție diplomatică. Fie și doar întredeschisă.
