Cunoscut pentru cărțile și piesele sale de teatru, reprezentate și traduse în peste cincizeci de țări din întreaga lume, Eric-Emmanuel Schmitt a revenit în România pentru a lansa romanul „Paradisuri pierdute”, primul dintre cele opt pe care le va scrie în seria romanesc „Străbătând secolele”.
De asemenea, dramaturgul participă pentru prima dată la Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, unde joacă în piesa de teatru „Domnul Ibrahim și florile din Coran”, după romanul său omonim.
Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre scriitorii de limbă franceză foarte cunoscuți cititorilor români prin seria de romane apărute la noi printre care și „Oscar și Tanti Roz”, care s-a transpus și pe scenă. În Franța, operele sale se află în programa de bacalaureat.
Într-un interviu pentru Europa Liberă, Eric-Emmanuel Schmitt vorbește despre cum s-a schimbat viața noastră în urma războiului din Ucraina și despre cum vede el războiul care bate la porțile Europei.
Ca scriitor care a studiat istoria umanității în documentarea sa pentru romanul „Paradisuri pierdute”, lansat la București, dar și pentru cărțile lui în general, scriitorul care trăiește la Bruxelles este la curent cu tot ce se întâmplă în Ucraina. În fiecare dimineață citește știrile și se uită la buletinele tv despre Ucraina.
„Nu am fost surprins de acest război. Nu mă gândisem niciodată că istoria s-a oprit, din această cauză scriu acest lung roman, în opt volume, Străbătând secolele. Nu am avut niciodată impresia că lumea trăiește în pace, și că blocurile de Est și de Vest sunt de domeniul trecutului. Și cred că, în sfârșit, oamenii și-au dat seama de aceste lucruri”, spune Eric-Emmanuel Schmitt în interviul pentru Europa Liberă.
„Și belgienii și francezii au simțit că războiul era la ușa lor”
Scriitorul arată că mulți europeni credeau că suntem într-o epocă a păcii, dar dacă ne uităm în istorie acest lucru nu e deloc așa.
„Cred că dintotdeauna istoria este reprezentată de două ficțiuni care se luptă între ele. Iar acum avem de-a face cu o ficțiune rusească pe de o parte, cu o viziune asupra lumii a politicii și a teritoriului, iar pe de altă parte avem o ficțiune occidentală reprezentată de propria noastră concepție despre politică și democrație”, a spus Eric-Emmanuel Schmitt.
Cu toate că Franța și Belgia, cele două țări în care trăiește și călătorește des, sunt mai departe de Ucraina, locuitorii de aici au simțit pericolul războiului care, deși pare departe, este la ușa lor.
„Și belgienii și francezii au simțit că războiul era la ușa lor. Și dumneavoastră, în România, sunteți frații noștri europeni, deci lucrurile se întâmplă, de fapt, la granița frontierelor noastre. Lucrul acesta m-a frapat cumva, conștiința noastră politică și geografică s-a schimbat. Deci, am constatat că în Franța a existat aceeași reacție ca în România”, a spus scriitorul.
Eric-Emmanuel Schmitt a observat că după momentul 24 februarie, oamenii nu au mai ieșit în oraș la fel de mult ca înainte.
„Au încetat să mai facă cumpărături și, dimpotrivă, și-au făcut provizii de mâncare pregătindu-se pentru război, chiar dacă acesta se petrecea la mii de kilometri. Deci, într-adevăr ceva s-a schimbat. Conștiința europeană există”, a observat scriitorul.
„Să nu confundăm popoarele cu cei care le conduc”
Eric-Emmanuel Schmitt nu este de acord cu scriitorii și oamenii de cultură care îl susțin pe Vladimir Putin în acțiunile lui și aceștia ar trebui blamați, dar consideră că poporul rus nu trebuie confundat cu președintele rus.
„Să nu confundăm popoarele cu cei care le conduc. Să nu confundăm lucrurile. Eu niciodată nu am avut această idee să condamnăm poporul rus. Pentru că poporul este diferit de sistemul lui Vladimir Putin. De fapt, istoria Rusiei este ceva care precede sistemul lui Vladimir Putin, excede sistemul lui Vladimir Putin și îi va succeda”, spune acesta.
Scriitorul spune că istoria Rusiei va continua să trăiască și după ce sistemul lui Putin se sfârșește. „Așa că sunt contra boicotării artiștilor ruși pentru că aceștia ar fi ruși, dar sunt pentru boicotul artiștilor care sunt pro-Putin”, a mai spus Eric-Emmanuel Schmitt.
În romanul Paradisuri Pierdute, lansat recent la București, scriitorul face o incursiune în istorie, plasându-l pe Noam, personajul nemuritor al cărții, în epoca neoliticului.
Eric-Emmanuel Schmitt spune în interviul pentru Europa Liberă că a ales această epocă pentru că este o epocă de mari transformări „care funcționează ca o balama cu foarte multe schimbări în viața oamenilor”.
„Acum 8.000 de ani când s-a petrecut o revoluție în viața umanității și cei care erau nomazi au devenit sedentari. Vânătorii-culegători au început să se stabilească în sate, unde erau locuințe lacustre, unde se găsea apa și mâncarea. Și această enormă schimbare a fost însoțită și de o mare prosperitate, de o explozie demografică, dar jumătate din omenire a ajuns să trăiască în niște condiții diferite. Pentru că, dacă înainte femeile erau și ele vânătoare-culegătoare și aveau puțini copii, aceasta sedentarizare a făcut ca ele să devină casnice și să li se atribuie să fie redusă la un rol minor”, explică scriitorul despre epoca în care a ales să se petreacă acțiunea.
„Ne dăm seama că planeta a devenit foarte mică și este prea ocupată de oameni”
Una din temele abordate de Eric-Emmanuel Schmitt este cea a schimbărilor climatice, ceea ce face din roman unul contemporan.
„Este vorba și despre această angoasă contemporană într-adevăr, de modificările climei, de moartea a diverse specii animale și vegetale care atunci existau din abundență. Pentru că ne dăm seama că planeta a devenit foarte mică și este prea ocupată de oameni. Cred că în prezent trăim o epocă unică, pentru că, pentru prima dată în istorie, umanitatea își pune întrebarea dacă nu am mers prea departe”, arată scriitorul de limbă franceză.
Cum Apocalipsa este o temă care revine din când în când în mintea oamenilor, Eric-Emmanuel Schmitt remarcă faptul că neliniștea sfârșitului lumii din secolul XXI este diferită cumva de neliniștea din secolele precedente.
„A existat mereu un asemenea sentiment al sfârșitului lumii și spun acolo că această poveste despre sfârșitul lumii e o poveste fără sfârșit în trecut. Dar atunci oamenilor le era teamă de natură, de Dumnezeu sau de zei. Acum nici nu mai pun aceste lucruri la socoteală pentru că contribuția omului ajunge. Omul este responsabil de sfârșitul lumii și de sensibilitatea lui este vorba”, a spus Eric-Emmanuel Schmitt.
„Această temă a Apocalipsei are astăzi legătură cu omul, în timp ce în antichitate apocalipsa avea legătură cu ce se întâmpla în exterior. Acum este o proiecție a neliniștilor individuale până la urmă, pentru că omul este muritor și știe că este muritor și, cumva, îl liniștește sau îl face să se simtă mai puțin rău dacă știe că civilizația și natura sunt muritoare ele însele. Deci e vorba de o proiecție”, a mai spus scriitorul.
Eric-Emmanuel Schmitt arată că, fiind în posesia puterii și tehnologiei, care îi permit să distrugă totul, omul își permite să suprime viața, inclusiv să facă acest lucru din cauza amenințării nucleare, așa cum este cazul lui Vladimir Putin.
Scriitorul spune că anul trecut, în timpul pandemiei de covid, când a apărut în Franța primul volum din seria de 8 la care lucrează, titlul Paradisuri pierdute a avut un ecou printre toți cititorii pentru că trăiam un paradis pierdut.
„Eu vreau, de fapt, să indic un fel de a trăi în lume pe care l-am pierdut și care aparținea strămoșilor noștri, care în neolitic erau animiști, credeau în spirite, în genii, în demoni în legătură cu cerul, cu vântul. Atunci oamenii nu aveau privilegii și erau, ca și alte ființe, o specie printre altele. Aveau o modalitate mai umilă de a exista în natură, care nu se mai regăsește la noi astăzi, pentru că noi considerăm că natura este o materie, ceva care ne aparține, pe care o putem transforma, extrage, schimba și ai cărei stăpâni și posesori am devenit”, a mai spus Eric-Emmanuel Schmitt.
Prin descrierea unei epocii precum neoliticul, scriitorul vrea să arate cum a ajuns omenirea în situația actuală. „Vreau, deopotrivă, să amuz, să creez divertisment, povestind niște istorii și să instruiesc oamenii povestind Istoria”, a mai spus scriitorul.
Întrebat dacă în seria de romane la care lucrează va include și războiul sau pandemia, Eric-Emmanuel Schmitt spune că va povesti uneori despre prezent și alteori despre trecut, trecutul fiind un ecou.
„De exemplu, vă pot spune că nu voi vorbi despre pandemie, dar voi vorbi despre ciuma neagră, din Evul Mediu, iar cititorii vor putea să regăsească anumite senzații pe care le au trăit ei”, arată scriitorul.
Eric-Emmanuel Schmitt își propune să ia cititorul drept partener de călătorie.
„Cred ca am un raport filozofic cu cititorul, îi dau elemente de reflecție. Dar el este cel care are această reflecție, care trebuie să se gândească. Nu îi spun eu la ce trebuie să se gândească”, a conchis Eric-Emmanuel Schmitt.
