Vocile lui Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Măgură Bernard, Șerban Orescu și ale colegilor lor din redacția românească a Radio Europa Liberă, aflată atunci la München, sunt cele care îi informau pe români despre ce se întâmplă în lume și în propria lor țară.
Propaganda și cenzura comunistă făceau ca Radio București, Televiziunea Română și orice alte radio-uri locale sau publicații centrale și locale să fie practic inutilizabile.
Aflați din nou într-un studio Europa Liberă, pe 19 decembrie 2024, Neculai Constantin Munteanu și Emil Hurezeau au povestit cum au relatat și cum au triat informațiile despre Revoluția Română din decembrie 1989. Românii nu aveau informații din nicio altă sursă despre protestele și reprimarea sângeroasă a manifestanților de la Timișoara.
În comunism, românii primeau două ore de program TV pe zi, cu știri propagandistice despre dictatorul Nicolae Ceaușescu și subordonații săi din partidul comunist și din guvern și puteau citi în ziare numai știri laudative la adresa regimului comunist.
În aceste condiții, postul de Radio Europa Liberă, cu sediul la München, în Republica Federală Germania, adică în afara sferei de influență a Moscovei, era sursa principală de informare pentru milioane de români.
Despre marile evenimente ale anului 1989, românii au aflat de la Europa Liberă.
De la Europa Liberă au aflat despre ascensiunea reformistului Mihail Gorbaciov ajuns în fruntea URSS în 1985. Tot la „postul nostru de radio” urmăreau românii și negocierile Mesei Rotunde din Polonia, conduse de liderul Solidarității, Lech Walesa, negocieri care au dus în iunie 1989 la primele alegeri libere din regiune de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
De la jurnaliștii Europa Liberă, românii au aflat și despre Revoluția de Catifea de la Praga & Bratislava și candidatura opozantului Vaclav Havel la funcția de președinte al Cehoslovaciei. Tot de la Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu și colegii lor au aflat pe 9 noiembrie 1989 despre căderea Zidului Berlinului.
Și despre Revoluția din Decembrie 1989, au aflat tot de la Europa Liberă.
După zilele tragice de la Timișoara din 17-18 decembrie 1989, când românii ieșiți în stradă au fost împușcați și granițele țării au fost închise, informațiile ieșeau greu din România.
Europa Liberă a devenit, o dată în plus, esențială.
Primele înregistrări cu împușcături de la Timișoara - cele trase în zona Catedralei, duminică, 17 decembrie, în jurul orelor 17.00 - s-au auzit la Europa Liberă pe 19 decembrie și au avut un impact uriaș.
Oamenii ascultau radioul pe furiș – regimul interzicea ascultarea posturilor de radio occidentale. În acea săptămână, când după exprimarea legendară a lui Neculai Constantin Munteanu „e un început în tot sfârșitul”, aparatele de radio s-au mutat din dormitor în sufragerie și din casă în curte.
Vestea că „a început” era șoptită din om în om, iar câteva seri la rând o națiune întreagă aștepta cu sufletul la gură „Actualitatea Românească” de la Europa Liberă.
La 35 de ani de la Revoluția Română, jurnaliștii Emil Hurezeanu și Neculai Constantin Munteanu au vorbit la Europa Liberă din prezent despre ce au însemnat pentru ei acele zile și ce rol a avut radioul în informarea corectă a românilor.
Neculai Constantin Munteanu (n. 16 noiembrie 1941) este jurnalist român și disident al regimului comunist. A părăsit România în 1977, ca urmare a opoziţiei pe care a manifestat-o faţă de regimul comunist.
A fost redactor la programul Actualitatea Românească la Radio Europa Liberă între 1980 și 1994. Prin emisiunile sale transmise de la Radio Europa Liberă, devine cunoscut pentru condamnarea regimului lui Nicolae Ceauşescu în anii 1980.
Revenit în România după Revoluția din decembrie 1989, N. C. Munteanu lucrează la studioul de la București al Europa Liberă, apoi colaborează la Radio Total și face parte, în 1995, din Consiliul de Administraţie al TVR.
Este autorul volumului de memorii: Ultimii şapte ani de-acasă. Un ziarist în dosarele Securităţii.
Emil Hurezeanu (n. 26 august 1955) este, din 2021, ambasadorul României în Austria. Anterior, din 2015, a fost ambasadorul României în Germania.
Din 1983 și până în 1994, a fost, pe rând, redactor, redactor șef și director al Secției Române a Radio Europa Liberă (la Munchen și, după 1991, la București).
Din ianuarie 1995 a fost director al secţiei române a Deutsche Welle.
În 2002, se întoarce definitiv în România și lucrează pentru mai multe publicații și posturi de televiziune.
Ca scriitor și publicist, Hurezeanu este autorul mai multor cărți printre care amintim: Opera poetica, Pe trecerea timpului Jurnal politic românesc 1996-2015, România în Europa și Europa în România.
Cum au venit primele informații de la Timișoara? Cum verificau informațiile?
Emil Hurezeanu spune că, în contextul tranformărilor din 1989 din toată Europa de Est, era de așteptat ca și în România „să se întâmple ceva”. În celelalte țări din Est, „comunismul se transformase deja – în sensul că renunțase la propriile sale măști”.
„Am aflat că s-a întâmplat pentru că Timișoara era la Vest, ca și acum, și se circula totuși. Plecau șvabi definitiv în RFG (Republica Federală Germania - fosta Germanie de Vest - n.r.). Unele dintre primele informații le-am avut din partea unora care, via Belgrad, ajungeau în RFG. Erau studenți străini, erau studenți arabi, erau chiar și studenți germani la Medicină și era un consulat iugoslav la Timișoara, iar unul din consulii iugoslavi, un sârb, era cel care a transmis mai departe. Deci n-am aflat în 15 (decembrie, n.r.), dar din 17 decembrie încolo am fost contactați”.
Neculai Constantin Munteanu: „Prima informație a apărut în seara zilei de duminică, 17 decembrie, în jurul orei 21:00. Liviu Tofan, șeful secției știri, se afla întâmplător în redacție, în rest nu erau decât doi redactori, și a obținut prelungirea emisiunii în speranța că în cursul nopții vor mai apărea alte știri. Nu a mai apărut nicio știre. Era vorba că la Timișoara au ieșit oamenii pe stradă, că e armată pe străzi, dar și Miliție și Securitate, și că s-a tras în oameni. Și era și ideea foarte vagă că sunt un mort sau doi”.
În fapt, la acel moment, la Timișoara avusese loc un adevărat masacru. La ordinul personal al lui Nicolae Ceaușescu, zeci de oameni fuseseră împușcați mortal. Erau sute de răniți - unii dintre cei ajunși la spital vor fi împușcați chiar acolo, după cum atestă rechizitoriul din Dosarul Revoluției făcut public în 2019.
E adevărat că Europa Liberă a transmis la un moment dat că la Timișoara ar fi fost uciși în jur de 10.000 de oameni?
Neculai Constantin Munteanu: „Nu, niciodată o astfel de informație nu a fost dată. O informație ca atare, cu 10.000 de victime, este exclus să fi dat”.
Emil Hurezeanu: „Citam sursele Tanjug (agenția de presă de stat în Iugoslavia - n.r.) și MTI (agenția de presă de stat din Ungaria), agențiile de presă. Vorbind despre victime, eram totuși într-un vid de informație concretă legată de confruntări.
MTI și Tanjug vorbeau deja de mii de morți. Făceam revista presei internaționale deja. Bucureștiul era absent, n-avea încă reacție politică. De-abia după întoarcerea «cârmaciului» din Iran, în 20 decembrie (dictatorul Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită în Iran pe 18-20 decembrie 1989, n.r.), a existat o reacție”.
Difuzarea înregistrărilor împușcăturilor de la Timișoara
Neculai Constantin Munteanu: „Eu am văzut-o prima oară la o televiziune austrică. I-am comunicat șefului de la știri, iar noi aveam o secție care se chema AudioSection și care procura material documentar sonor. Ei au sunat la Viena și ne-au dat-o și nouă. Cum a ajuns la Viena? Acest lucru nu s-a lămurit niciodată.
Zilele trecute, când am fost la Timișoara pentru recviem pentru victimele Timișoara, am întâlnit un tehnician de sunet de la Teatrul din Timișoara care a spus că el a făcut acel sunet.
Banda e făcută din trei secvențe: una luată pe stradă, plus după aceea împușcăturile, și a încercat un prim montaj, și a trimis-o prin același om de la consulatul iugoslav și a ajuns până în Viena”.
Emil Hurezeanu: „Pentru un post de radio, această bandă era o probă totală. Una e să îți spună un martor la telefon, chiar plângând, ce se întâmplă, dar acum aveai proba audio”.
Cine erau martorii care transmiteau despre Revoluția Română și cum făceau selecția lor?
Neculai Constantin Munteanu: „În 18 decembrie, cineva a avut inițiativa și a legat un reportofon de un telefon care era la dispoziția ascultătorilor 24 din 24. Ideea era să fie martori oculari care pot să spună ceva. Au fost sute de mărturii din astea.
În plus, trenurile au continuat să funcționeze în această perioadă. Și mecanicii de locomotivă au fost și ei niște purtători de cuvânt a ceea ce se întâmplase în România. Au continuat să circule TIR-urile cu mărfuri care au ieșit din România. Și aceștia au fost oameni care ne-au informat. Noi nu puteam să facem din ele știri ca atare, dar puteam să le comentăm și puteam să le povestim”.
Emil Hurezeanu: „Telefoanele timișorenilor cu restul țării se închiseseră. Din moment ce era închisă zona, nu puteai vorbi de la Iași cu băiatul tău student la Timișoara. Dar când Ceaușescu se întoarce din Iran și dă acea declarație de instituire a stării de necesitate și dă stare de alarmă fără precedent în România, era clar că era semnul gravității”.
Din cauza stării de necesitate declarate oficial de Nicolae Ceaușescu pe 20 decembrie, granițele sunt închise și sunt interzise orice adunări publice.
„La un moment dat, ne-a sunat un un ofițer de tancuri care a zis să le spunem tanchișilor că pot auzi Europa Liberă pe frecvența de unde scurte cutare. Dar când au anunțat că trag clopotele la București dimineața (22 decembrie 1989, n.r.) și spre centrul orașului se îndreaptă muncitori de pe marile platforme industriale, am fost sigur că se închide povestea, că povestea ceaușismului s-a închis”.
Mesajul Regelui Mihai la Radio Europa Liberă
Neculai Constantin Munteanu: „A sunat Regele Mihai în zilele acelea, a fost la radio și a avut un mesaj”.
„Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totuşi şi totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii întelegeţi şi întelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la Putere. Manifestaţi paşnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năziuinţele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocati, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”
Emil Hurezeanu: „În noaptea aceea n-a mai fost niciun fel de filtru. De obicei, se petrecea altfel. Erau înregistrate emisiunile, iar șeful departamentului, când dădea un OK, înregistram la ora 15:00, la 16:00 el citea și la 19:00 intra pe post”.
Rolul jurnaliștilor de la Radio Europa Liberă în Revoluția Română din 1989. Vă asumați vreun rol?
Neculai Constantin Munteanu: „Probabil că da, dar nu altul decât cel de a-i informa pe oameni de ce se întâmplă în lume și în propria lor țară. Decizia de a ieși în stradă le aparținea lor”.
Emil Hurezeanu: „Evenimentele istorice, independent de Europa Liberă, intraseră într-un anumit curs. Acest curs care a dus la mai multă libertate, mai multe reforme în blocul comunist, a fost rezultatul unui compromis între Statele Unite și Uniunea Sovietică, știm ce rol au jucat lideri ca Richard Nixon (președinte al SUA 1969-1974) cu mult înainte în timpul destinderii, Ronald Reagan (președinte al SUA, 1981-1989), seniorul Bush (președinte al SUA 1989-1993) și Mihail Gorbaciov (lider sovietic 1985-1991) după degringolada sovietică, cu geronții ăștia care se succed rapid la începutul anilor '80 - moare Brejnev, moare Andropov și vine Gorbaciov.
Toată lumea intrase în transformare. A fost un rezultat și al slăbirii resurselor Uniunii Sovietice și al poziției ferme, puternice a Statelor Unite, care n-au cedat niciodată așteptând momentul prielnic.
Era vorba de arme mai puține, de un sistem mai prost, de bani mai puțini. America avea 6 milioane de calculatoare în 89. Uniunea Sovietică avea vreo 200.
Toate astea s-au întâmplat și se comunicau românilor, care erau în cea mai închisă țară din perspectiva asta, și Timișoara fiind orașul românesc cel mai deschis informațiilor occidentale prin apropierea de Iugoslavia, accesul la televiziuni, la radio din Iugoslavia, la reviste ș.a.m.d.
Deci noi am jucat acest rol mai ales în anii 80, sigur și mai demult, pentru că s-a întreținut speranța după război. Înaintașii noștri care au murit în închisori și redactorii noștri din alte generații, din anii '60-'70-'80, toată lumea aștepta mai multă libertate și mai multă prosperitate”.
A fost o surpriză că Ion Iliescu a fost noul lider de la București? Știați cine e Ion Iliescu?
Neculai Constantin Munteanu: „Sigur că da. Îl știam din '83. În '87, publicase un articol în România Literară despre progresul științific și tehnologic și era primul articol după lungi ani de zile în care nu era pomenit numele lui Nicolae Ceaușescu. Noi am transmis acel articol înspre România”.
Emil Hurezeanu: „Era un fost ministru. A fost șeful UTC-ului, a fost ministrul Tineretului, membru în Comitetul Executiv. Era un om despre care se spunea că e ceva mai destupat la minte decât alții (...).
Era deja vehiculat numele lui în doua parte a anilor '80, pentru că se știa că are simpatii pro-sovietice, recte pro-gorbacioviste. Foloseam articolele din Der Spiegel și spuneam «Der Spiegel vede, așa cum l-a văzut pe Gorbaciov succesorul lui nu știu care, vedea și la Budapesta și la București succesori»”.
Ce ați face mai bine dacă ați transmite din nou evenimentele din acele zile?
Neculai Constantin Munteanu: „Cred că ne-am comporta la fel cum ne-am comportat în acea noapte. Și cred că noi am fost de partea bună a istoriei și de ce am schimba-o?”.
Emil Hurezeanu: „Ceea ce am făcut în timpul Revoluției sau până la Revoluție a fost foarte îndreptățit, legitim. Nu-mi amintesc să fi greșit nici după Revoluție.
Am fost între primii care am vorbit despre caracterul foarte echivoc al noilor măsuri și despre tentațiile de refacere a unui socialism cu față umană, orientat geopolitic spre Moscova, al noului regim”.
În 1991, regimul post-comunist de la București, reprezentat de Ion Iliescu - președinte, Petre Roman - premier și Adrian Năstase - ministru de Externe, a semnat tratatul cu Moscova cu numai câteva luni înainte de prăbușirea URSS.
Mai ales după acel codicil de atârnare, care a apărut în intenția de tratat bilateral între România și Uniunea Sovietică, respectiv Rusia, care s-a demontat foarte târziu, în care noi eram obligați prin acest tratat să avem acordul rușilor dacă intrăm într-o alianță internațională. Deci asta numai nouă ni s-a întâmplat între toate țările estice după Revoluție”.
De ce credeți că nu avem un proces final al Revoluției Române la 35 de ani?
Emil Hurezeanu: „Știți crima din Orient Express? Când e o victimă. Victima e doar sigură și fiecare din călătorii de lux ai acelui vagon împlântă odată cuțitul cu motive diferite. Iar la sfârșit vine anchetatorul și se întreabă cine l-a omorât? Au fost mai mulți autori, prea multe implicații.
O dată l-am vizitat la Jilava pe generalul Victor Stănculescu (condamnat pentru represiunea de la Timișoara din 17-18 decembrie 1989, n.r.), într-o proiecție de film al unuia din filmele lui Ujică, iar generalul mi-a zis: Uite-te ce spun eu acum - când vor muri ultimii participanți fizici la orice act în Revoluție, legat de Revoluție, de conducerea ei și conex, atunci probabil, dacă mai știe cineva, se va afla”.
Neculai Constantin Munteanu: „Așteptăm doar moartea lui Ion Iliescu. Ideea este că poate că atunci vor ieși și dosarele noastre de la SIE”.
Aici Radio Europa Liberă
Postul de radio Europa Liberă, înființat în 1949 , transmitea de la sediul din München/Germania, pe unde scurte, emisiuni dedicate țărilor din lagărul comunist - România, Bulgaria, URSS, Ungaria etc. - care erau realizate de jurnaliști originari din țările din spatele Cortinei de Fier.
Toate evenimentele importante ale perioadei comuniste, precum Revoluția din Ungaria, din 1956, Primăvara de la Praga, din 1968, cutremurul din România, din 1977, căderea regimurilor comuniste din 1989, au fost relatate la acest post de radio.
Polițiile secrete din țările comuniste încercau nu numai să bruieze emisia, ci și să infiltreze redacțiile cu spioni sau să asasineze realizatori.
Revoluția din România a fost cel mai important eveniment pe care serviciul românesc al Radio Europa Liberă l-a transmis în istoria lui.
Emisiile speciale despre ce se întâmplă la Timișoara și București au început din 17 decembrie 1989, iar unii dintre jurnaliștii care a lucrat la foc continuu în acele zile sunt Neculai Constantin Munteanu și Emil Hurezeanu.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
