Săptămâna aceasta se împlinesc 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, acordul de neagresiune dintre Uniunea Sovietică și Germani nazistă. Etichetat drept luna de miere dintre doi dictatori, pactul a împărțit Europa în sfere de influență sovietică și nazistă, ducînd la al Doilea Război Mondial și la tragicele lui consecințe.
Ziua semnării pactului, 23 august, este marcată ca zi de comemorare a victimelor stalinismului și nazismului în 10 țări ale Uniunii Europene, în Statele Unite, Canada și Georgia. După 80 de ani însă, media pro-Kremlin încă susține că URSS nu ar fi semnat de bună voie Pactul și că n-a avut de ales; că Pactul nu a declanșat al Doilea Răzorld War II, că URSS nu poate fi învinovățită pentru acest război, că Polonia a vrut să atace URSS și că a fost oricum ideea lui Hitler.
În loc să reflecteze asupra unei istorii complexe și dificile, și asupra rolului Rusiei în această istorie, media pro-Kremlin continuă să-i atace pe aceia care nu cred orbește în mitul eroismului sovietic.
Când mai devreme vara aceasta Estonia, Letonia, și Lituania și-au rechemat repezentanții de la ambasadele lor din Rusia pentru a protesta împotriva foccurilor de artificii cu care s-a sărbătorit capturarea capitalelor țărilor baltice de către Armata Roșie, media pro-Kremlin s-a folosit de mașinăria dezinformării pentru a acuza statele baltice că perpetuează „mitul ocupației sovietice” și că refuză să celebreze victoria asupra fascismului. Și după ce povestea cu artiifiiciile s-a șters din peisaj, media pro-Kremlin a continuat să bată apa în piuă cu cît de nerecunoscătoare și cu belicoase sînt statele balice: cel mai recent învinovățind Letonia de rusofobie psihiatrică, revizionism istoric, și că a încercat să strice relațiile Rusiei cu Belarus.
Eliberați de libertate
Victoria împotriva nazismului a jucat fără îndoială un rol important în istoria Europei. Dar a numi înaintarea Armatei Roșii în Europa de est ocupată de naziști „eliberare”, așa cum continuă să o facă media pro-Kremlin, are ca scop să șteargă din memorie represiunile în masă și suferința a milioane de oameni, inclusiv ruși, de pe urma regimului sovietic.
Dezinformarea pro-Kremlin îi numește rusofobi și fasciști cu o memorie istorică distorsionată pe aceia care nu glorifică Uniunea Sovietică și refuză să facă parte din „sfera de influență” a Moscovei. Și când aceste teme nu sînt de ajuns, media pro-Kremlin încearcă să picteze o imagine încă și mai mai întunecată a vieții care nu e sub controlul Moscovei: de exemplu spunînd că statele baltice sînt niște teritorii dezolante pe cale să fie transformate în baze militare sau adăposturi pentru migranți asiatici și africani.
Ce-i rămâne presei pro-Kremlin de făcut când nu poate pune la dispoziție teme de dezinformare credibile cu oprivire la fascism și rusofobie?
Pentru că nu-i poate numi pe miile de ruși care protestează pe străzile Moscovei nici fasciști, nici rusofobi, cei care dezonformează recurg la teoria conspirației că Occidentul e de vină. Săptămâna asta, media pro-Kremlin a pretins că George Soros și Occidentul finanțează și instruiește opoziția rusă ca să instige la demonstrații – cu ajutorul Curții Europene penrtu Drepturile Omuluii, nici mai mult nici mai puțin. În același timp, Marea Britanie și Statele Unite sînt acuzate că orchestrează protestele din Hong Kong.
Asta nu trebuie să ne surprindă. Într-o lume orwelliană a dezinformării, unde un regim totalitar e etichetat drept eliberator, e de neînțeles că oamenii se pot lupta pentru libertățile lor. Și se vor lupta.
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo tradus de Lucian Ștefănescu
Facebook Forum