România a importat în ultimele luni cantități insignifiante de gaze și a reușit să asigure consumul din producția internă și de ceea ce avea strâns în depozite.
Gazele care au intrat în conductele românești au tranzitat practic țara către Occident fără să rămână aici, cu mici excepții punctuale.
„Nu am mai importat gaze practic de la începutul lui octombrie”, a declarat directorul Transgaz România, Ion Sterian, pentru Europa Liberă.
„Consumul este undeva la 37 de milioane de metri cubi de gaze.” Din aceștia, 24-25 de milioane reprezintă producția internă, iar restul ceea ce se extrage zilnic din depozite.
În prezent, depozitele din România sunt umplute în proporție de aproape 78%, ceea ce reprezintă 2,55 miliarde de metri cubi. Comparativ cu anul trecut, gradul de ocupare al depozitelor este cu 20% mai mare.
„Pe 3 ianuarie anul trecut, aveam un consum de peste 55 de milioane de metri cubi, acum avem cu 20 de milioane mai puțin zilnic. Nu ne-am mai confruntat cu astfel de temperaturi. S-a adăugat creșterea eficienței energetice și reducerea consumului industrial”, explică Sterian.
Directorul Transgaz estimează că, după sezonul acesta, vor rămâne în depozite aproximativ 1,3 miliarde de metri cubi de gaze, o cantitate importantă pentru iarna 2024-2025.
La rezerva rămasă de anul acesta se va adăuga excesul de gaze produs de România pe perioada verii față de consumul intern. În 2022, zilnic, consumul de gaze a fost, în medie, de 13 milioane de metri cubi pe zi. În condițiile în care producția este de 25-26 milioane, pot fi depozitate aproximativ 10-12 milioane pe zi.
„Cum sezonul cald este mult mai lung, estimăm că vom avea undeva la 3-3,4 miliarde de metri cubi în depozite la începutul sezonului rece viitor”, a mai explicat Sterian.
Consumul va crește în următorii trei ani
În prezent, consumul de gaze este de 11-12 miliarde de metri cubi anual. Prognozele arată că el va crește la cel puțin 15 miliarde de metri cubi în următorii câțiva ani. 2,5 miliarde de metri cubi ar urma să ajungă la centrala de la Mintia.
Cumpărătorul activelor fostei termocentrale Mintia, Mass Global Energy Rom, care aparține iordanianului Ahmad Ismail Saleh, s-a angajat să construiască o nouă unitate de producție de energie electrică pe amplasamentul fostei centrale până la finalul anului 2026. Aceasta ar urma să proceseze cantitatea de gaze pentru producerea de energie electrică.
Un alt consumator important vor fi localitățile nou racordate la rețeaua de gaze. Se estimează că este vorba despre extinderea actualei rețele cu 4.000 de kilometri, care va duce la o creștere a necesarului de gaz tot cu aproximativ două miliarde de metri cubi.
Expert - plafonarea prețurilor nu ajută investițiile în energie
Europa va rămâne definitiv fără gazul rusesc, e de părere experta în Energie, Otilia Nuțu. Ea spune că perspectiva reală de investiție este cea în energie regenerabilă, care asigură o independență față de resursele externe.
Există interes major pe piața de energie pentru investiții în România pe energie verde pe fondul așteptărilor că prețul energiei va rămâne ridicat și în următorii ani.
„De vreun an și jumătate se tot învârt diferite fonduri de investiții care se gândesc care să se investească în România în energie regenerabilă, pentru că prețurile clar nu vor mai fi, chiar dacă n-o să mai fie așa cum au fost anul trecut - așa de mari - totuși vor rămâne mai mari decât erau înainte, pentru că e un deficit cronic de energie”, explică Nuțu interesul pentru investiții în energia care este, teoretic, cea mai ieftină.
Nuțu spune că o problemă care ar putea să îi pună pe investitori pe gânduri este reglementarea prețului la energie până în 2025 care, din punctul de vedere al investitorilor, reprezintă un termen extrem de lung și neatractiv.
„Cineva care se gândește să investească acum ia în calcul cumva și ce se va întâmpla în 2025 și riscul ca după aia să se mai întâmple ceva și să se continue reglementarea prețurilor.”
Nuțu explică mecanismul prin care se finanțează investițiile în energie și care este motivul pentru care investitorii se vor gândi de mai multe ori înainte de a decide să deschidă o nouă facilitate energetică în România.
„Cineva care vrea să facă o centrală pe energie face de regulă următoarea schemă: știu că centrala mea se va fi construi în următorii trei ani și va funcționa un număr de, să zicem, 20 de ani bun, ca să-mi finanțez construcția centralei, eu închei un contract de vânzare de energie cu un cumpărător care va cumpăra, să zicem, energie din 2025 până în 2030 la un anumit preț, adică în contract, în viitor”, arată Nuțu.
Investitorul merge apoi la bancă pentru a contracta un împrumut. El demonstrează că are o flux de venituri viitoare cu care poate să garanteze că va avea cu ce să returneze împrumutul.
„Problema este că, cu legislația asta cu plafonarea și compensarea, din cauză că cumpărătorii, care sunt de regulă furnizor de energie, se așteaptă ca prețurile să fie reglementate, nu mai sunt interesați să încheie ei pe partea de cumpărător și astfel de contracte”, continuă experta.
De aici apare blocajul, care apărea, de altfel, și în investițiile în energie regenerabilă de înainte de criza energetică.
