Bine ați venit la Wider Europe, buletinul informativ al RFE/RL care se concentrează pe problemele cheie referitoare la Uniunea Europeană, NATO și alte instituții și relațiile acestora cu Balcanii de Vest și vecinătățile de est ale Europei.
Sunt editorul RFE/RL Europe, Rikard Jozwiak, iar săptămâna aceasta analizez un weekend aglomerat la Praga printre politicieni și experți.
Tema GLOBSEC 2024 a fost „Îmblânzirea furtunii”, o referire clară la provocările cu care se confruntă Europa și care au fost dezbătute pe larg de experții adunați la Praga.
Printre acestea: războiul Rusiei din Ucraina, influența malignă a Chinei, o potențială nouă președinție americană mai puțin interesată în ce se întâmplă în Europa saum, pur și simplu, tehnologiile disruptive, cum e Inteligența Artificială.
În realitate, această ediție a GLOBSEC a fost mai degrabă lipsită de evenimente comparativ cu ediția de anul trecut.
Atunci, președintele Franței, Emmanuel Macron, a devenit vedeta întâlnirii după ce le-a spus participanților, în majoritate central europeni că ei au avut dreptate, iar Franța s-a înșelat în privința lui Vladimir Putin.
Tot la ediția trecută au existat eforturi disperate, care au eșuat, de a-i convinge pe liderii sârb și kosovar să se așeze la masă și să reducă tensiunea din regiune, iar președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis, și apoi a livrat, un plan de dezvoltare de 6 miliarde de euro pentru Balcanii de Vest în următorii trei ani.
Anul acesta, poate cel mai important eveniment GLOBSEC a fost că nu a mai avut loc la Bratislava, sediul forumului din ultimii 18 ani, ci s-a mutat la Praga.
La scurt timp după ce a câștigat puterea în toamna anului 2023, premierul slovac populist de stânga Robert Fico a retras atât sprijinul politic, cât și sprijinul economic pentru forum, deși fusese în mandatele anterioare un mare susținător al acestuia.
În multe privințe, atitudinea lui Fico față de GLOBSEC e doar parte a unei ofensive mai ample împotriva diverselor instituții pe care vrea să le controleze. În primăvară a preluat controlul asupra televiziunii slovace de stat, iar recent a demis directorii unor instituții culturale importante din țară.
În consecință, Praga a devenit refugiul GLOBSEC anul acesta și va fi, probabil, și în 2025. Nu e clar ce se va întâmpla apoi, dacă Cehia își va avea propriul premier populist, Andrej Babis, revenind la putere toamna viitoare.
Deși GLOBSEC e organizat sub patronajul președintelui ceh pro-occidental Petr Pavel, mai multe persoane prezente la reuniunea de trei zile au menționat Varșovia drept gazdă alternativă.
Echilibristica marca Von der Leyen
Fără Macron, Scholz sau Zelenski, principalul vorbitor al Forumului a fost anul aceste proaspăt realeasă președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
„Unii politicieni din cadrul Uniunii noastre, chiar din această parte a Europei, tulbură apele conversației noastre despre Ucraina”, a spus ea fără să îi numească direct pe liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, sau pe cel din Slovacia, Robert Fico, ambele țări care critică sau chiar încearcă să blocheze ajutorul pentru Ucraina.
„Ei dau vina pe cel invadat, nu pe invadator; nu acuză setea de putere a lui Putin, ci dorința de libertate a Ucrainei. Așa că vreau să îi întreb: i-ați învinovăți vreodată pe maghiari pentru invazia sovietică din 1956? I-ați învinovăți vreodată pe cehi pentru represiunea sovietică din 1968? Răspunsul la aceste întrebări este foarte clar: comportamentul Kremlinului a fost ilegal și atroce atunci. Iar comportamentul Kremlinului este ilegal și îngrozitor și astăzi”, a spus von der Leyen.
Ea a reacționat și la vizita lui Viktor Orbán din iulie în Rusia și China, pe care el a descris-o drept o presupusă „misiune de pace”.
„Noi, europenii, avem multe istorii diferite. Vorbim multe limbi diferite, dar în nicio limbă pacea nu este sinonimă cu capitularea. În nicio limbă suveranitatea nu este sinonimă cu ocupația. Prin urmare, cei care susțin oprirea sprijinului pentru Ucraina nu pledează pentru pace. Ei pledează pentru subjugarea Ucrainei”, a insistat președinta Comisiei Europene.
…iar Budapesta a răspuns
În timp ce majoritatea participanților la GLOBSEC, în cadrul diverselor sesiuni, au susținut punctul de vedere al lui Von der Leyen, o versiune radical diferită a venit din partea unui reprezentant al guvernului maghiar prezent la Praga.
Într-una dintre cele mai tensionate sesiuni din weekend, directorul politic al lui Viktor Orbán, pe numele lui Balasz Orbán (nicio legătură de familie cu prim-ministrul), a reluat ideile pe care le propagă cu fiecare ocazie Budapesta:
- ar fi bine ca Europa să pună capăt „războaielor fără sfârșit și să aducă pacea”;
- „întreaga lume” ar dori asta, mai puțin o „elită liberală transatlantică”;
- războiul a cauzat milioane de refugiați ucraineni în Europa;
- sute de mii de oameni au murit de ambele părți;
- economia ucraineană este în ruină și este finanțată de Occident.
Balasz Orbán a întrebat apoi fără menajamente cât timp mai poate continua acest lucru.
Când a spus Ucraina va deveni în curând „problema Europei”, și că democrații din SUA își vor da seama că nu mai pot finanța războiul pentru prea mult timp, un alt participant la dezbatere, diplomatul american Kurt Volker, a intervenit și a spus că asta ar fi mai bine decat a avea Rusia drept principala „problemă a Europei”.
O toamnă sobră și o iarnă rece
Dincolo de discuții motivaționale despre nevoile urgente ale Ucrainei și ce trebuie să facă Occidentul, atmosfera creionată de a venirea celei de-a treia toamne de război a fost una sobră.
Desigur, există optimismul dat de incursiunea, care are deja câteva săptămâni, a Ucrainei în regiunea rusă Kursk.
Experții au fost de acord că Kievul ar putea beneficia atât de zona tampon pe care o oferă, cât și de utilizarea sutelor de prizonieri de război ruși ca monedă de schimb în eventuale negocieri viitoare.
Dar forumul de la Praga a avut loc, de asemenea, în contextul știrilor conform cărora armata rusă se apropie de orașul ucrainean cheie Pokrovsk, care deschide drumul spre al patrulea oraș ca mărime din Ucraina, Dnipropetrovsk.
Ambasadorul UE în Ucraina, Katarina Mathernova, a spus că sprijinul militar din partea Uniunii ar trebui să fie mai mare și că ucrainenii au nevoie de muniție, nu pot lansa în luptă promisiuni și angajamente.
O altă afirmație relevantă a fost cea a fostului ministru olandez al Apărării, Kajsa Ollongren, care a spus fără menajamente că Pactul pentru Ucraina, un cadru de securitate semnat de toți cei 32 de aliați NATO la summitul de la Washington D.C. de la începutul verii, a fost doar „un gest de decor”.
Ea s-a grăbit totuși să adauge că acordurile bilaterale de securitate dintre Kiev și diverse capitale occidentale sunt mai importante.
Mulți dintre soldații ucraineni pe care i-am instruit sunt acum morți.
Discuțiile au continuat cam pe același ton.
În cadrul unei sesiuni, Anders Carp, directorul general adjunct al SAAB – un producător important în domeniul apărării, a făcut probabil cel mai înfricoșător comentariu al weekendului, atunci când a remarcat că națiunile europene trebuie să continue să ofere instruire specială trupelor ucrainene, deoarece „mulți dintre soldații ucraineni pe care i-am instruit sunt acum morți”.
Ministrul estonian al apărării, Hanno Pavkur, a întrebat dacă „vrem ca Ucraina să lupte sau vrem ca Ucraina să câștige?”, adăugând că Occidentul nu reușește, din nou, să ofere Kievului ceea ce are nevoie.
Forumul a avut loc la finalul unei săptămâni în care ambasadori NATO s-au întâlnit la Bruxelles cu ministrul ucrainean al Apărării, Rustem Umerov, și cu miniștrii Apărării din UE, pentru a discuta problema ridicării restricțiilor occidentale care împiedică Ucraina să folosească armament occidental pentru a atinge ținte din interiorul Rusiei.
Cu toate acestea, nu există încă nicio evoluție reală în această privință, Germania, Italia și Statele Unite - și alții care se ascund în spatele lor - rămân prudente, potrivit surselor apropiate discuțiilor.
Hanno Pevkur a remarcat sec că situația este „ca și cum i-ai cere unui boxer să lupte cu o mână la spate”.
Probleme financiare și voință politică
În cele din urmă, totul se reduce la bani și voință politică în Occident. Ministrul estonian al Apărării a fost din nou tranșant, menționând că, în afară de bani, marile industrii de armament au nevoie de planificare, deoarece sunt numeroși pași care trebuie parcurși înainte de extinderea fabricării armamentului
Adesea este nevoie de mai mult de 18 luni pentru a trece prin toată birocrația, în timp ce în „Rusia nu există restricții. Dacă Putin decide că o fabrică de cârnați ar trebui să producă arme a doua zi, așa se întâmplă”, a spus Pavkur.
În acest context, a fost edificator discursul lui pe Angus Lapsley, responsabil cu planificarea apărării la NATO.
În timp ce alianța militară afirmă cu mândrie că un număr record de 23 de aliați din 32 au atins obiectivul de a cheltui cel puțin 2% din PIB-ul național pentru Apărare, este clar că s-ar putea ca asta să nu fie suficient.
Lapsley spune că, în esență, cheltuielile trebuie să crească cu încă o treime sau, uneori, chiar de două ori mai mult, adăugând că media pentru NATO în timpul Războiului Rece a fost de 3,5% din PIB.
El a subliniat, de asemenea, numeroase lacune în materie de dotări pe care Alianța trebuie să le acopere destul de rapid, cum ar fi mai multă muniție, piese de schimb, soluții de atac cu rază lungă de acțiune, variante de transport militar mai bune, precum și forțe terestre capabile să opereze la scară mai mare, peste nivelul brigăzii de 5.000 de soldați.
Chiar și un lucru aparent simplu, cum ar fi o mai bună integrare a sistemelor de comunicare și de informare, ar fi necesar, deoarece diverse cartiere generale militare nu pot uneori nici măcar să își trimită e-mailuri criptate între ele, spune Lapsley.
O confruntare balcanică
Poate cel mai mare susținător al Kievului a fost, în mod surprinzător, președintele sârb Alexander Vucic, care a afirmat că Ucraina va fi următorul stat membru al UE, până în 2030.
Dacă această afirmație a fost făcută în serios sau în glumă, este o altă problemă, deoarece intervenția la GLOBSEC a fost destul de controversată.
Împărțind scena cu președintele muntenegrean Jakov Mijatovic, Vucic a luat în derâdere obiectivul declarat al lui Mijatovic, conform căruia Podgorica va fi statul membru UE cu numărul 28 până în 2028.
Vucic a respins ideea că un stat din Balcanii de Vest va adera la blocul comunitar în acest deceniu, iar președintele muntenegrean a replicat sec că ar fi „mai bine să avem un președinte sârb optimist”.
A urmat un alt schimb de replici stânjenitor cu privire la faptul că limba muntenegreană ar fi sârbă sau nu, iar Vucic a criticat Podgorica pentru recunoașterea independenței Kosovo în 2008.
Vucic a continuat în același stil – a respins ideea că Belgradul ar fi un cal troian al Kremlinului în UE, precizând că nu a luat legătura cu președintele rus Vladimir Putin de peste doi ani (deși persoane din anturajul său au făcut asta) și a respins apoi opțiunea alinierii la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei.
„Interesele UE sunt, din când în când, diferite de interesele noastre”, a spus președintele Serbiei , care a precizat că Belgradului cu Kosovo rămân principala problemă a perspectivei de integrare europeană.
Dialogul mediat de UE între Belgrad și Pristina, care durează din 2011, nu a înregistrat prea multe progrese în ultimii ani și, judecând după starea de spirit de la Praga din acest weekend, este greu de crezut că acest lucru se va schimba.
Ce urmează
Pe 3 septembrie are loc la Budapesta Consiliul Afaceri Generale (CAG) al UE. Unele state membre, în special trio-ul baltic și Finlanda, au spus că nu vor trimite reprezentanți la eveniment și rămâne de văzut dacă și altele le vor urma exemplul. E o continuare a protestului față de călătoria la Moscova făcută de Viktor Orbán în iulie.
Ungaria deține în a doua jumătate a anului 2024 președinția prin rotație a Consiliului European.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI. La „Wider Europe”, newsletterul semnat de Rikard Jozwiak vă puteți abona AICI.
