Alina Cîrjă, directorul și fondatorul Liceului Româno-Finlandez din București, a explicat, pentru Europa Liberă, care sunt asemănările și deosebirile dintre învățământul românesc și cel finlandez.
1. Ce principii ale învățământului finlandez se întâlnesc și în cel românesc?
Alina Cîrjă: „Teoretic, noi suntem fundamental sub aceeași ideologie: educația centrată pe copil. Însă, în practică, acest lucru nu se poate întâmpla din considerente care au de-a face, pe de o parte, cu elementele de tip finanțare - numărul de posturi didactice, numărul de copii la clasă - dar și cu elemente de tip logistic - lipsa spațiilor, a materialelor, și așa mai departe. Evident că acestora li se adaugă și niște elemente de viziune. Consider că nu există o viziune coerentă a sistemului de educație din România”.
2. Sunteți de părere că ar trebui schimbate programa și structura anului școlar din România, astfel încât să semene cu modul în care este organizat învățământul finlandez?
Alina Cîrjă: „Lucrurile nu trebuie reinventate. Există deja tot felul de inițiative coerente, mai bine primite, dar și unele mai puțin, care au de-a face cu centrarea curriculumului pe zona de competențe. În momentul de față nu există o corelare a acestei ideologii, bazată pe competențe, cu felul în care se realizează Evaluarea Națională, al cărei principiu de bază este în continuare memorizarea, ce este contrar elementului centrat pe competențe”.
Legat de structura anului școlar, la finlandezi, inclusiv vacanțele sunt în funcție de starea vremii în regiunea respectivă. Să nu uităm că există școli în Laponia unde este zi timp de 30 de minute în 24 de ore pentru câteva luni de zile, deci acolo felul în care se desfășoară școala arată altfel. Această autonomie a deciziei aș vedea-o ca pe un element bun de a porni discuțiile în sensul reformei educaționale.
Indiferent unde faci școală în România, ar trebui să poți face față la fel unui examen de evaluare.
Finlandezii au cele mai puține zile de școală, deci foarte multe zile libere, însă tot ceea ce înseamnă structură personalizată de tip programă, și aceste elemente, cumva mai simplu de aplicat, nu cred că pot fi copiate din învățământul finlandez, pentru că sunt nepotrivite contextului nostru cultural, precum și cel economic, alături de elementele sociale. Prima regulă pe care noi am adoptat-o alături de colegii finlandezi a fost aceea că nu vom copia nimic din ceea ce se întâmplă în învățământul finlandez, ci vom dezvolta niște principii similare care pun copilul în centru și care se potrivesc culturii noastre”.
3. Prin raportare la învățământul finlandez, cum ar trebui să se realizeze evaluarea elevilor din România?
Alina Cîrjă: „Evaluarea trebuie să aibă, pe de o parte, o componentă transdisciplinară, iar pe de altă parte trebuie să aibă o componentă orientată pe elementele de competență, și să nu se facă într-un singur mod, adică nu doar test sau nu doar ascultare, ci să existe modalități de valorificare a cunoștințelor copiilor, care să vină și din proiecte și din portofolii, dar nu mă refer aici la referate copiate de pe internet și transpuse. Vorbim de un sistem de evaluare pe care trebuie să-l avem potrivit culturii școlii din România, în așa fel încât indiferent unde faci școală, să poți să faci față la fel unui examen de evaluare.
Iar pentru a crește promovabilitatea la BAC, trebuie să existe simulări constante, cu analize SWOT, cu planuri individualizate, și pregătire remedială pentru cei care au nevoie, prin cadrul programului școlar. Deci, există lucruri care pot fi făcute doar cu un pic de ingeniozitate în dreptul felului în care se iau deciziile”.
4. Dacă învățământul românesc s-ar axa pe deviza „Niciun copil nu rămâne în urmă”, ce ar presupune?
Alina Cîrjă: „A nu lăsa niciun copil în urmă presupune o impunere de finanțare puternică, pe care o vom regăsi în toate sistemele educaționale performante. Înseamnă a finanța potrivit educația, în așa fel încât toți actorii din spațiul educațional - profesori sau părinți uniți pentru copii - să poată avea acces la resursele de care au nevoie, în așa fel încât fiecare dintre elevi să aibă un traseu propriu, fie că este un traseu vocațional, fie că este un traseu teoretic, și așa mai departe. Noi avem tot felul de stigme pe care le punem asupra sistemului educațional, stigme pe care învățământul finlandez nu le-a permis. De exemplu, în Finlanda, școlile vocaționale sunt căutate, pentru că sunt cele care-ți oferă o meserie serioasă, cu o sursă de venit la finalizarea lor. Ei sunt cunoscuți pentru faptul că oricând te poți întoarce în sistemul educațional fără să te simți în urmă. Deci, cumva sunt politici publice orientate spre a avea grijă de fiecare dintre cetățeni, ceea ce mi se pare extraordinar.
Ar fi mult mai important să-i învățăm pe copiii noștri cum să se descurce, cum să aibă niște abilități de viață esențiale, de supraviețuire.
Învățământul românesc are o tradiție în care copiii capabili de performanță și-au găsit locul. Ar trebui să-și poată găsi locul și cei care nu sunt capabili de performanță, asta aș lua din învățământul finlandez. Cumva să existe mai multe zone de dezvoltare, nu doar cele de tip academic”.
5. Credeți că ar trebui schimbată mentalitatea românilor în ceea ce privește școlile profesionale?
Alina Cîrjă: „Foarte mult. Gândiți-vă că, în prezent, un procent semnificativ de 50-60% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 25-35 de ani sunt posesori ai unei diplome în urma absolvirii învățământului superior, însă dacă ar fi să ne uităm câți dintre ei lucrează în domeniul pentru care și-au obținut specializarea, vom realiza că lucrurile nu sunt concomitente sau într-un raport direct. Trăim, în momentul de față, într-o eră de globalizare în care ar fi mult mai important să-i învățăm pe copiii noștri cum să se descurce, cum să aibă niște abilități de viață esențiale, de supraviețuire, mai mult decât a pune în linii doar partea de conținut și de noțiuni teoretice, care le oferă ulterior o diplomă”.
6. Cum ar trebui sprijiniți absolvenții de facultate, pentru a nu ajunge șomeri sau pentru a nu pleca în străinătate să se angajeze?
Alina Cîrjă: „Acest principiu a fost realizat prin intermediul proiectului ROSE. Este un proiect european serios, care are menirea de a realiza această tranziție către piața muncii. Pe de altă parte, ajutoarele sociale și tot sistemul acesta de asistență socială cred că, pe alocuri, pot chiar să descurajeze o cultură a muncii”.
7. Ce ar trebui îmbunătățit la sistemul de învățământ românesc, astfel încât acesta să-i ajute pe elevi să-și descopere vocația?
Alina Cîrjă: „Exact ce se discută acum legat de consilierii educaționali în școli. Această inițiativă, pe care Ministerul Educației a transmis-o deja de câteva luni, ar putea să fie un prim pas extraordinar pentru a crește cumva nivelul de engagement al copiilor spre descoperirea talentelor proprii. Doar că revenim la partea de resurse, la partea de logistică - pentru câți copii îți permiți să ai un consilier, și așa mai departe. Educația costă mult și rezultatele ei se văd uneori după câteva generații”.
8. Considerați că ar trebui schimbat felul în care este văzută ocupația de profesor în România?
„Avem o țară frumoasă, cu mult potențial, cu multe resurse, care poate nu a fost explorată la nivelul la care au făcut-o alții, pentru a face performanță.
Alina Cîrjă: „Cu siguranță. Top 5 meserii râvnite în Finlanda conține și meseria de profesor, pentru că numai 10% din aplicanți, la orice școală de pedagogie, sunt acceptați, și vorbim câteodată și de 3.000 de aplicanți. Deci, în afară de faptul că statutul este validat și de rolul pe care îl are remunerația primită de profesorii din Finlanda, se axează și pe pregătire - au tot felul de școli de aplicație, pe lângă facultăți, în care pot să practice meseria. Deci, e o întreagă viziune care pune lupa pe copil, dar are grijă și de profesor - îl respectă, îl dezvoltă, îi dă toate resursele necesare pentru a putea face performanță”.
9. Care sunt avantajele și dezavantajele învățământului românesc?
Alina Cîrjă: „Cel mai mare avantaj al sistemului românesc este dat de oamenii săi, de profesorii plin de har, pe care i-am văzut peste tot în țară, de copiii deosebiți - nu avem de ce să ne plângem, și până la urmă de o țară frumoasă, cu mult potențial, cu multe resurse, care poate nu a fost explorată la nivelul la care au făcut-o alții, pentru a face performanță. Pe de altă parte, cel mai mare dezavantaj al sistemului educațional din România îl reprezintă schimbările politice bruște, pentru că nu am întâlnit de când sunt eu în educație în România, din 2011, o reformă coerentă care să fie începută și continuată indiferent de cine vine la putere”.
10. Care sunt avantajele și dezavantajele învățământului finlandez?
Alina Cîrjă: „Cel mai mare avantaj este centrarea pe copil, pe dezvoltarea competențelor acestuia într-un mediu care să-i fie prielnic. Dezavantajele recunoscute și de celelalte foruri internaționale sunt date de lipsa aplecării spre performanța aceea deosebită. Li s-a reproșat că ar încuraja mediocritatea, prin faptul că se centrează pe fiecare copil în parte”.
