Când îl privești de sus, satul e liniștit ca un motan așezat pe cuptor. Zici că toarce. Dacă ar face-o, ar fi în pisicească. Cineva care i-ar căuta pricină și ar vrea să-l ușuiască, ar trebui să-i zică ”huș” în maghiară. Ar pricepe și de ”zât”, la o adică. În Dalnic, satul din inima secuimii, toți, oameni și animale, vorbesc maghiara, dar înțeleg mai mult sau mai puțin și româna. Doar că au o sfială în a o arăta. Mai ales copiii.
Româna, de la ISBN la Eminescu
Școala "Darkó Jeno", ridicată pe la 1896 este încă în aceeași clădire, și dacă nu ar avea termopane și vopsea nouă nu ai deosebi-o de cea din fotografia de vizavi de cancelarie. La prima vedere, căci la a doua, te prinzi că au trecut 124 de ani după aleea de tei rămuroși. Atunci erau niște tufe.
Dálnok
Dalnic este așezat la poalele Munților Bodocului, în apropierea Târgului Secuiesc și a orașului Sf. Gheorghe. Este satul natal al lui Gheorghe Doja (1470) și locul copilăriei pictorului Miklós Barabás.
Copiii tot în maghiară țipă și se veselesc. Doar că în vremurile de demult în clasa întâi erau 129 de elevi, acum sunt 100 cu totul în cele opt clase. Iar directorul stătea în școală. Actuala directoare stă la Tîrgu Secuiesc. Unde, ne spune ea, poți vorbi româna doar când se mai întâmplă să oprească o mașină: ”Spre Onești, doamna?”. De răspuns, știu însă a răspunde doar cei care au mers la școală, ca ea, sau au plecat să-și caute de lucru prin alte părți.
”Am memorat trei manuale de geografie, că eu sunt de geografie-istorie. Am învățat pe ungurește la școală și le-am memorat pe română, începând cu numărul ISBN și numărul paginii. Și am reușit la facultate la Iași”.
Problema, spune Bonda Ana Maria, nu e neapărat la manuale, că nu sunt făcute ca pentru o limbă străină și vor să te învețe din a cincea literatura, ci că nu ai unde să exersezi, n-ai cu cine să vorbești. Așa că elevii învață mecanic rezumatul despre Eminescu sau arhaismele lui Creangă, dar nu știu să ceară brânză într-un magazin la București sau Brașov. Dacă ajung pe acolo, căci mulți rămân în sat, la cartofi.
”Nu au unde să folosească cele învățate, învață materia mecanic, învață pentru examen și în viața de zi cu zi nu au cu cine vorbi, nu au ocazii să exerseze, să facă conversații. Tocmai asta e problema, învață un gen de limbaj literar și arhaic, nici măcar la televizor nu aud așa ceva. Iar cu aceste învățăminte nu se descurcă, abia când ajung la facultate sau undeva în câmpul muncii, când încep să converse cu oamenii simpli își dau seama că nu mai valorează cam nimic tot ce au acumulat până atunci”, explică directoarea Bonda Ana Maria.
Piatra de încercare
Copiii nu-și fac astfel de probleme, comunicarea cu străinii e simplă și eficientă: semnele. Mingea-i minge, nu trebuie să-i spui pe nume, și dacă vrei să te joci, nu-ți rămâne decât să-I dai un șut și să strigi un îndemn care-i la fel în orice limbă a pământului. Curtea școlii "Darkó Jeno", întinsă pe vreo 2000 de metri pătrați, cu teren de fotbal betonat, copaci de toate soiurile și niște leagăne dărăpănate e tocmai bună pentru așa ceva. Când îi întrebi cum îi cheamă și câți ani au, nu merge însă ca în desene animate. Dar asta o să priceapă ei mai târziu. Deocamdată nu le stă capul la română și, poate, nici la celelalte materii. ” Problema cu cei care nu învață româna e la toate disciplinele cam aceeași”, spune directoarea.
E și nu e. Pentru că româna rămâne, orice s-ar zice, piatra de încercare la Evaluarea Națională și la Bacalaureat, unde e obligatorie. A ajuns spaima părinților. Care îi ajută și ei cum pot. Marti Istvan, primarul din Dalnic, a învățat româna de la niște ciobani care veneau la ei când era mic și spune că face în fiecare zi exerciții cu băiatul lui. ”Am un copil de 8 ani, eu vorbesc cu el în fiecare zi românește, unde e caietul ăsta, pe masă, sub masă și așa învață”. Dar are un of cu manualele: ”Cum învață engleza sau franceza, așa trebuia să învețe și româna”.
O altă problemă pe care am văzut-o, ca părinte la școală, se face sport, concurs care nu stie româna, cât de mișto sunt eu că nu știu româna. Nu e sută la sută vina părinților, este o mișcare de nu știu ce, dar, oricum, dar nu e binevenită.Gazda Zoltan, președinte regional al Consiliului Secuiesc
Ar trebui, dar nu se poate, spune Gazda Zoltan, care, ca președinte regional al Consiliul Național Secuiesc, socotește că tot necazul pleacă de la Constituție, unde scrie că România este stat național. ”Deci nu se tratează ca limbă străină pentru celelalte minorități conlocuitoare limba română. Și dacă copilul în grădiniță și în școala primară nu învață ca limbă străină limba română, atunci este o piedică”. Și încă una mare, pentru că accentul cade pe literatură și nu pe limbă, explică el înflăcărat. Totuși, recunoaște el, e și un soi de rezistență printre copii.
De învățat româna a învățat-o în armată, iar la facultate a dat examen. ”La facultate am dat examen la limba și literatura romană, am luat 10 la literatură, dar când am mers la București la magazin am rămas cu gura căscată, nu am putut să cer ceea ce am vrut”, povestește Zoli necazurile cu româna practică.
Deocamdată, la mare preț sunt meditațiile. Cine vrea să aibă o șansă la Evaluarea Națională și la Bac își caută meditator. Mai toți profesorii de română din Secuime asta fac. Dacă statul român ignoră situația, în schimb, Institutul de Strategii Naționale din Budapesta a lansat încă din 2015 un proiect pentru pregătirea elevilor maghiari la limba română. Din cei 850 de elevi din Odorheiul Secuiesc, două treimi au vrut meditații la română și doar un sfert la matematică.
La ce sunt bune ”marketurile” și armata
La Dalnic nu se știe de zicătoarea din Regat ”cine a pus cârciuma-n drum”. Degeaba o cauți. Pe strada principală unde ar trebui să-i fie locul, ca s-o nimerească toată lumea, nu-i. Pe lângă Primărie, nici atâta, iar în preajma kuriei Gaal, unde mai vin turiștii, nici urmă. Un sat fără crâșmă e ca fata fără pețitori. Cel puțin nu unii să-i știe toată lumea. Așa că pe înserat, bărbații se adună la ”market”. Acolo, printre rafturile și galantarele cu de toate, de la borcane cu dulceață la tigări, salamuri în folie și hârtie igienică roz, sunt mese de plastic cu un picior, pahare și bărbați. În aer, doar un bâzâit ușurel de vorbă domoală, care ar trece neauzit dacă n-ar înceta brusc când intră cineva străin.
Înțeleg și ei româna ca tot ungurul, mai ales cei școliți pe ”vremea ailaltă”, a comunismului. ”Pe vremea aia, am invățat lucruri simple, fereastră, ablak, ușă, ajtó, cuvinte de genul acesta, nu ne-au învățat mai mult că nici nu ne trebuia atunci”, spune vânzătoarea sub privirile amuzate ale bărbaților. Sunt trei și își plescăie berea în tihnă.
Pentru ei școala vieții și a limbii române a fost armata. ”Am făcut la Vaslui, la infanterie, erau numai români acolo, nici nu aveam voie să vorbim maghiara, oricum nu te înțelegea nimeni. Acum am mai uitat”, se scuză unul dintre ei pentru poticneli și stâlceli. ”Știu mai bine germana, se lăudă, că muncesc pe acolo”. E înalt, cu fața ca o lubeniță și privire tulbure, dar plin de importanța misiunii de traducător. Ceilalți pufnesc în râs și bodogăne ceva. ”Kuss!” se rățoie el. ”Dumnealui a învățat româna tot la armată, ca și mine, ca toți barbații de vârsta mea, dar cum nu a ieșit din sat și n-a avut cu cine vorbi, a uitat. Cu femeile e mai greu, că ele nici armată nu au făcut, așa că știu și mai puțin decât noi, bărbații, care am mai ieșit pe ici pe colo”, spune fălos. Râsete aprobatoare.
Sunt trei ”marketuri” din astea în sat, dar mai popular e cel de pe strada care duce la biserica reformată din deal. Acolo unde e și statuia lui György Dózsa sau Gheorghe Doja în traducere. Alături e conacul în ruină al Tatianei Beczásy, cândva o minunăție.
La ce folosește româna
Dacă ar fi să-ți trăiești viața între dealurile Dalnicului, sau în Ținutul celor Trei Scaune, cu româna n-ai ce face. E ca și cum te-ai duce la București să ceri salam în maghiară. Mai bine te descurci cu engleza. Lucrurile nu sunt însă la fel de simple dacă o iei la picior spre Brașov, Cluj sau treci munții în Regat. Iar dacă vrei să te angajezi în administrație, chiar și la Covasna, e musai să știi română.
”Oriunde mergem trebuie să vorbești românește, se apucă de scaun și la prefectură, și acolo, și acolo. Dacă ești ungur nu poți să urci scara. Dacă mergi la Sfântu, la Poliție, la Prefectură, sau oriunde, dacă nu vorbești românește, nici nu..”, spune cu obidă primarul Marti Istvan. Știe el ce știe, probabil. ”Dacă suntem 90% maghiari ar trebui ca la fiecare post de poliție să fie un român, un maghiar. Și cu actele la fel, dacă vine un batrân la 90 de ani si scrie Direcția județeană, nici nu știe ce e aia”.
Plus că, spune el, cum am învățat noi română, ei de ce nu învață maghiara? ”Trăiesc aicea de 20 de ani și nu știu nici să spună nici búcsú, la revedere în maghiară”. ”Dar dacă vrei să faci ceva în viață, ai nevoie să înveți limba română”, conchide el.
Bac-ul și Evaluarea
În 2019, din cei 2128 de candidati înscriși la Bacalaureat, aproape 1000 nu au reușit să ia examenul de limba română. În Covasna, au picat la română 670 din cei înscriși. Motivul? Subiectele pentru elevii maghiari sunt aceleași ca pentru cei români. Nu e drept. Supărarea e atât de mare, încât în 2018, șase tineri au depus plângeri la CEDO pentru felul discriminatoriu în care e organizat Bacalaureatul.
De ani de zile atragem atenția asupra faptului că este nevoie de examen diferențiat pentru elevii cu limba maternă română și pentru cei cu limba maternă maghiară, respectiv că este nevoie de reformarea predării limbii române.Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita
Și în 2019, Fundaţia Szé Kely Figyelő şi Tineretul Maghiar din Ardeal (EMI) le-au sugerat tinerilor care nu au reuşit să promoveze proba de limba română, să depună o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar Partidul Civic Maghiar a depus în Parlament un proiect de lege prin care a cerut eliminarea examenului de limba română de la BAC și Capacitate. Nu a avut însă succes.
Csaba Asztalos: Sistemul de predare a limbii române e falimentar
Într-un interviu pentru Europa Liberă, Csaba Asztalos, președintele Consiliului Național de Combatere a Discriminării, ridică exact această problemă, a discriminării la examenele de Bacalaureat, unde elevii maghiari obțin note cu 20% note mai mici decât cei români.
”Media generală la examenul de limbă română este 5,6, la secția maghiară, pentru cei care au promovat limba română. Este o problemă uriașă pentru comunitatea maghiară modalitatea în care se predă limba română. Din nou, statul maghiar finanțează meditațiile la limba română în Harghita și Covasna și o face de ani de zile. Finanțează și meditațiile de matematică. Cel mai mare stres pentru un copil maghiar este să învețe româna sau să promoveze examenul de limbă română, dar pentru că l-am promovat nu înseamnă că l-am și învățat. Studiile în piața muncii arată că avem o discriminare destul de importantă, 15-20 la sută salarii mai mici pentru maghiari, pentru că nu vorbesc limba română. Și, din nou, revenim la autosegregare, caută locuri de muncă la firme unde se vorbește în interior limba maghiară, tocmai pentru a nu fi expuși, deseori, hărțuirii. Și atunci, ce face statul român? Menține de 30 de ani același sistem de predare a limbii române, care e falimentar, merge pe vechea abordare, trebuie să cunoști limba română, altfel nu ești loial statului român. Da, este important să înveți limba română, este o obligație cetățenească s-o înveți, dar tu, stat român, răspunzi de acest lucru. Dar atunci generează o politică publică prin care poți să atingi acest scop. Altfel, avem din nou izolare și segregare”.
Facebook Forum