Sancțiunile anunțate de ambasadori ar urma să intre în vigoare săptămâna viitoare și ar avea drept țintă 30 de persoane și entități legale, printre care și ministrul de Externe de la Minsk, dar și compania aeriană națională, Belavia.
Liderii Europeni au acuzat Belarusul de crearea unei crize artificiale la granița cu UE. Președintele Consiliului European, Charles Michel, care a apărut în cadrul unei conferințe de presă alături de prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, a transmis că Belarusul se „răzbună în mod silențios” împotriva Uniunii Europene, întrucât aceasta nu recunoaște în mod oficial autoritatea liderului bielorus, Aleksandr Lukașenko. Morawiecki a acuzat direct Belarusul de „terorism de stat.”
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că sancțiunile adoptate vor intra în vigoare la începutul săptămânii viitoare, iar acestea vor afecta inclusiv companiile aeriene ce „facilitează traficul de oameni către Minsk.”
Președintele american, Joe Biden, și-a arătat susținerea față de Uniunea Europeană și și-a exprimat grija față de situația de la granițele Poloniei și Lituaniei cu Belarusul. Într-o declarație separată, Antony Blinken, Secretarul de Stat american, a afirmat că „ideea ca Belarusul să se folosească de criza migranților în scop politic este de-a dreptul respingătoare.”
Washington-ul a afirmat că, în aceste condiții, presiunile asupra regimului lui Lukașenko vor continua. De cealaltă parte, Executivul de la Minsk i-a acuzat pe liderii europeni de violarea drepturilor omului întrucât aceștia nu le permit migranților să traverseze granița către destinația finală a acestora - Uniunea Europeană.
Intențiile lui Lukașenko și ce poate face Uniunea Europeană
Motivele din spatele crizei din estul Uniunii Europene sunt clare, dar intențiile liderului autoritar poate mai puțin. În termeni cât mai simpli, Lukașenko exploatează pe deplin ruptura ideologică dintre Varșovia și Bruxelles prin trimiterea de migranți la granița cu aceasta. Polonia, la fel ca Ungaria, se află în conflict deschis cu Uniunea Europeană pe tema respectării statului de drept, valoare contestată inclusiv recent prin decizia Tribunalului Constituțional din Polonia de a respinge supremația dreptului comunitar. Uniunea a lansat deja o serie de sancțiuni, precum:
- Înghețarea finanțării europene.
- Amenzi uriașe.
- Începerea procedurii de infringement ce ar putea duce eventual la pierderea drepturilor de vot ale Poloniei ca stat membru.
Cât despre criza migranților de la granițele Poloniei, răspunsul Uniunii a fost cât se poate de ferm.
„Până acum, reacția europeană a fost una puternică, iar liderii europeni și-au exprimat solidaritatea cu Polonia”, a explicat Daniel Fried, fost ambasador SUA la Varșovia.
Cu toate acestea, Polonia, condusă de partidul Lege și Justiție (PiS), a încercat pe cont propriu să îi trimită pe migranți înapoi în Belarus și a ales să ignore cooperarea cu instituțiile europene. Acest lucru a generat frustrare în rândul diplomaților europeni și a agențiilor umanitare, iar Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați a condamnat politica statului polonez de a-i trimite pe migranți înapoi în Belarus.
Belarusul și încălcarea dreptului internațional
Dacă celelalte state pot dovedi că Belarusul se face responsabil de trafic de persoane, atunci regimul de la Minsk poate fi acuzat de încălcarea dreptului internațional. Acesta este semnatar al Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate și a două documente conexe acesteia – Protocolul ONU pentru prevenirea, suprimarea și combaterea traficului de persoane și Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare.
Consiliul de Securitate al ONU a adoptat, de asemenea, o serie de rezoluții împotriva traficului de oameni în 2017, creând astfel un cadru legal tot mai permisibil pentru incriminarea regimului lui Lukașenko.
„Dacă rapoartele conform cărora regimul atrage oameni prin a le promite că pot ajunge ușor în UE sunt adevărate – iar toate dovezile directe și indirecte indică acest lucru – Belarusul încalcă reglementările internaționale privind prevenirea traficului de persoane”, a declarat Bakhti Nishanov, un consilier în materie de politici al Comisiei Helsinki, responsabilă de politicile pe parte de securitate și cooperare în Europa.
Potrivit lui Rachel Denber de la Human Rights Watch, Belarusul riscă, de asemenea, să se facă vinovat de rele tratamente aplicate migranților, iar, în anumite cazuri, inclusiv tortură. În aceste condiții, Lukașenko ar încălca în mod direct și flagrant obligațiile impuse de Convenția ONU pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
Ce fel de sancțiuni ar fi eficiente
Recursul legal este una din soluțiile pe care Uniunea Europeană le poate adopta. În schimb, potrivit unor diplomați UE care au discutat cu RFE/RL sub condiția anonimatului, acestea nu sunt pe lista priorităților când vine vorba de sancționarea regimului de la Minsk.
Motivul principal pentru care o asemenea măsură nu ar putea funcționa este faptul că recursul legal ar dura ceva timp, iar Uniunea Europeană dorește o soluționare cât mai rapidă a crizei. Orice acțiune fermă și rapidă venită din partea UE ar detensiona situația de la granița ei cu Belarusul și ar preveni orice escaladare a tensiunilor dintre aceasta și Polonia.
În al doilea rând, implementarea unui verdict este o sarcină dificilă – multe țări au ignorat în trecut hotărârile internaționale, iar experții se așteaptă ca Belarusul să facă același lucru. Acesta nu e stat membru al Curții Penale Internaționale (CPI) sau al Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). Curtea Internațională de Justiție (CIJ) ar putea judeca un recurs între două state, dar acest lucru ar necesita ca una dintre părțile aflate în conflict să înceapă disputa legală, iar soluționarea ar putea dura câțiva ani.
Sancțiunile împotriva Belarusului, promise de către Uniune săptămâna viitoare, vor avea un scop larg. La începutul săptămânii, blocul comunitar a confirmat că acestea se vor aplica „persoanelor fizice sau juridice, entități sau organisme responsabile cu organizarea sau contribuția la activități ale regimului Lukașenko, printre care a) persoanele care facilitează trecerea ilegală a frontierelor externe ale unui stat membru și b) introducerea ilegală de mărfuri ilegale sau periculoase pe teritoriul unui stat membru.”
Efectele acestora, potrivit experților, sunt îndoielnice. Acestea nu sunt la fel de cuprinzătoare precum cele adoptate din 2020 încoace, care acoperă în prezent 166 de persoane, inclusiv pe Lukașenko și cei mai apropiați membri ai familiei și anturajului său.
Într-un material de opinie publicat de The New York Times, Svetlana Țihanovskaia susținea că instituțiile internaționale de finanțare ale Belarusului ar trebui, de asemenea, implicate în întreaga procedură de sancționare. Astel, organizații precum Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare sau Fondul Monetar Internațional (care, în august 2021, i-a oferit Belarusului un miliard de dolari pentru a combate pandemia de Covid), ar trebui să întrerupă orice cale de finanțare a regimului.
Pe data de 9 noiembrie, aproximativ 2.000 de oameni ar fi fost în continuare blocați la granița dintre Polonia și Belarus, în timp ce alți 30.000 ar fi incercat să traverseze granița încă din luna august, potrivit autorităților poloneze. Criza actuală, departe de a fi soluționată, necesită mecanisme extinse de sancționare a regimului de la Minsk astfel încât să prevină clivajul dintre statele membre ale UE și să garanteze un răspuns ferm și rapid împotriva unor politici de stat tot mai violente venite din partea lui Lukașenko.
